Matematica, bacalaureat si amintiri…

Matematica este acea stiinta ce studiaza relațiile cantitative, modelele de structură, de schimbare și de spațiu. In limbaj mai simplu, acea materie ce displace majoritatii elevilor .Acest fapt este subliniat de rezultatele dezastruoase obtinute in urma examenelor, fie ele de bacalureat, fie nationale. Matematica este o stiinta exacta. Este asemenea unui lant, fiecare veriga reprezintand cunostintele necesare intelegerii ei  pe deplin. Daca pierzi sau rupi o veriga, lantul se desprinde si nu mai poate fi legat. Asa e si cu cunostintele legate de aceasta materie, trebuie invatate pas cu pas la timpul lor.

Ei dar ce te faci daca pe parcursul orelor atentia ti-a fost distrasa de alte materii sau pur si simplu nu ai inteles lectia respectiva destul de bine incat sa poti sa o aplici in consecinta? Aici problema devine dificila pentru ca devenind iresponsabila si neacordandu-i atentie la timpul ei, pierzi mult. Pierzi sansa de a fi inteles la timpul potrivit, de catre persoana potrivita. In urma acestor neatentii puerile initial apar lacune, goluri care se acumuleaza, in timp rezultand un ansamblu de cunostinte nesudate. Victima a acestei probleme pot admite ca am fost si eu.

In scoala generala nu prea am fost atrasa de aceasta materie, acordandu-i foarte putina atentie si  tratand-o cu neseriozitate. Usor, usor golurile s-au acumulat din ce in ce mai mult si astfel m-am trezit dintr-o data in pragul clasei a 12-a , cu o multime de cunostinte nesudate vrand sa recuperez ceea ce am pierdut in decursul anilor precedenti. Poate ca am fost asemenea sutelor de elevi ce realizeaza mult prea tarziu realitatea… .

Norocul meu a fost ca nu era chiar prea tarziu cand am realizat ca trebuie sa fac ceva, inca mai aveam timp sa recuperez acele cunostinte neacumulate. In cursa mea nebuna dupa acapararea cator mai multe cunostinte in timp cat mai scurt explorand internetul, am descoperit pe Youtube lectii video de matematica, explicate pe intelesul tuturor. Vizionand acele filmulete in ordinea uploadarii lor am inceput sa prind din ce in ce mai bine cunostintele si sa sudez acele legaturi odata desprinse. Inca mai aveam multe de recuperat, insa eram destul de incantata de faptul ca am gasit o mica rezolvare la problema mea.

Cu timpul am ajuns sa realizez ca imi trebuie ajutor mai puternic, mai concret. Astfel, am reusit sa strang banuti si treptat cu ajutorul parintilor am inceput sa fac pregatire la matematica- initial la o profesoara, ulterior la doua. Voiam din tot sufletul sa scap de acel examen blestemat cu brio, sa reusesc si sa imi continui drumul studiilor.

Nu a fost usor deloc sa infrunt furtuna necunostintei. Am invatat si reinvatat materia – matematica pentru bac, am daruit multe nopti si zile pregatirii asidue. Am fost certata pentru impertinenta de a nu intelege si intreba la timp cunostintele necesare matematicii, m-am zbatut pentru ceea ce doream sa implinesc – sa iau bacul. Acum, privind inapoi la cele ce s-au petrecut cu ani in urma, totul pare extrem de usor si clar. Cu vointa, rabdare si perseverenta am reusit sa scap de examenul de bacalaureat. Acum ma pregatesc de examenul de licenta.

Nimic nu este imposibil daca incerci!

Processed with VSCO with hb2 preset

 

Anunțuri

Drumul catre acasa

Este ora 9 dimineata. Picaturi mari de ploaie izbesc furios geamul treptat acompaniate de fulgere si tunete. Intunericul se intinde incet peste peisajul observat prin mica fereastra. Curioasa, fata deschide geamul sa simta aceste manifestari ale timpului de afara. La prima atingere a geamului, vantul patrunse furios in odaie aducand cu sine picuri agitati de ploaie … si frig. Da, acum e frig. Toamna a ajuns, inevitabil precum orice sezon, spaland orice urma de soare, caldura si bucurie a verii.

