Visiting Nessebar, part III

At the Bulgarian hotel, every day of this short week was fantastic. I used to wake up and admire the black sea in the early morning, embrace the silence and listen to the ocean waves. You could hear the loud seagulls, see the pool area cleaned up by the staff, watch old couples take a stroll or plan for another day of standing by the beach. It was so calm and yet so impressive. I enjoyed each and every minute of it.

We noticed the animation team from Sol Nessebar Palace on Wednesday. It was, in truth, a coincidence, an unplanned encounter. We just walked by, wanting to have a cold drink at one of the nearby restaurants, and then they stopped us and asked if we were going to play their games.

To be honest, we were reluctant at the beginning, not knowing what games they were playing or understanding their requests. So we said, in the end, yes, why not, and joined the other group of people.

One thing is for sure, you can’t get shy or hesitant about these people from the animation team. They have such a positive energy and a great vibe, they unconsciously persuade you to be a part of their contest with their practices.

I learned to shoot with a bow and a shotgun for the first time in my life. I had to recognize, I had concerns and I felt like I was going to fail and make a spectacle of myself, but in the end, it wasn’t that bad, but on the opposite. I learned fun new activities, had fun and met wonderful new people.

(Image Source – Personal Library)

I had instances when I failed at these games, when I forgot how to hold my bow straight, but then I had great shots as well and felt proud of myself. All those moments were brilliant, and these people do a great job in keeping people happy, amused and feeling like escaping for a tiny moment from life.

We meet a beautiful couple during these games, Frans and Karen. They visited Bulgaria for the second time now, and in fairness we felt in love with their positive energy and a desire to succeed at the hotel competitions. They were the first to win, had great shots from the distance and we were simply amazed by them.

Since meeting them, we met unexpectedly during meals, went to Nessebar old town together, played pool, told jokes and shared our life stories. It was like meeting old friends we always knew.

(Image Source – Personal Library)

Our time has went so quickly since meeting this couple, that we haven’t even noticed that it was time to come home. We engaged in the animation team, attended their events, enjoyed the sunshine, wandered along the sea, had soft drinks in the hotel bar and spent time with Karen and Frans.

I think that’s what’s happening when you spend time with people of high quality, you love it so much that you don’t realize when it’s over.

(Image Source – Personal Library)

The holiday to Bulgaria was something incredible, a good life experience and a great breath of air in the 2020 sad and burdened by Coronavirus year. It has changed our lives for the better, it has given us confidence and belief that we can go through every challenge that may follow.

We met exciting, wonderful people, with fun personalities, we explored places we had never visited, we experienced new adventures. We discovered that if we believe in it and trust in ourselves, we can go wherever we want.

At the end of the day, life is just a journey and we are simple travelers. It is important to live every moment to the fullest, to get out of the house once in a while and breathe fresh new air, visit different places, meet new people.

At the end of the room, lays the real world you dream of, don’t be so shy and hide behind the closet. Remember to open the door and free yourself from the negativity while walking across the wet sand and the waves of the sea.

Visiting Nessebar, part II

I loved my first day at Sol Nessebar Palace. We were at the restaurant, then tried the sea. I say tried, since the water temperature was a little low at the beginning, it is very cold in the morning (I discovered that the next day) and you could end up catching a cold, though not recommended during a holiday.

We enjoyed a nice dinner during the night, the food prepared is delicious and the chefs and servers are very professional, respectful and friendly. The food is cooked in the hotel’s kitchen, and the desserts are to die for. In my view, it is advised not to go on a diet during the vacation, they have a wide variety of food, but you are tempted by the scent and plating.

To our surprise, we meet a lot of Romanians at the hotel, spending like us, a few days of relaxation after a few months in quarantine and non stop work. The majority were nice and polite, enjoying precious moments with their families.

When I woke up on Tuesday morning, all my skin was burning, and my partner, Alex, on the other hand, was all right, but brown 😅. Yeah, I used sunblock cream, and after that, I used tan lotion, but it didn’t really help that much. We agreed to spend less time in the sun for the second day, so we went after breakfast to visit the old town of Nessebar.

The old city of Nessebar

(Image Source – World Heritage)

Nessebar is an ancient city and one of the major seaside resorts on the Bulgarian Black Sea Coast, located in Burgas Province. Often referred to as the ”Pearl of the Black Sea”, Nesebar is a rich city-museum defined by more than three millennia of ever-changing history.

