Părinții

Mă gândeam zilele trecute,cat de importanta este datoria unui parinte.Câtă atenție,câtă grijă,câtă afecțiune și dragoste ne oferă.Cât de dificil le este să ne crească,să ne educe,să ne îngrijească … și totuși în ciuda acestora o fac cu atât de multă dragoste. Pe cât de greu este acest task,pe atât de ușor li se pare;Doar dragostea face ca toata greutatea să se transforme în ușurință.

Încă din primii ani iși sacrifică timpul,munca și toate țelurile avute până în prezent doar de dragul nostru.Precum am menționat mai sus,atenția,grija,afecțiunea,dragostea nu lipsesc.Mereu sunt acolo și se înmulțesc odata cu un prim surâs,un prim gângurit,un prim cuvânt.Noi,copii,reprezentăm universul pentru ei.Soarele răsare odată cu trezirea noastră,ploaia pare mai vesela odata cu dansul nostru încurcat și împiedicat  în mijlocul ei,apusul pare o oază de fericire în care,ziua lungă tocmai se scurge,însă nu și iubirea ,,gardienilor,, față de noi revărsând șiroaie de sentimente împăturite în lacrimi de fericire și speranță.Culorile par mai vii,prinzând aripi și zburând liber pe peisajul așternut în fața ochilor.Fiecare clipă e un moment de sărbătoare și bucurie ,iar fiecare progres înspre treptele numărate ale vieții un motiv de veselie.Momentele nenumărate în care eșuăm lamentabil în realizarea urcării altei trepte sunt aducătoare de lacrimi fierbinți din partea noastra,dar și de incurajări puternice și vorbe frumoase,care pentru noi la acea vreme,nu inseamnă decât sunete încâlcite fără sens.De îndată ce descoperim și alte universuri noi,apare curiozitatea,ce ne sfâșie pe interior și ne dă dorința absurdă de a ști mai multe,cât mai multe.Astfel,în călătoria noastră de inițiere,dorim să avem independență absolută, să mergem cu primii noștri pași înspre lumea cea întoarsă cu susul în jos,să luăm la ,,puricat,, fiecare element ce ni se pare mai interesant,dar apoi să ne întoarcem cu capul plecat,la dragii noștri părinți cerând ghidare și ajutor.Iar ei,ei ne privesc cu dragoste și zâmbesc încântați de îndârjirea,curajul si avântul nostru ,sprijinindu-ne la fiecare pas ,scăldându-ne în afecțiune și pasiune.Ar face orice pentru fericirea și liniștea noastră. Odată cu trecerea nisipului din clepsidră se învârt și acele ceasornicului.Astfel în ochii părinților,creștem intr-o zi,cât alții în 10.Dar din păcate odată cu creșterea se naște și distanțarea noastră.Confuzia stârnește indiferență,apoi apare judecata – că de ce nu am avut copilăria prietenului meu,mi-aș fi dorit mai mult … . Apoi ura,ura pentru imposibilitatea realizării tuturor viselor copilului,din pricina situației de acasă.Obișnuim să vedem toate lucrurile rele,neluând în calcul și cele pozitive – care domină mai mereu,dar la care suntem orbi.

,,Dupa ce puiul crește,părăsește cuibul”. Acesta este momentul cel mai trist,in care părinții se găsesc neputincioși și realizează că este momentul când puii lor au devenit maturi și pot trăi fără dragostea lor ,atât de importantă … .

Noi,suntem lumina ochilor pentru ei,retina ce le permite să distingă detaliile vieții și care le aduce culoare în micul lor mediu.Pentru a intreține asta,fac tot posibilul ca lumina lor să rămână aprinsă,în cel mai strălucitor mod cu putință.Și trudesc săracii,din zi și până în noapte.Doar cel de sus știe câte lanțuri și valuri de sudoare au vărsat ei pentru noi,câte nopti nedormite și zile petrecute în nesomn și osteneală,doar pentru noi.