In ciuda vremii involburate, fata avea treaba azi. Era o zi destinata vizitei la parinti, la tara. In locul unde s-a nascut, in locul unde a cunoscut lumea asa cum e ea, in locul in care a crescut. In graba, isi impacheteaza cateva lucruri intr-o geanta, se schimba de haine, se aranjeaza si vru sa iese pe usa alaturi de sotul ei. In viteza ei, uita de pisica. De Fifi, de motanul adus de la parinti in urma cu cateva luni, un Ragdoll obtinut ditr-o imperechere fericita cu un motan din vecini. Era o frumusete de pisoi, inzestrat cu o blana pufoasa si moale, scaldata in culori de alb si cafeniu inchis si deschis. Insa pe cat era de frumos pe atat era de obraznic. Obisnuia sa doarma ziua si sa fie activ noaptea, deranjand lucruri de prin casa, izbind si facand zgomote felurite. Ii placea sa patrunda noaptea in dormitor, sa se aseze pe pieptul stapanilor si sa toarca necontenit – nu de putine ori ii trezi in acest fel, mieunand mieros la glasul obosit si adormit al oamenilor. Dar era odrasla lor si cu toate ca Fifi era obraznic, fata si baiatul iubeau motanul precum pe copilul lor. Fata impinse pisica pe hol, incuie usa si pornira la drum.

Afara, vremea era mai rea decat parea prin prisma geamului. Fire aspre de vant infasurau picaturile de ploaie lovind cu putere fata impiedicand pana sa si priveasca calea pe unde mergea. In pasi mari, incalciti, fata ajunsera la masina. In interiorul autoturismului era frig dar macar nu mai ploua asa dur. Usor, usor, kilometru cu kilometru, strabatand prin timpul crunt de septembrie, cei doi parasira orasul ajungand la tara. Acolo vremea era putin mai linistita. Vantul era mai lin, iar ploaia mult mai marunta si frigul mai putin intens. Odata ajunsi acolo, cei doi fura intampinati de parinti.

Fata fu incantata de reintalnire. Isi stranse cu iubire parintii in brate, le saruta mainile si se oprira la vorba. Ce ciudat este si timpul… schimbase totul. Parintii erau mai obositi decat de obicei, mai imbatraniti de timp si de griji. Anii trecuti erau vizibili acum pe pielea lor. Chipul parintilor frumos, lipsit de riduri si ganduri era acum incarcat cu linii adanci, brazdate de sprancene albe si par usor carunt. Nici starea lor fizica numai era ca in trecut, munca le-a taiat din avant. Ajungeau mai greu dintr-un loc in altul, drumul li s-a lungit… . Un lucru neschimbat a ramas glasul lor duios si lin, rabdarea cu care actionau, amintirea de ACASA.

Dupa o discutie lunga si mult asteptata, fata isi gasi drumul ei catre iesire. Privi cu jind la locurile unde a copilarit. Era dur… atatea amintiri ii apareau in suflet si in gand, fiecare mai speciala ca alta. Balconul construit de tatal ei, era mereu loc de reverie si de visare, loc de joaca si relaxare cu copii de varsta ei. Curtea s-a pastrat aceeasi. Mai plina de flori tomnatice si iarba uscata numai ca era foarte incarcata de reminiscenta. Fata isi mai dorea sa isi piarda vremea citind carti pe treapta casei, sa se rostogoleasca cu pisicii si catelul, sa se mai joace cu copii vecinilor … . Timpul insa a trecut, anii s-au scurs. Fata a crescut atat de repede incat nu a realizat cand … cand a plecat de acasa, cand a terminat facultatea, cand s-a casatorit.

Privind cu dor inapoi, fata parasi casa parinteasca alaturi de sotul ei. Facuse cu mana parintilor, salutasera cu nostalgie si pornira spre noua casa. O lacrima se scurse pe obrazul fetei … .

Fata – Mariana – autorul, ar da orice pentru a se intoarce in timp la acei ani. Insa este imposibil, asa ca impreuna cu ea sa pretuim ce mai avem ramas acum, in momentul acesta. Casa unde am crescut, parintii sunt totul. Singurele amintiri care ne raman – lucruri care spun cine am fost si cine suntem, persoane care ne iubesc pentru ceea ce suntem si care ar da totul pentru fericirea si linistea noastra.