We were amazed at the beautiful scenery when we first arrived in the historic town, the old buildings held so well, the wooden windmills, the churches.

(Image Source – Personal Library)

Everywhere, you could see small shops, and any corner seemed to conceal a well-preserved secret and maybe even a little souvenir that you could take with you as a memory.

You get the impression that you are present in an old movie if you take the time and walk slowly, noticing every detail. Such a satisfying atmosphere, the wooden restaurants and the slow music in the background. I was simply amazed at the architecture and elegance of these places and wished for a moment that time would stop so that I can live there forever.

(Image Sources – Personal Library)

Visiting Nessebar, part I

Hi, there, dear readers, long time no see! It’s been a while since I wrote nothing at all. I wasn’t intended to be absent for so long. I apologize to you and to me! (I missed writing truly).

I believe that the best part of being away from the blogging activity is the positive energy and the desire to come back and post more. I’m back in the business now, and I have a lot of stories and good posts to share.

The vacation to Bulgaria was one of the reasons behind my absence. We’ve been planning this holiday for over a year, but then, sadly, the Corona Virus happened and we had to cancel all of our plans.

Therefore, September was the month of getting out of the house and enjoying a well deserved holiday after the quarantine and all the accumulated tension. We decided not to worry about having to buy too many things and waste a lot of cash, so we settled for an all-inclusive holiday, using a travel agent deal.

This was our first vacation out of the country, to be truthful, and we had emotions and concerns. The quarantine had ended, but that did not mean that there was still no danger. Therefore, we took all the protective precautions we could and went to enjoy our dream holiday.

We hadn’t booked an airplane, but we decided to drive to Bulgaria from Romania, because it’s not that far away and we could stop by and see our Bucharest relatives as well. To mention the fact that when leaving the country, we could take all the baggage we wanted and did not have to pay an extra charge.

And as such, we woke up early in the morning on Sunday morning to escape the Bucharest traffic and began our journey. I had our favorite songs downloaded, so it was lovely to see the cities in the dark while listening to good music.

(Image Source – Personal Library)

We arrived in Bucharest on Sunday afternoon and stayed at our cousin’s apartment. We visited Bucharest, wandered around Herastrau Park, played games with friends in the evening, and enjoyed a delicious pizza. I already felt like the holiday had begun😄.

(Image Source – Personal Library)

We woke up in the morning on Monday, had coffee, said goodbye and prepared for our long-awaited trip to Bulgaria.

(Image Source – Personal Library)

There were no customs problems, so we drove to our destination at Sol Nessebar Palace in southern Bulgaria. One thing I’ve learned about Bulgaria is that the country is clean and green. In spite of Romania, where you can see trucks loaded with logs of timber, deforested woods, it’s the total opposite in Bulgaria.

The roadways, even the rural roads, are well-paved, and you seldom come across pits (I know that because the Waze App took care of showing us the way). One thing I always appreciated, too, was that everybody follows the rules in traffic. No one crosses the line, the speed limit is respected by us all. Indeed, there are more camera traffic controls than there are in Romania, but at least they work and everybody operates as a team, they value the rules and respect you as a driver.

I was impressed by the places I saw on the way to Nessebar. You can observe whole forests, majestic trees, natural flowers, and you can feel lost in the gifts of nature, while the clean air caresses you.

(Image Source – Personal Library)

Around 1 pm, we arrived at Sol Nessebar and we had a hotel employee helping us with the luggage. For parking, we had to pay extra, but we wanted to make sure that the car was safeguarded.

For one moment, I could not believe that we had arrived. We were tired of the long road, of course, but I just laid in bed and tried to realize that we were away from Romania, after a difficult year on our long-awaited holiday. It felt surreal.

(Image Source – Personal Library)

The weather was beautiful, it was so pleasant, and the sun was hot and burning. We had lunch at the hotel restaurant and went to the beach after that. There are indoor pools at Sol Nessebar Palace, but I wanted to feel the sand squeaking under my feet, to feel the warm embrace of the sun while listening to the waves of the sea.

(Image Source – Personal Library)

Bicazul intr-o zi de marti ploioasa

Ne-am pornit de dimineata. Soarele statea ascuns sub nori si astazi, ca in oricare alta din aceste zile umede, ploioase de sfarsit de iulie. Dar asta nu avea sa stea in calea noastra deoarece in ciuda vremii capricioase ne-am propus sa vedem Bicazul cu orice pret.