În această zi,mi-aș dori să ne facem puțin timp pentru ei.Să nu mai fim egoiști adăugând acea scuză demult expirată , cum că nu mai este timp.Căci actele noastre nu vor putea răsplati niciodată dragostea lor,eforturile și faptele frumoase dăruite;Haideți să le oferim câteva momente acum,cât putem pentru a-i asculta și intelege.Haideți să răsplătim cadoul lor in schimbul a câteva minute din călătoria aceasta scurtă numită viață,acum,cât mai putem.Iar cei a căror părinți sunt plecați departe,iremediabil ,pentru totdeauna … măcar o rugăciune.

baby-with-parents

Anunțuri

Ipostaze

I

              29 aprilie 2015.Doar o zi racoroasa de miercuri,primavara.O zi in care soarele si razele lui calduroase au disparut din peisaj,lasand ploaia si vantul sa acopere toata bucuria si veselia cu monotonia si reveria.La primul contact cu lumea de afara aerul rece si ploaia isi fac simtite prezenta.O briza de aer rece,acompaniata de cateva picuri reci de ploaie iti provoaca o senzatie de trezire mai dura decat efectul amestecului plantei de cafea.Oameni grabiti,alearga fiecare in drumul sau,dorindu-si parca cu mai multa ardoare sa cuprinda mai mult timp in palma si sa-l manipuleze conform viselor.Se ciocnesc in graba,unul de altul ,din greseli intentionate ,scuzandu-se sfiosi strabatand drumul stiut de atata vreme.O pisica pufoasa neagra isi cauta un loc caldut,ferit de aglomeratie si masini.In graba ei,taie calea unor fiinte la fel de grabite scapand cu greu insultelor aduse din vina superstitiilor; ciori de aceeasi culoare,cu penajul scamosat isi incep reuniunea cu cativa metri mai sus de harababura de la sol,dantuind si ele zapacite acel dans vechi,strigand simultan sunetul specific lor.

II

           Dar in clepsidra,nisipul e trecut de jumatate.E dupa amiaza,si orele au zburat fara sa intrebe.Lucrurile incep sa se miste in slow motion.Pana si oamenii,pioni pe un joc de sah,par a-si fi incetinit ritmul.Ceea ce nu se poate spune si despre atmosfera.Picurii de ploaie au inceput sa curga tot mai des,vijelios spulberate de curentii de aer.Si totusi,era o pata de culoare… .

III

           Am zarit-o in multime.Cu pasii marunti,incalciti isi face loc printre trecatori.Timid,usurel paseste pe aleea scorojita de timp si de atatia oameni grabiti strivita inainte cu multi ani.Era usor de observat.Ochii ti se loveau de imaginea ivita instantaneu si te determina sa privesti.Printre atatia trecatori pripiti de timp,rutina si vremea cea urata ,ea era singura persoana ce nu se ferea de vantul crud,rece si picaturile spontane de ploaie ce se iveau cand ici cand colo.Trupul fetei se mladia usor in bataia vantului,in incercarea de a merge mai departe.Hainele prea subtiri ,agatate de curentii de aer pluteau usor in atmosfera uda si rece.Paru-i lung si matasos dansa gratios odata ce ea inainta in mers.Chipul desenat parca de mari pictori,era vizibil doar pe jumatate fiindu-i ascuns de umbrela.O umbrela mare si colorata ii era partenera in aceasta calatorie scurta.Iar ea tinea strans de manerul ei in speranta de a nu-si pierde acoperirea si sustinerea.Pe sub umbrela puteai descoperi insa o cu totul alta poveste.Acea aspectuoasa persoana pe afara ,era o cu totul alta pe dinauntru.Ochii ei oglindeau o tristete nemaintalnita.Fereastra sufletului ei spunea o cu totul alta poveste.Ploaia ii adusese la viata amintiri triste din trecut ,ce o macinau de o perioada mai indelungata.Involuntar,i-am citit gandurile:

,,Toate lucrurile care au fost,care s-au intamplat in trecut nu-si mai gaseau locul in prezent,erau inutile.Si mai mult decat atat o raneau peste limite si mereu o faceau sa se intoarca inapoi sa isi regandeasca actiunile si faptele facute in trecut. Da si greseli,destul de multe greseli.Amintiri,fapte,ganduri,idei ; toate erau acolo,desi ea incercase sa le alunge cat mai mult cu putinta.A incercat pana sa si treaca mai departe,si-a spus ca nu se mai poate asa. Suferinta nu aduce nimic bun,nimic altceva decat lacrimi,dureri de inima si stare de rau.Ea stia asta mai bine decat oricine,si totusi uneori nu se putea abtine sa nu retraiasca acele momente.Acele clipe relativ frumoase care o facusera sa zambeasca si sa admita din toata inima ca erafericita.Da,fericita. Scopul ei in viata a fost sa fie fericita,sa traiasca cu zambetul pe buze fiecare zi,cu sufletul deschis fara frica,fara frustrari si fara conditii.Sa fie ea,pur si simplu ea.Sa traiasca vesela,in comuniune cu cei de langa ea.Sa nu-i pese daca a esuat intr-o situatie si sa treaca cu usurinta peste greutati,intampinand necunoscutul cu bratele deschise.Sa fie ,mai presus de toate optimista.Caci o atitudine ca aceasta te ajuta sa primesti fiecare colaps ca pe un pasi inainte.Te invie… .Si in ciuda faptului ca incercase de atatea ori nu isi pierduse speranta.Trist este ca aproape de fiecare data cand a incercat asta ,a esuat lamentabil.Increderea in persoane necunoscute,lipsa stimei de sine si atitudinea de copil n-au dus-o nicaieri,ci i-au facut rau,foarte mult rau.Au ranit-o atat de profund incat o posibila ridicare si vindecare era aproape imposibila.In ochii ei mari,nu exista.Era ca un vis de neatins,o himera ce se iveste inaintea ochilor pentru o secunda si dispare fara urma.Un copil pustiit,gol pe dinauntru,cu inima sfasiata si sufletul tandari,asa era ea.Ii venea greu sa mai existe,sa mai respire.”

=

Cu umbrela deoparte,hainele si parul jilav,cu privirea lasata in jos si lacrimile spalate  de ploaie la cativa pasi mai departe ,pe aleea gloduroasa aproape de acasa,m-am descoperit pe mine … !Si pe tine,cel ce te regasesti in randurile mele.

da5c9290452b11fbb22797a08d343b40

Prăjitură de post

– Tocinei

  Aseară așa m-a luat un dor de gătit încât mi-am petrecut cam mult timp în bucătărie.M-a tot bătut gândul să fac niște tocinei,căci îmi era dor și nu știam când să-mi găsesc timpul și cum să-i fac. Dar iată că aseară am avut inspirație și am ,,inventat,, o nouă rețetă.

Avem nevoie de :

– Cartofi

– Zahăr

– Mere

– Sare – un vârf de cuțit.

– Stafide

– Esețe – rom

Pentru glazură – cacao,apă,zahăr pudră și ulei – se fierb impreuna.

– Pe deasupra presărăm fulgi de porumb.

Mod de lucru

– Curățăm cartofii,îi dăm pe răzătoare – cu orificii obișnuite,nici prea mari,dar nici prea mici.Îi stoarcem puțin de zeamă(să nu fie prea zemoși) ,adăugam zahărul,esența de rom,praful de sare și adaugam făina cât încape(nici prea multă,nu vrem să facem aluat) și lăsam si puțină zeamă în cartofi.

– Luăm o tavă,o ungem cu ulei – sau punem hârtie de copt,după caz. Introducem amestecul obținut,așezăm în tavă iar apoi adăugăm stafidele. Pe deasupra dăm pe răzătoare câteva mere.

– Dăm la cuptor. După ce s-au copt tocineii, adăugam glazura și presărăm câtiva fulgi de porumb.

– Se servesc calzi alături de un pahar de suc! Poftă buna!