Bucurati-va de locurile parintesti, admirati-le. Iubiti-va parintii cat ii mai aveti, iar daca sunteti departe sunati-i, reamintitile ce mult inseamna pentru voi. Iar daca sunt plecati departe, pentru totdeauna, rugati-va pentru ei.

 

 

 

Toamna gri, nu credeam c-o sa mai vii …

In ultima vreme timpul s-a mai racit. Caldurile toropitoare si soarele arid au lasat loc aerului mai rece, reamintindu-ne de toamna cea gri. Usor, usor, fila cu fila, parca si calendarul ne face sa realizam ca s-au sfarsit lunile de vara, de huzur si relaxare.

Diminetile sunt mai aspre si mai racoroase insotite de vanturi suieratoare. Amiezile sunt incetosate de ploi lungi si dese iar serile sunt mai reci decat pana acum. Soarele ce odinioara stralucea falnic pe cerul albastru senin, acum sta ascuns dupa nori mari si involburati. Culorile verii se duc usor si ele, lasand in urma lor ramasite galbene, ruginii specifice sezonului tomnatic. Frunzele parasesc copacii rand pe rand, aliniindu-se haotic pe pamant formand un covor multicolor vestejindu-se treptat.

La tara, locuitorii harnici isi strang recolta anului ce tocmai se sfarseste, pregatindu-se cu drag si spor, precum furnicile, de anotimpurile reci ce vor sosi. Strangand merindele rezultate in urma trudei si nu in ultimul rand aprovizionandu-se cu combustibil – lemn, oamenii muncesc pentru o toamna dar si o iarna linistita si fara griji.

Animalele si micutele vietati, simt si ele prezenta frigului ce se apropie cu pasi repezi. Astfel fiecare vietate – de la cele mai mici la cele mai mari,  isi consolideaza casuta si isi aduna ultimele resurse pentru a putea supravietui viforului ce va sa vina. Pasarile isi parasesc cuiburile fugind de vremuri rele in zone mai calde, unde toamna si iarna nu poposesc.

……………………………………………………………………………………………………………………………………………………..

Picaturi mari de ploaie lovesc cu sete pamantul sufocat de caldura verii ce dispare in neant. In cateva secunde toata intinderea pamanteasca este scaldata in apa rece de ploaie, suflata de vantul puternic si rece specific toamnei. Oamenii se ascund sub incaperi reci, trepte de magazine. In surdina se aud spitele unei umbrele vechi deschizandu-se. In privirea persoanelor infrigurate se zareste mahnirea – s-a stins anotimpul cald! …

Dar va mai fi vara la anul … .

bedfcc4b0f2794bf3b3c046f012575ac--rain-go-away-rain-fall

Dureri de masele si disperare

Cu totii avem acele mici frici ascunse de care nu putem scapa cu usurinta. Evitam sa vorbim despre ele, nu le oferim importanta, credibilitate si continuam sa mergem mai departe ca si cum nimic nu s-ar fi intamplat. Dar ce facem atunci cand din cauza fricii suferim? Cand frica devine dusmanul nostru si piedica ce ne tine in loc?

Poate ca va intrebati despre ce vreau sa vorbesc astazi de fapt, ei bine, ma refer la durerea de masele/dinti. Aceasta durere este una dintre cele mai agonizante si nedorite dureri intalnite de om. Multi ar asimila durerea de masele – dinti, cu durerea nasterii sau alte dureri tari ce seaca fiecare farama de viata din noi.

Dupa cum am scris si mai sus, cu totii avem frici. Una dintre fricile noastre ascunse o reprezinta frica de dentist. Acel personaj initial prietenos si sociabil care ne vrea doar binele si vindeca raul provocat de carii si bacterii. Ok, la prima vedere pare totul in regula. Si totusi, de ce aceasta frica si rezervare cand vine vorba de acesti doctori? Raspunsul e simplu – din cauza durerii provocate de dentist in timpul operatiei efectuate. Acele mici ustensile si aparatura utilizata de ei tind sa infioreze majoritatea populatiei astfel tinand oamenii la distanta in ciuda durerilor provocate de maselele/dintii afectati.