Drumul spre Bicaz a fost insotit la inceput de o ploaie usoara cu cativa stropi clandestini si urmata apoi de picuri mari, greoi de apa. Cu cat inaintam in drumul nostru spre destinatia propusa cu atat kilometrii pareau mai greu de parcurs din cauza traficului ingreunat de vremea rea.

Pentru cei ce nu stiu, Bicazul este un orasel din judetul Neamt si este situat intre Carpatii Orientali, in apropiere de raurile Bicaz si Bistrita, Bicazul fiind de fapt un lac artificial format din barajul Bicaz pe Bistrita. Barajul de la Bicaz este cel mai vechi din Romania, fiind construit pe vreme de razboi si constructia acestuia a durat 10 ani (1950-1960). Barajul Bicaz este unul de greutate, deoarece tine apa prin forta sa imensa.

Kilometru cu kilometru, sat cu sat, ne apropiam de Bicaz. Dovada stateau muntii falnici ce se iveau in fata noastra, din ce in ce mai inalti si impunatori.

La un moment dat, am ajuns la Bicaz. Am parcat masina pe o margine de strada, in apropierea unei roci masive in urma altor turisti. Desi ploaia parea sa nu conteneasca iar frigul parea sa fie statornic, privelistea te facea sa uiti totul.

Natura in toata splendoarea ei, apa cea involburata de vremea capricioasa si barajul aratau splendid. Ploaia abundenta a cauzat ca muntii sa degaje aburi fumurii ce se iveau din orice colt al Bicazului.

Această prezentare necesită JavaScript.

Din pacate nu am ajuns in interiorul barajului, sa ii vedem galeriile de data aceasta dar pe viitor ne propunem.

Barajul Bicaz, o imensa groapa de gunoi?

Am reusit sa suprind cateva din ramasitele ramase in urma ploilor abundente ce au adunat toate deseurile aruncate in raul Bistrita.


S-au gasit de catre autoritatile locale peste 100 de tone de deşeuri care pluteau pe suprafaţa lacului. De pe suprafaţa apei au fost trase la mal resturi de lemne, sticle de plastic şi recipiente de metal aduse de râul Bistriţa şi de afluenţii săi din amonte (Neamţ, Suceava şi Bistriţa-Năsăud), după viiturile din lunile iunie şi iulie.

Parerea mea

Romania are locuri frumoase, demne de vizitat si apreciat iar Bicazul nu este o exceptie. Am surprins prin fotografii defecte ce trebuie remediate. Drumul spre Bicaz are gropi, iar in zonele unde este asfaltat sunt damburi si denivelari. La o privire mai atenta poti observa zone in care rugina este prezenta.

Degeaba Bicazul se considera atractie turistica daca nu este reamenajata corespunzator. Avem locuri atat de frumoase si originale, locuri in care inca domneste natura si care reprezinta o pata de istorie pe harta Romaniei.

Consider ca trebuie sa pastram si sa imbunatatim acele locuri care fac din Romania un loc mai bun. Acele deseuri aruncate la intamplare, aceste defecte scot in evidenta un singur lucru – ca nu suntem in stare sa apreciem locurile la adevarate lor valoare. In timp aceste locuri minunate vor fi zone neapreciate, ruine care odata au fost ceva.

Tiroliana de la Palma

Buna dimineata dragii mei! Zilele trecute mi-am zis ca am acumulat foarte mult stres si epuizare de la examenul final si am vrut o escapada, undeva la munte. Gandindu-ma la locurile unde am mai fost mi-am dat seama ca pe la Palma nu mai trecuseram de mult.


Pentru cei care nu stiu Palma este o localitate din comuna Sucevita, judetul Suceava. In urma cu 4 saptamani a fost inaugurata cea mai lunga tiroliana dintr-o singura bucata din Romania. Tiroliana de la Palma, localizata in Pasul Ciumarna are o lungime de 1,1 kilometri şi o diferenţă de nivel de 103 de metri. Aceasta dispune de două sisteme de frânare aduse din Suedia şi Statele Unite ale Americii iar viteza cu care coboară un om poate ajunge chiar şi la 100 km/h, depinzand de greutatea acestuia.

