The sad butterfly

Intunericul captase totul, inima,suflet si dorinte .Astfel intrebarea era doar una singura.Cand va veni lumina?Va dainui mereu in intuneric sau va triumfa victorios in speranta ,dragoste si vise? Ea nu stia.Dar voia sa afle.Trecuse atat de mult timp de la cele petrecute incat durerea lasase loc nepasarii,nepasarea loc indiferentei si astfel isi facu loc ura.Dar nu una urata,densa si crunta. Ci una usoara,dar puternica.Construita in timp prin intermediul oamenilor rai si a persoanei iubite odata,intr-un alt spatiu,intr-o alta dimensiune,un loc ce acum pare ruina. Plin de culori sumbre si monotone,plin de amaraciune si nefericire.Un loc ce trebuia uitat. Trebuia ca sufletul sa paraseasca acel cocon inchistat in tristete si durere. Trebuia sa infloreasca din nou.Doar ca prin intermediul urii,a indiferentei si sentimentelor negre.Era ceva nemaintalnit,ceva nou,ceva diferit.Un fluture cu aripile negre usor pictate in rosu si alb.Aripi marete,solide si reci.Pe interior pline cu dragoste si speranta iar in exterior mazgalite cu nepasare ,in treacat cu putina ura,distanta si indiferenta.Si totusi,exteriorul nu era atat de rau.Daca priveai mai atent acea mantie cu care se acoperise puteai observa ca era inselatoare.Doar trebuia sa dai deoparte ceata cu care acoperise in mod voluntar decorul. Coloritul aripilor spunea atat de multe… . Negrul reprezinta ura si sentimentele reci aduse in dar,rosul suferinta si sacrificiile,pasiunea si implicarea ei,iar albul puritatea si sinceritatea,dragostea si adevarul investite.Erau atat de multe detalii,atat de multe specificatii .Toate legate de ea.Dar totusi,toate aceste bariere,si sentimente si nefericiri nu o facusera treptat decat sa-si doreasca din nou atitutinea dinainte.

Sa fie acel fluture frumos de alta data.

tumblr_l1f50vJOjT1qa944oo1_1280

Anunțuri

2 gânduri despre &8222;The sad butterfly&8221;

  1. Alexandra zice:

    Știi, fluturii trăiesc cu o intensitate de neimaginat. Se îndrăgostesc și mor în aceeași zi. Ei își adună toate forțele și, când ies la lumină, strălucesc. Sufletul nu se ține în cochilie, dar nici nu se oferă oricui. Se îngrijește, se hrănește, se împarte cu un alt suflet la fel ca el. Trebuie să ai grijă de el, să nu îl rănești, că oricând se poate închide..

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s