Una dintre persoanele afectate de aceasta frica nebuna de dentisti sunt si eu. Inca din copilarie m-au infiorat vizitele la dentist, si am incercat pe cat posibil sa evit vizitele la cabinet. Obisnuiam sa merg doar atunci cand era absoluta nevoie si cand durerea devenea insuportabila. Ei bine, acest narav, daca ii pot spune asa, ma urmareste si astazi. Desi am 21 de ani recunosc ca am o frica inexplicabila de dentisti si toate procedurile urmate de ei. Pana acum am pasit doar in cabinetele a trei medici, si asta doar pentru trei vizite vitale – pentru extractii de masele. Acum am 2 maselute extrem de cariate care imi provoaca o durere extrem de mare si insuportabila. Din cauza curentului prezent la serviciu, acesti mici monstri-acum deranjati, imi cauzeaza nopti albe si zile negre. Noptile nu pot atipi deloc, durerea o resimt pe toata zona afectata de curent(jumatate de fata), si micii monstri imi zvacnesc si ma chinuie continuu. Ziua nu pot manca corespunzator, nu pot vorbi articulat si normal ca nu imi pot gasi starea.

Intr-un final am decis sa fac programare la doctor, doar ca acea blestemata programare e peste 3 saptamani. Fiind la capatul puterilor si secatuita de durerile crunte am incercat totul. De la simpla amortire cu alcool a zonelor afetate la clatirea cu apa de gura, am pus vata in urechi cu spirt, am luat si medicamente – Piafen, Aulin, Parasinus… si sincera sa fiu nu mai stiu ce remediu as putea gasi. Ma simt ca o leguma vesteda, fiind incapabila sa fac lucruri banale si simple ce sunt necesare pentru traiul de zi cu zi.

Voi ce ma sfatuiti? Ce ar trebui sa mai incerc pana la vizita domnului stomatolog?

abc016e20396d3ae392f3ccdef339fb7--dental-hygienist-dental-assistant

Casa noastra e in sufletul nostru… si eu ma simt din nou acasa!

Buna seara, dragi cititori. Simt ca parca a trecut o vesnicie de cand nu am mai scris nimic, de cand nu mi-am mai dedicat timpul voua, de cand nu m-am mai eliberat de ganduri.

In ultimii ani au avut loc schimbari majore in viata mea ce m-au schimbat pe mine ca si persoana, dar care m-au si maturizat. Incepand cu inceputul… in urma cu un an am dorit din tot sufletul sa incerc sa invat mai mult despre activitatea de blogger si m-am implicat intr-un act de voluntariat la o firma de Content Writing din judetul meu. Treptat, scriind acolo si dedicandu-mi ideile si pasiunea catre acel job am renuntat la a scrie aici. Mi-am dorit din tot sufletul sa cladesc ceva din pasiunea mea – scrisul, insa nu a fost cu succes. Dorinta de a transforma din pasiunea mea-jobul meu, mi-a ruinat visul. Atmosfera de la serviciu, caci asta imi doream a fi, era incarcata, plina de tensiune. Imi doream sa nu gresesc in ceea ce fac, in scrierea articolelor si ma straduiam sa ii fac pe plac sefei mele care nu parea impresionata de eforturile mele. Mai mult, in loc sa ma sprijine – sa ma ajute sa excelez, ea imi indica doar greselile si ma critica incontinuu, astfel neavand timpul necesar pentru a scrie corespunzator articolele cerute.

Pas cu pas am inceput sa ma gandesc la scriere ca la ceva obisnuit, monoton si greoi, am inceput sa asimilez dorinta mea arzatoare cu datoria mea, ce voiam a fi pe atunci locul meu de munca. Veneam obosita de la voluntariat acasa, caci petreceam 8 h pe zi incercand sa fiu pe placul sefei si sa fac ceea ce se cerea, incercand si dupa orele de voluntariat, din nou sa invat si sa inteleg unde gresesc. Observand ca timp ca de o jumatate de luna, aproape toate eforturile mele erau in zadar, si absolut nimic din ceea ce faceam nu era corect am decis sa renunt. Daca in trecut priveam cu drag scrisul pe blog, pe atunci imi parea o oroare si imi era frica sa incerc sa o fac din nou.

Consider ca nu te poti ridica intr-un domeniu daca nu esti ajutat, initiat in ceea ce trebuie sa faci. Nu ai de unde sa stii bazele unui domeniu daca nu esti instruit corespunzator, ci doar tras in jos de angajatii ce nu vor sa le iei locul in viitor.