Proprietarul a investit undeva la 50.000 de euro pentru a amenaja tiroliana de la Palma. Cei ce doresc să încerce cea mai lungă tiroliană din ţară trebuie să aibă vârsta minimă de şapte ani şi o greutate cuprinsă între 30 şi 90 de kilograme. Persoanele nu trebuie sa sufere de boli sau afectiuni cardiace. Preţul unei astfel de călătorii este de 35 de lei de persoana.

Ne-am propus sa mergem de dimineata deoarece vremea parea sa tina cu noi. In ultima perioada ploile au pus stapanire pe toata tara si la meteo se anuntau ploi in zona.

Cand am ajuns la tiroliana, era plin de oameni. Turisti veniti de prin Bucuresti, oameni din zona, copii si batrani cu totii pareau incantati sa testeze noua atractie bucovineana.


Dupa cateva minute de asteptare a venit si randul nostru. Proprietarul s-a ocupat personal de fiecare in parte si ne-a echipat corespunzator cu hamuri profesionale prevazute cu curele de protectie.

Am ajuns la concluzia ca oricat de asigurata as fi ca sunt in siguranta tot voi simti fiorii fricii. In momentul cand am fost impinsa spre margine si mi-am luat avant in aer am simtit la propriu ca mi se taie picioarele. Aerul puternic de munte si vantul m-au intampinat inca de la primul metru parcurs.

Faptul ca eram la 100 de metri distanta de pamant era ingrijorator dar dupa o vreme m-am obisnuit cu ideea si am ales sa admir peisajul. Simteam ca zbor iar cerul parea mai aproape, zeci de brazi inalti si zvelti se aflau la picioarele mele si eu eram stapana lor. Pe la jumatatea drumului am simtit o usoara oprire si cand am incercat sa ma misc aerul tare mi-a taiat respiratia brusc. Treptat, franghia a coboarat in altitudine si dintr-o data m-am simtit scuturata de mecanismul de franare, pacat! Fix cand incepea sa imi placa mai mult.

Toata aceasta calatorie a durat un minut si cateva secunde. La capatul tirolienei se aflau cateva persoane care m-au ajutat sa ma dezechipez si care m-au condus cu o masina catre Palma alaturi de celelalte persoane care au trait aceeasi experienta ca si mine.


In concluzie sunt incantata de faptul ca am ales sa vizitam Palma si sa traim aceasta experienta din plin. In timp sunt convinsa de faptul ca ori de cate ori voi mai merge in zona voi mai incerca aceasta senzatie de neuitat.


Calatoria catre Muntii Rarau

M-am tot gandit in ultimele zile ca in toata agitatia de dinaintea examenului de licenta si cu sesiunea nu am mai apucat sa ma mai relaxez. Totul a devenit rutina… ma trezeam pur si simplu, imi faceam treburile prin casa si ma reapucam de invatat si de studiat.

Dar ieri am avut un impuls… ce ar fi daca as evada din stres si monotonie macar pentru un moment?!

Mi-am refacut planurile si am decis impreuna cu partenerul de viata ca este momentul sa plecam undeva in natura. Unde in alt loc, decat in Muntii Rarau?

Asadar, ne-am pregatit si am pornit dis-de-dimineata intr-o mica escapada turistica.

Muntii Rarau se afla in Bucovina. Pentru a ajunge in munti trebuie sa strabati Transrarăul, până la cabana ce poartă numele masivului. Aceasta se află la baza traseului ce da un ocol Pietrelor Doamnei, principala atracţie a zonei.

Am plecat pe traseu cu masina şi am ocolit parţial stâncile. Soseaua care conduce inspre Munti este foarte spectaculoasa si fara gropi. Pasajul fost denumit „Drumul Comorilor”, pentru ca pe traseu poti descoperi o parte din comorile muntilor Rarau si Giumalau: peisaje incantatoare, Pietrele Doamnei, stancile Adam si Eva, paraul Izvorul Giumalau.


Initial, eram putin obosita de la drum. Pana in muntii Rarau e drum lung si obositor. Pentru persoanele care au rau de drum(de miscare) si care nu au calatorit foarte mult (ca mine) poate fi o provocare, insa am ales sa privesc pe geam la frumusetile naturii, in departare si sa alung gandul negativ. Incercand sa ma abat de la starea nefasta am observat turme de oi cu caini ciobanesti in frunte cu stapanul lor(ciobanul).

Aerul proaspat de munte si taria acestuia m-au luat putin pe nepregatite insa a fost benefic. In cateva momente am simtit cum ma cuprinde un val de energie si am inceput sa urc, pas cu pas spre varful muntelui alaturi de alte persoane, ce ca si mine, isi doreau sa observe minunile Raraului.