DSC05258

DSC05262

DSC05254

Iubire târzie

– Nehotăriri –
E dimineaţă din nou.Altă zi a început să treacă ca şi celelalte ,în rând. A trecut mult timp de când incidentul s-a întâmplat dar nu înţeleg de ce simt să fi plecat atât de puţine clipe.În mintea mea,amintirile au rămas mai vii decât oricând şi oricât de mult aş încerca să le alung,să le fac să dispară nu pot.Îmi forţez creierul şi mintea şi imaginaţia şi tot doar să pleci,să nu te mai simt.Pe moment,ideea de a fi puternică şi de a trece peste îmi pare mai bună că niciodată.Şi mă agăţ de ea cu disperare ,disipând orice clipă petrecută împreună,de la una care mi-a adus zâmbete până la cea care m-a făcut să plâng zile întregi.Jocul îmi merge bine o zi,o săptămâna,o luna … poate şi mai mult.Până când revii iar. De ce? De ce n-ai plecat încă?! De ce după atâta timp tot mai am momente când vărs lacrimi pentru tine?! Nu pot să mă înţeleg. Încerc cu tot posibilul să fac cum pot să te alung,dar tu rămâi mereu.Şi când pleci din gândurile mele cotidiene şi din imaginaţia mea apari în vise.Şi toate te strigă,te vor înapoi şi ar da orice să te aibă din nou.Pline de amărăciune,tristeţe şi monotonie.
Însă realitatea e alta. Raţiunea e alta.Tot la fel de sumbră şi grea dar una care te respinge.Una care e conştientă că trebuie să lupte ,să realizeze ceea ce trebuie în viaţă şi să treacă peste persoanele care m-au făcut să sufăr.Să le uite. Una care n-a acceptat trădarea şi faptele tale rele,lacrimile aduse şi vorbele urâte.Ci le-a făcut loc în centru,făcând să dispară cele bune.Una care e conştientă de răul adus de ţine şi care ar da orice să nu mai exişti în ea.Să pleci şi să o laşi să îşi continue drumul în viaţă,fără tine.E acea parte care nu mai oferă o a două şansă şi nu suportă lacrimile.E acea parte care s-a ridicat când tu m-ai făcut să cad.O parte ce ascunde în ea o suferinţă fără margini ,dar care o înfăşoară frumos într-o răutate şi într-un egoism inexplicabil.O parte care nu înţelege de ce m-am implicat în asta şi care ar fi vrut să nu fi trecut pe aici.O parte care mă mustră pentru toată greşelile mele şi care nu are loc de iertare,cuvinte frumoase sau sentimente.Una matură ,cu planuri şi idei şi noi speranţe.Una care nu se lasă de la un prim colaps,ci se ridică ştergându-se de praf mergând mai departe.Una care calcă în picioare răutăţile şi care nu cedează uşor.Una care a învăţat să culeagă binele din rău întorcându-l în favoarea ei.Una în care tu ,tu nu eşti de fapt! Şi dacă sufletul e trist acum,din cauza viselor de peste noapte,în timp se va regenera.Am încredere în el,căci el a fost mereu cu mine. Nu persoanele pasagere … .Sufletul ascunde partea mai fină,mai sensibilă ,mai slabă care nu ştie să lupte.Dar care împreună cu raţiunea fac echipa bună.Şi care în timp,vor aducezâmbete şi bucurii,de asta sunt sigură. Bucurii şi zâmbete care se vor naşte din simplitate,din speranţa şi bunătate şi nu vor fi dependente de tine 🙂 .

n52387453bbd73

Confesiuni

Stii ce ? Mereu mi-ai spus ca esti deznadajduita,ca nu stii ce sa faci si ca tot timpul ai probleme in controlarea vietii tale,ca nu gasesti raspunsul la intrebarile tale.Dar te-ai intrebat vreodata,de ce?! De ce cauti fericirea ta in a altora? De ce cauti sa te sprijini de ,,umarul ,, unei persoane mereu,de ce ai nevoie de atata atentie si de ce cauti mai mult decat ai?De ce cauti atat de mult sa iti gasesti acele persoane care stii ca vor valora pentru tine mai mult decat viata ta? Cand stii ca Dumnezeu iti va oferi totul,doar ca ai nevoie de rabdare. De ce? Chiar crezi ca vei alege ceva mai bun decat iti va oferi EL? De ce cautand fericirea alaturi de Domnul te impleticesti pe drum si ajungi sa suferi la fiecare popas? Oare nu stii ca EL are toate grijile,nevoile,frustrarile,tristetile,ingrijorarile si durerile tale? Chiar consideri ca e orb ?! Tot,dar tot ceea ce face EL este pentru binele tau.Si nimic ,dar nimic nu e impotriva ta.