Acum, ma bucur ca m-am intors aici, unde nu ma preseaza nimeni sa scriu intr-un anumit mod, unde nu am parte de critici si de rautaciosi. Pe blogul meu, unde scrisul este o activitate realizata doar din placere, din suflet pentru oameni frumosi!

Ghidul mireselor aflate in cautarea unui fotograf profesionist

Gasirea fotografului ideal, care sa fie capabil sa realizeze un album foto demn de admirat, nu este o sarcina atat de usoara pe cat ar parea din exterior. Miresele care la ora actuaca se afla in plina febra a cautarilor, stiu ce munca asidua trebuie depusa pentru a-l gasi pe cel mai potrivit. In ziua de azi, majoritatea cuplurilor nu se mai gandesc la bugetul pe care il au de investit in acest serviciu, tocmai pentru ca rezultatul final este cu adevarat important.

Chiar daca este un moment important din viata noastra si vom pretinde ca nu vom uita nicio clipa speciala care a avut loc atunci, de fapt, amintirile incep sa se imputineze odata cu trecerea anilor. Tocmai de aceea, a avea parte de un album foto de la nunta, reprezinta cea mai buna solutie. Totusi, pentru a a le admira cu mult mai mult drag, trebuie sa fie intr-adevar realizate intr-un mod profesionist.

Decizia ta finala devine si mai grea de luat in momentul in care vei observa cat de multi fotografi care se pretind a fi profesionisti roiesc in orasul tau. Daca pana la ora actuala nu ai mai fost nevoita sa iti angajezi un fotograf, este destul de greu sa iti dai seama de una singura ce cauti cu adevarat si cum sa il indentifici pe cel mai bun. Tocmai de aceea, ar trebui sa analizezi cu atentie toate aspectele ce vor fi mentionate in cadrul acestui articol.

Afla care sunt calitatile ce definesc un fotograf profesionist

Atunci cand te afli in cautarea unui fotograf la nunta ta, trebuie sa fii la curent cu principalele calitati pe care ar trebui sa le detina. Doar asa vei reusi sa semnezi contractul cu unul profesionist care face o treaba demna de apreciat.

Gandeste-te la momentul in care vei sta alaturi de sotul tau peste 30-40 de ani de zile de la casnicie si veti depana amintiri in timp ce admirati un album foto de exceptie. Nimic nu se va compara cu acea clipa in care veti resimti iubirea din tinerete ce v-a unit si v-a tinut aproape unul de celalalt cativa ani de zile.

  • Are un aspect fizic extrem de placut ce tine de stilul vestimentar. Un fotograf care se respecta si isi respecta in acelasi timp persoanele cu care colaboreaza, trebuie sa fie ingrijit si placut la vedere.

De altfel, de fiecare data cand se prezinta in interes de serviciu in cadrul unui eveniment stilat, are datoria sa fie imbracat la 4 ace. O tinuta elegant este un „must”.

  • Un fotograf profesionist trebuie sa stie sa asculte ceea ce este important de stiut. Cu siguranta, tu si viitorul tau sot aveti deja stabilite in minte anumite tipare cu privire la stilul fotografiilor de nunta.

Totusi, un profesionist va sti ce este mai potrivit, astfel incat rezultatul final sa fie pe masura asteptarilor tuturor. Fii sigura ca si el isi doreste sa contribuie cat mai mult la aceasta munca deoarece doar asa se va putea analiza si autodepasi. Totusi, chiar daca el este persoana care are cele mai vaste cunostinte din cadrul acestui domeniu, are datoria de a tine cont si de dorintele si preferintele clientilor lui.

Daca observi ca este deschis, iti da sfaturi si te asculta, atunci inseamna ca in el exista stofa de fotograf profesionist. Totusi, exista altii care considera ca munca lor este cea mai buna si nu tin cont de parerile clientilor. Acest lucru nu va face decat sa se ajunga la un rezultat mai putin multumitor.

  • Sensibilitatea este o calitate pe care orice artist o detine. Un fotograf este chiar un artist in adevaratul sens al cuvantului! De ce? Pentru ca are magica putere de a imortaliza cele mai emotionante momente.

Un om sensibil intotdeauna va reusi sa vada dincolo de aparente, ceea ce inseama ca emotiile nu vor fi mai bine evidentiate decat prin intermediul unui aparat profesionist ce este manuit de un fotograf de exceptie.