WhatsApp Image 2018-06-02 at 11.37.19

Copii, batrani, parinti, persoane tinere, fiecare isi croiau drum inspre Masivul Rarau. Fiecare persoana in parte parea hotarata si entuziasmata sa parcurga calatoria. Nu mica mi-a fost mirarea cand am observat cativa alpinisti care au ales sa strabata Muntii Pietrele Doamnei.

Pe traseu am putut observa indicatori ce ne spuneau informatii despre zona in care ne aflam si ce specii de animale putem intalni.

Această prezentare necesită JavaScript.

Poalele masivului Rarau, de unde incepe drumul catre acesta este practicabil, se poate escalada usor, insa varful este mai dificil. Pentru a ajunge in capatul muntelui trebuie sa urci pe niste drumuri abrupte, unde drept punct de sprijin ai lanturi si suporturi metalice infipte adanc in pamant.

WhatsApp Image 2018-06-02 at 11.37.22

Drumul catre varful Masivului Rarau nu este usor de parcurs pentru persoane neexperimentate dar efortul merita. In clipa in care am facut ultimul pas si am ajuns pe platou, am crezut ca sunt in alta lume. Mi s-a asternut in fata ochilor cel mai frumos peisaj motan din cate am vazut, puteam sa disting cu usurinta muntii din imprejurime si sa admir in toata splendoarea albi si zvelti, Muntii Pietrele Doamnei. In jurul meu se intindea impresionanta natura alcatuita din brazi, muschi de pamant, roci… pana si insectele pareau ca aveau locul lor in acel cadru.


Mi-a placut foarte mult aceasta drumetie si pe viitor imi doresc sa merg ori de cate ori am ocazia, lucru care vi-l recomand si voua, dragi cititori!



Drumul catre acasa

Este ora 9 dimineata. Picaturi mari de ploaie izbesc furios geamul treptat acompaniate de fulgere si tunete. Intunericul se intinde incet peste peisajul observat prin mica fereastra. Curioasa, fata deschide geamul sa simta aceste manifestari ale timpului de afara. La prima atingere a geamului, vantul patrunse furios in odaie aducand cu sine picuri agitati de ploaie … si frig. Da, acum e frig. Toamna a ajuns, inevitabil precum orice sezon, spaland orice urma de soare, caldura si bucurie a verii.

In ciuda vremii involburate, fata avea treaba azi. Era o zi destinata vizitei la parinti, la tara. In locul unde s-a nascut, in locul unde a cunoscut lumea asa cum e ea, in locul in care a crescut. In graba, isi impacheteaza cateva lucruri intr-o geanta, se schimba de haine, se aranjeaza si vru sa iese pe usa alaturi de sotul ei. In viteza ei, uita de pisica. De Fifi, de motanul adus de la parinti in urma cu cateva luni, un Ragdoll obtinut ditr-o imperechere fericita cu un motan din vecini. Era o frumusete de pisoi, inzestrat cu o blana pufoasa si moale, scaldata in culori de alb si cafeniu inchis si deschis. Insa pe cat era de frumos pe atat era de obraznic. Obisnuia sa doarma ziua si sa fie activ noaptea, deranjand lucruri de prin casa, izbind si facand zgomote felurite. Ii placea sa patrunda noaptea in dormitor, sa se aseze pe pieptul stapanilor si sa toarca necontenit – nu de putine ori ii trezi in acest fel, mieunand mieros la glasul obosit si adormit al oamenilor. Dar era odrasla lor si cu toate ca Fifi era obraznic, fata si baiatul iubeau motanul precum pe copilul lor. Fata impinse pisica pe hol, incuie usa si pornira la drum.

Afara, vremea era mai rea decat parea prin prisma geamului. Fire aspre de vant infasurau picaturile de ploaie lovind cu putere fata impiedicand pana sa si priveasca calea pe unde mergea. In pasi mari, incalciti, fata ajunsera la masina. In interiorul autoturismului era frig dar macar nu mai ploua asa dur. Usor, usor, kilometru cu kilometru, strabatand prin timpul crunt de septembrie, cei doi parasira orasul ajungand la tara. Acolo vremea era putin mai linistita. Vantul era mai lin, iar ploaia mult mai marunta si frigul mai putin intens. Odata ajunsi acolo, cei doi fura intampinati de parinti.