Pana acum mi-ai parut o enigma,sincer.Am incercat sa te descopar si sa te inteleg cat mai mult cu putinta,doar ca mi-a venit greu.Esti o persoana complicata,nu stiu daca ai vreo definitie.In fiecare zi ma uimesti cu ceva nou,si nu tot timpul cu ceva bun. Incerci sa cauti fericire,prietenie dar nu stii cum sa jonglezi cu situatia.Nu mergi pana la capatul liniei si mereu bajbai cautand raspunsuri. Acum esti ok,zambitoare… as spune fericita dar nu stiu daca ai fost vreodata,daca ti-ai permis in viata asta dreptul de a fi fericita,de a zambi cu tot sufletul.Cauti raspunsurile in locuri,persoane inaccesibile.Si cunosti riscurile mai bine decat oricine,caci stii ca te fac sa suferi mai mult decat orice. Dar nu,tu risti mereu sperand ca va aparea perfectiunea. Am tot incercat sa iti explic,si viata ta a facut-o ,nu doar eu, ca perfectiunea nu exista.Fericirea sta in lucrurile marunte,simple ,nu in cele complicate. Realizeaza ca alergand dupa luna vei rata stelele.Si luna e mereu departe,departe de tine.Pe cand stelele sunt mereu acolo pentru tine,veghind la fiecare miscare si fapta a ta.Si ele si-ar da si viata pentru tine,doar ca tu sa vezi asta.O vei face? Doar tu stii raspunsul,dar ai grija ca si stelele isi vor pierde din stralucire si nu vor mai luci asupra ta daca mai continui asa.

Adancindu-te in relatii cu alte persoane ,uiti de celelalte si iti concentrezi toata atentia pe acea,singura relatie care in gandirea ta te face cea mai fericita.Traiesti pentru ea,respiri pentru ea,o simti doar pe ea.Uiti de tine si te daruiesti complet ei,de cei din jur nu mai are rost sa pomenesc ca … nu exista.Privesti superficial persoanele din jurul tau si le consideri aproape inutile.Persoane ,,idioate,, care nu gandesc ,ci doar exista.Persoane care traiesc pentru tine doar cand ai nevoie de un lucru,sau ceva.Ajung sa cred ca pana si hug-urile si cuvintele frumoase spuse sunt doar de decor,de dragul situatiei.Arunci la suparare cuvinte care nici nu ai idee ce mult dor.Ai frustrari,amintiri,ce nu te lasa sa inchizi ochii noaptea. Plangi de dorul amintirilor placute si ai vrea sa nu le fi simtit,sa nu fi trecut pe acolo.Dar nu mai poti schimba trecutul,iar acum,Domnul e departe de tine.Ti-e dor de EL,IL cauti in fiece lucru sau carte,sau film sau melodie care te poate alina.Fredonezi plangand melodii ce stii ca nu vor mai avea acelasi farmec,ca in timpurile de demult.Cauti raspunsurile si calea cea dreapta pe drumul cel gresit.Tratezi persoanele din jurul tau cu indiferenta si raceala doar pentru ca nu ai stiut sa te comporti cum doreai cu ,,acea persoana,, ,gandind ca poate asa vei putea fi mai dura cu tine,cu asteptarile tale.Te-ai gandit ca gresesti?!

Ti-am scris aceste randuri nu pentru a te supara,ci pentru a te face sa realizezi ca gresesti,drag prieten,si ca drumul pe care ai continuat pana acum nu e cel bun,nu e cel dorit de tine.Raspunsurile,dupa cum ti-am mai spus,sunt in tine. Deschide-ti ochii si sufletul la realitate,trezeste-te si priveste-ti viata asa cum este ea! Imagineaza-ti doar ce bine si ce frumos ar fi sa poti renunta la toate frustrarile,grijile inutile si gandurile ce te chinuiesc. As putea spune ca ai putea trai ,si te-ai putea bucura cu adevarat de micile fericiri ale vietii.Priveste viata din prisma unui om bolnav,pe moarte, prin ochii unui orb ,abia atunci vei putea realiza cat de norocoasa esti si cu cate lucruri frumoase te-a inzestrat Dumnezeu!

 

Prajitura – mini tort.