  • Simtul umorului este o calitate ce ar aduce multe beneficii in meseria pe care o practica. De altfel, probabil ai observat ca exista multe cupluri care isi doresc cu ardoare nu doar poze serioase si clasice, ci si amuzante. Cele ce starnesc rasul au devenit din ce in ce mai populare si se pare ca evidentiaza cel mai bine un cuplu tanar sufleteste, copilaresc si plin de viata.

De altfel, in momentul in care, de exemplu, tu doresti sa beneficiezi de cateva poze care sa starneasca rasul, fotograful trebuie sa aiba o doza de simt al umorului pentru a putea evidentia acel moment.

Mai mult de atat, se pare ca fotografii sunt cei care de multe ori destind intreaga atmosfera si redau spiritul de sarbatoare. Unele evenimente sunt mai linistite la inceput, tocmai de aceea este necesara prezenta unei persoane care sa inveseleasca intreaga lume. In acest caz, un fotograf ar fi cea mai buna solutie ce ar da cu siguranta roade din plin.

  • Experienta va fi intotdeauna punctul forte al unui fotograf profesionist. Atunci cand are in urma anumite evenimente la care a participat, inseamna ca s-a confruntat cu mai multe tipuri de situatii, fapt pentru care intotdeauna va fi ferm pe pozitie. El va sti cand urmeaza un moment important, cunoaste obiceiurile si se adapteaza usor oricarei situatii.
  • Un fotograf profesionist este intotdeauna atent la detalii. Cu totii stim ca detaliile sunt cele care fac intr-adevar diferenta intre banal si ceva deosebit, tocmai de aceea, fotograful tau trebuie sa ofere o atentie deosebita chiar si celor mai marunte aspecte.

Chiar si atunci cand vine vorba de fotografii, el trebuie sa preconizeze care sunt momentele cu adevarat importante si deosebite. Un simplu sarut al mainii miresei poate avea o insemnatate extraordinar de deosebita pe care cuplul chiar ar vrea sa o imortalizeze. Daca insa fotograful nu este indeajuns de atent sau pur si simplu nu constientizeaza cat de important este acel moment, atunci rezultatul final nu va fi unul chiar multumitor.

  • Echipamentul profesional intotdeauna va ajuta un fotograf sa realizeze fotografii mai frumoase. Tousi, el trebuie sa stie cum functioneaza fiecare dispozitiv in parte si cum sa il puna in aplicare mai bine.

De altfel, atunci cand un fotograf isi achizitioneaza aparaturi moderne si diversificate, in mod cert doreste sa devina mai bun, deci sa aprofundeze si mai mult acest domeniu.

  • Pasiunea este intotdeauna calitatea principala ce sta la baza unui fotograf profesionist. Cum iti vei da seama daca ii place intr-adevar ceea ce face sau nu? Ei bine, in mod cert are un site sau un cont pe o retea de socializare in cadrul carora isi posteaza poze realizate chiar de el. Daca vei observa extrem de multe fotografii din vacante, cu privelisti si portrete, atunci este un semn clar ca ii place cu adevarat sa faca asta.
  • Nu isi presteaza serviciile pe sume foarte mici de bani. Aceasta este o posibila capcana pe care chiar unii fotografi amatori o pun in aplicare pentru a face rost de mai multe contracte.

Totusi, daca se bucura de toate calitatile enumerate mai sus, in mod cert pretul destul de piperat al serviciilor pe care le presteaza se datoreaza profesionalismului de care da dovada.

Modalitatile prin care sa te asiguri ca vei primi fotografiile mult visate

COMUNICAREA este cheia solutionarii oricarei probleme sau neintelegeri. Tocmai de aceea, pentru a te sigura ca vei iesi intotdeauna cum iti doresti in fotografiile de la nunta, trebuie sa il informezi pe cel care le va realiza cu privire la dorintele tale. Doar in acest fel veti reusi amandoi sa va bucurati de o nunta bine realizata.

Ca oricare alta femeie de pe acest Pamant, sunt absolut sigura ca si tu ai anumite ipostaze din care iti place sa fii fotografiata. Daca de exemplu, din partea stanga iti place sa fii pozata mai mult, acest lucru ar trebui sa il stie fotograful tau.