Fata fu incantata de reintalnire. Isi stranse cu iubire parintii in brate, le saruta mainile si se oprira la vorba. Ce ciudat este si timpul… schimbase totul. Parintii erau mai obositi decat de obicei, mai imbatraniti de timp si de griji. Anii trecuti erau vizibili acum pe pielea lor. Chipul parintilor frumos, lipsit de riduri si ganduri era acum incarcat cu linii adanci, brazdate de sprancene albe si par usor carunt. Nici starea lor fizica numai era ca in trecut, munca le-a taiat din avant. Ajungeau mai greu dintr-un loc in altul, drumul li s-a lungit… . Un lucru neschimbat a ramas glasul lor duios si lin, rabdarea cu care actionau, amintirea de ACASA.

Dupa o discutie lunga si mult asteptata, fata isi gasi drumul ei catre iesire. Privi cu jind la locurile unde a copilarit. Era dur… atatea amintiri ii apareau in suflet si in gand, fiecare mai speciala ca alta. Balconul construit de tatal ei, era mereu loc de reverie si de visare, loc de joaca si relaxare cu copii de varsta ei. Curtea s-a pastrat aceeasi. Mai plina de flori tomnatice si iarba uscata numai ca era foarte incarcata de reminiscenta. Fata isi mai dorea sa isi piarda vremea citind carti pe treapta casei, sa se rostogoleasca cu pisicii si catelul, sa se mai joace cu copii vecinilor … . Timpul insa a trecut, anii s-au scurs. Fata a crescut atat de repede incat nu a realizat cand … cand a plecat de acasa, cand a terminat facultatea, cand s-a casatorit.

Privind cu dor inapoi, fata parasi casa parinteasca alaturi de sotul ei. Facuse cu mana parintilor, salutasera cu nostalgie si pornira spre noua casa. O lacrima se scurse pe obrazul fetei … .

Fata – Mariana – autorul, ar da orice pentru a se intoarce in timp la acei ani. Insa este imposibil, asa ca impreuna cu ea sa pretuim ce mai avem ramas acum, in momentul acesta. Casa unde am crescut, parintii sunt totul. Singurele amintiri care ne raman – lucruri care spun cine am fost si cine suntem, persoane care ne iubesc pentru ceea ce suntem si care ar da totul pentru fericirea si linistea noastra.

Bucurati-va de locurile parintesti, admirati-le. Iubiti-va parintii cat ii mai aveti, iar daca sunteti departe sunati-i, reamintitile ce mult inseamna pentru voi. Iar daca sunt plecati departe, pentru totdeauna, rugati-va pentru ei.




Ghidul mireselor aflate in cautarea unui fotograf profesionist

Gasirea fotografului ideal, care sa fie capabil sa realizeze un album foto demn de admirat, nu este o sarcina atat de usoara pe cat ar parea din exterior. Miresele care la ora actuaca se afla in plina febra a cautarilor, stiu ce munca asidua trebuie depusa pentru a-l gasi pe cel mai potrivit. In ziua de azi, majoritatea cuplurilor nu se mai gandesc la bugetul pe care il au de investit in acest serviciu, tocmai pentru ca rezultatul final este cu adevarat important.

Chiar daca este un moment important din viata noastra si vom pretinde ca nu vom uita nicio clipa speciala care a avut loc atunci, de fapt, amintirile incep sa se imputineze odata cu trecerea anilor. Tocmai de aceea, a avea parte de un album foto de la nunta, reprezinta cea mai buna solutie. Totusi, pentru a a le admira cu mult mai mult drag, trebuie sa fie intr-adevar realizate intr-un mod profesionist.

Decizia ta finala devine si mai grea de luat in momentul in care vei observa cat de multi fotografi care se pretind a fi profesionisti roiesc in orasul tau. Daca pana la ora actuala nu ai mai fost nevoita sa iti angajezi un fotograf, este destul de greu sa iti dai seama de una singura ce cauti cu adevarat si cum sa il indentifici pe cel mai bun. Tocmai de aceea, ar trebui sa analizezi cu atentie toate aspectele ce vor fi mentionate in cadrul acestui articol.

Afla care sunt calitatile ce definesc un fotograf profesionist

Atunci cand te afli in cautarea unui fotograf la nunta ta, trebuie sa fii la curent cu principalele calitati pe care ar trebui sa le detina. Doar asa vei reusi sa semnezi contractul cu unul profesionist care face o treaba demna de apreciat.