Ingrediente :

– 6 oua

– 250 gr zahar

– 250 gr faina

– Ciocolata cu lapte, 2 buc de cate 100 gr

– 200 ml smantana pt frisca

– 1 plic intaritor frisca

– 2 plicuri zahar vaninilat

– jumatate plic praf de copt

– jumatate fiola esenta de rom Dr. Oetker

– visine (ori din compot, ori congelate, ori proaspete… nu conteaza)

– fructe pentru decor: kiwi, banane, portocale, capsuni, etc.

Mod de preparare

  • 1. BLATUL: Se separa cele 6 albusuri de galbenusi, si se bat spuma. Se adauga un plic de zahar vanilat si 250 gr de zahar. Se mixeaza compozitia, dupa care se adauga cele 6 galbenusuri. Se mixeaza iar. Se amesteca 250 de gr de faina cu jumatate de plic de praf de copt Dr.Oetker, si se pune peste compozitia de mai sus.
    • 2. Se pregateste un inel de tort, se unge cu 2 linguri de ulei si se preseaza faina. Se aseaza visinele, se toarna compozitia in forma si se pune la cuptorul preincalzit la 180grade, timp de 40-50 min.In loc de visine, mai puteti incerca sa puneti mere, pere sau prune. Puteti sa faceti mereu altfel, pt a nu va plictisi de acelasi gust.
    • 3. SIROPUL: In timp, ce blatul se afla in cuptor, faceti siropul pentru a avea timp sa se raceasca inainte de a fi gata blatul. Lasati sa dea in clocot 150 ml apa cu 3 lingurite zahar. Dupa ce se raceste, puneti jumatate de fiola de esenta de rom Dr.Oetker. Siropul racit se rastoarna peste marginile blatului. O alta idee de sirop: compot de ananas. Dupa aceea puneti pe foc 2 linguri de lapte si cele 2 ciocolati.Dupa ce devine crema, se unge blatul cu ea.
    • 4. Cand credeti ca s-a racit cat de cat, incepeti sa faceti frisca naturala. Eu am facut frisca doar din 200 ml de smantana, dar puteti sa faceti mai multa.
    • 5. Intindeti frisca peste ciocolata, si ornati cu fructe.

Pofta buna! ^_^

DSC05012DSC05004

 

 

Clatite si zapada

Se pare ca dupa atata vreme rea,astazi  a mai iesit putin si soarele.Cerul a fost mai senin si temperaturile au mai crescut.A fost un inceput de primavara frumos,bine nu chiar,adica serios vorbind ,primavara e putin cam departe.E abia 11 ianuarie… dar macar partea buna e ca pot visa 😀 !

Ceea ce parea o zi posomorata,si lipsita de insemnatate s-a dovedit a fi una plina.Am avut musafiri,mi-am retusat camera,am facut putina curatenie,am fost la cumparaturi alaturi de o prietena.Nici nu am simtit cand a trecut ziua!Cam asa se intampla cand faci lucrurile pe fuga ;cel putin am avut alaturi persoane dragi mie.

Mai spre seara am avut pofta de niste clatite.Si am lasat relaxarea si invatatul ( ca deh,vine sesiunea) si mi-am satisfacut pofta.M-am echipat ,mi-am pregatit cele necesare gatitului si am pus niste muzica mai vesela pe fundal,imi era dor sa ascult si altceva decat piese monotone.Asadar,cu melodii pline de viata pe fundal am gatit 2 ore clatite.Cred ca la un moment dat eram prea cuprinsa de atmosfera melodiei caci dansam in timp ce gateam…si am observat cam vreo 3 vecini din blocul de vis-a-vis privindu-ma cam fix.Am inchis geamul si mi-am continuat activitatea.

Am depasit portia mea si am facut pentru toata lumea ceva bun.

DSC04968

Rezultatul a fost unul asteptat ,iar fetele au fost incantate.

DSC04978

Mai spre seara,cand obosisem de la atatea clatite si m-am hotarat sa reduc putin volumul la muzica am zarit ca afara cerul cernea fulgi marisori de zapada.S-a zis cu primavara mea … .

P.S – Postarile mai serioase revin dupa sesiune. Va pup!