Pentru a beneficia de fotografiile mult visate, pentru inceput va trebui sa il gasesti pe acel fotograf profesionist. Dupa cum bine stii, cei mai buni intotdeauna sunt rezervati chiar si cu un an inainte de a avea loc evenimentul. Tocmai de aceea, indicat ar fi sa pornesti in cautarea lui din timp. Este posibil ca aceste cautari sa dureze de la cateva zile, pana la cateva saptamani. Sunt sigura ca nu vrei sa iti pui in pericol fabulosul album foto, tocmai de aceea, ideal ar fi sa pornesti din timp cautarile.

De altfel, trebuie sa te consulti cu viitorul tau sot pentru ca amandoi sa fiti de acord cu fotograful cu care veti semna un contract. De altfel, un al treilea ochi intotdeauna va fi necesar in luarea unei decizii. Exista posibilitatea ca el sa observe anumite aspecte importante pe care tu sa le fi omis. Tocmai de aceea, indicat ar fi sa colaborati si sa va sfatuiti unul cu celalalt.

Sunt absolut sigura ca vei avea parte de un album foto de exceptie, atata timp cat vei gasi acel fotograf pentru nunta ta care sa iti indeplineasca cerintele in totalitate.

jadoris

Ramas bun, suflete dragi!

Pana acum, totul a fost cum trebuia sa fie. In copilarie, „la bunici” era refugiul si locul meu de suflet unde ma regaseam mai mereu. Apoi, treptat in timp ce anii s-au scurs din clepsidra timpului minut cu ora, ora cu zile, zile cu luni si luni cu ani vizitele au devenit din ce in ce mai scurte. Prioritatile s-au schimbat, eu am crescut si totul parca s-a mutat in alta lume. Dar cu toate astea, era o magie aparte. Ceva ce ma chema si ma tinea prinsa acolo. Imi reamintesc de acel sentiment de liniste si pace odata ce ajungeam la bunici. Mi-e greu a descrie acea fericire si incantare ce ma invaluia. Acea senzatie de apartenenta si caldura, de familie.

Inca de cand intram in zona respectiva, in apropierea satucului vechi, pastrat in viata de peisajul rural natural si oamenii locului eram fericita. Stiam ca urmeaza sa ma reintalnesc cu persoane dragi mie; Ca o sa ii revad. Pe banca din fata portii, era bunica. Calda, plina de emotie si gingasie ne astepta ca de obicei. Prezenta ei, bucuria cu care ne intampina si mai ales imbratisarea ei afectuoasa era minunata. Apoi, cu rabdare si dragoste ne conducea in casa. Acolo, ii revedeam pe cei dragi mie – unchi, matusi, verisori, si nu in ultimul rand, pe bunicul. Cu fata senina si jucausa cauta mereu sa aduca zambetul pe buze celor prezenti. Mereu avea cate o vorba buna si un sfat demn de urmat. Glumele sale si amintirile din pragul anilor tineretii starneau zambetul si celui mai trist om iar atmosfera era de poveste.

Obisnuiam sa stau cu bunica in mica casuta de vara unde se gatea si sa ii povestesc lucruri neinsemnate din viata unui copil, sa ii cant si sa o fac sa chicoteasca de imaginatia si mintea unui copil nematurizat. Obisnuiam sa mergem impreuna in livada mare sa culegem fructe si sa povestim despre lucruri; Ea imi impartasea din gandurile ei, imi dadea povete bune si ma indrepta inspre ce este bun in viata.

Timpul a fost hain. Firele de timp s-au scurs prea devreme din clepsidra si din pacate s-a ajuns la final. Unul nedorit si urat pe cat posibil. Intai a plecat bunica intr-un sezon de toamna si a venit acum, in pragul primaverii si vremea de plecare a bunicului.

Tot ceea ce am sunt amintiri. Cateva relatate mai sus, cateva pastrate. Fapte si zile dragi petrecute impreuna ce nu le voi da uitarii. Imagini si ganduri ce nu ma vor parasi prea curand in viata asta. Ii multumesc lui Dumnezeu ca mi-a inzestrat viata cu asa oameni frumosi insa sunt trista ca a trebuit sa plecati. O sa imi fie dor de voi si stiu ca mereu veti ramane in inima si in mintea mea. Pentru toate clipele frumoase, pentru momentele de neuitat. Pentru lacrimile de fericire si zambete, pentru emotie si speranta, pentru indrumare si rabdare, pentru voi.

5190079044_c7ccc1fb89_b