Gandeste-te la momentul in care vei sta alaturi de sotul tau peste 30-40 de ani de zile de la casnicie si veti depana amintiri in timp ce admirati un album foto de exceptie. Nimic nu se va compara cu acea clipa in care veti resimti iubirea din tinerete ce v-a unit si v-a tinut aproape unul de celalalt cativa ani de zile.

  • Are un aspect fizic extrem de placut ce tine de stilul vestimentar. Un fotograf care se respecta si isi respecta in acelasi timp persoanele cu care colaboreaza, trebuie sa fie ingrijit si placut la vedere.

De altfel, de fiecare data cand se prezinta in interes de serviciu in cadrul unui eveniment stilat, are datoria sa fie imbracat la 4 ace. O tinuta elegant este un „must”.

  • Un fotograf profesionist trebuie sa stie sa asculte ceea ce este important de stiut. Cu siguranta, tu si viitorul tau sot aveti deja stabilite in minte anumite tipare cu privire la stilul fotografiilor de nunta.

Totusi, un profesionist va sti ce este mai potrivit, astfel incat rezultatul final sa fie pe masura asteptarilor tuturor. Fii sigura ca si el isi doreste sa contribuie cat mai mult la aceasta munca deoarece doar asa se va putea analiza si autodepasi. Totusi, chiar daca el este persoana care are cele mai vaste cunostinte din cadrul acestui domeniu, are datoria de a tine cont si de dorintele si preferintele clientilor lui.

Daca observi ca este deschis, iti da sfaturi si te asculta, atunci inseamna ca in el exista stofa de fotograf profesionist. Totusi, exista altii care considera ca munca lor este cea mai buna si nu tin cont de parerile clientilor. Acest lucru nu va face decat sa se ajunga la un rezultat mai putin multumitor.

  • Sensibilitatea este o calitate pe care orice artist o detine. Un fotograf este chiar un artist in adevaratul sens al cuvantului! De ce? Pentru ca are magica putere de a imortaliza cele mai emotionante momente.

Un om sensibil intotdeauna va reusi sa vada dincolo de aparente, ceea ce inseama ca emotiile nu vor fi mai bine evidentiate decat prin intermediul unui aparat profesionist ce este manuit de un fotograf de exceptie.

  • Simtul umorului este o calitate ce ar aduce multe beneficii in meseria pe care o practica. De altfel, probabil ai observat ca exista multe cupluri care isi doresc cu ardoare nu doar poze serioase si clasice, ci si amuzante. Cele ce starnesc rasul au devenit din ce in ce mai populare si se pare ca evidentiaza cel mai bine un cuplu tanar sufleteste, copilaresc si plin de viata.

De altfel, in momentul in care, de exemplu, tu doresti sa beneficiezi de cateva poze care sa starneasca rasul, fotograful trebuie sa aiba o doza de simt al umorului pentru a putea evidentia acel moment.

Mai mult de atat, se pare ca fotografii sunt cei care de multe ori destind intreaga atmosfera si redau spiritul de sarbatoare. Unele evenimente sunt mai linistite la inceput, tocmai de aceea este necesara prezenta unei persoane care sa inveseleasca intreaga lume. In acest caz, un fotograf ar fi cea mai buna solutie ce ar da cu siguranta roade din plin.

  • Experienta va fi intotdeauna punctul forte al unui fotograf profesionist. Atunci cand are in urma anumite evenimente la care a participat, inseamna ca s-a confruntat cu mai multe tipuri de situatii, fapt pentru care intotdeauna va fi ferm pe pozitie. El va sti cand urmeaza un moment important, cunoaste obiceiurile si se adapteaza usor oricarei situatii.
  • Un fotograf profesionist este intotdeauna atent la detalii. Cu totii stim ca detaliile sunt cele care fac intr-adevar diferenta intre banal si ceva deosebit, tocmai de aceea, fotograful tau trebuie sa ofere o atentie deosebita chiar si celor mai marunte aspecte.

Chiar si atunci cand vine vorba de fotografii, el trebuie sa preconizeze care sunt momentele cu adevarat importante si deosebite. Un simplu sarut al mainii miresei poate avea o insemnatate extraordinar de deosebita pe care cuplul chiar ar vrea sa o imortalizeze. Daca insa fotograful nu este indeajuns de atent sau pur si simplu nu constientizeaza cat de important este acel moment, atunci rezultatul final nu va fi unul chiar multumitor.

  • Echipamentul profesional intotdeauna va ajuta un fotograf sa realizeze fotografii mai frumoase. Tousi, el trebuie sa stie cum functioneaza fiecare dispozitiv in parte si cum sa il puna in aplicare mai bine.

De altfel, atunci cand un fotograf isi achizitioneaza aparaturi moderne si diversificate, in mod cert doreste sa devina mai bun, deci sa aprofundeze si mai mult acest domeniu.

  • Pasiunea este intotdeauna calitatea principala ce sta la baza unui fotograf profesionist. Cum iti vei da seama daca ii place intr-adevar ceea ce face sau nu? Ei bine, in mod cert are un site sau un cont pe o retea de socializare in cadrul carora isi posteaza poze realizate chiar de el. Daca vei observa extrem de multe fotografii din vacante, cu privelisti si portrete, atunci este un semn clar ca ii place cu adevarat sa faca asta.
  • Nu isi presteaza serviciile pe sume foarte mici de bani. Aceasta este o posibila capcana pe care chiar unii fotografi amatori o pun in aplicare pentru a face rost de mai multe contracte.

Totusi, daca se bucura de toate calitatile enumerate mai sus, in mod cert pretul destul de piperat al serviciilor pe care le presteaza se datoreaza profesionalismului de care da dovada.

Modalitatile prin care sa te asiguri ca vei primi fotografiile mult visate

COMUNICAREA este cheia solutionarii oricarei probleme sau neintelegeri. Tocmai de aceea, pentru a te sigura ca vei iesi intotdeauna cum iti doresti in fotografiile de la nunta, trebuie sa il informezi pe cel care le va realiza cu privire la dorintele tale. Doar in acest fel veti reusi amandoi sa va bucurati de o nunta bine realizata.

Ca oricare alta femeie de pe acest Pamant, sunt absolut sigura ca si tu ai anumite ipostaze din care iti place sa fii fotografiata. Daca de exemplu, din partea stanga iti place sa fii pozata mai mult, acest lucru ar trebui sa il stie fotograful tau.

Pentru a beneficia de fotografiile mult visate, pentru inceput va trebui sa il gasesti pe acel fotograf profesionist. Dupa cum bine stii, cei mai buni intotdeauna sunt rezervati chiar si cu un an inainte de a avea loc evenimentul. Tocmai de aceea, indicat ar fi sa pornesti in cautarea lui din timp. Este posibil ca aceste cautari sa dureze de la cateva zile, pana la cateva saptamani. Sunt sigura ca nu vrei sa iti pui in pericol fabulosul album foto, tocmai de aceea, ideal ar fi sa pornesti din timp cautarile.

De altfel, trebuie sa te consulti cu viitorul tau sot pentru ca amandoi sa fiti de acord cu fotograful cu care veti semna un contract. De altfel, un al treilea ochi intotdeauna va fi necesar in luarea unei decizii. Exista posibilitatea ca el sa observe anumite aspecte importante pe care tu sa le fi omis. Tocmai de aceea, indicat ar fi sa colaborati si sa va sfatuiti unul cu celalalt.

Sunt absolut sigura ca vei avea parte de un album foto de exceptie, atata timp cat vei gasi acel fotograf pentru nunta ta care sa iti indeplineasca cerintele in totalitate.


Despre orasul Falticeni

Falticeniul este un oras situat in partea de sud-est a judetului Suceava.

Prima atestare scrisă este din 15 martie 1490, când vistiernicul Isac a cumpărat satul Fulticenii de pe Şomuz de la Neacşa, fiica lui Hanea, cu 200 de zloţi ţărăneşti iar cea de a doua, din 12 martie 1554, când Alexandru Lăpuşneanu a dăruit moşia cu acelaşi nume Mănăstirii Moldoviţa .

Despre oraşul Fălticeni se spune în “Marele Dicţionar Geografic al României” că este întemeiat de Ioniţă Başotă în anul 1780, prin hrisovul domnitorului Constantin Moruzi, din 8 august şi că îndată după întemeiere, târgul Şoldăneşti. Oraşul s-a numit, la început, Târgul Şoldăneşti sau Târgul Şomuzului, iar prin anaforaua din 29 martie 1826, emisă de către domnitorul Ioniţă Sandu Sturdza, Târgul Fălticeni. Fălticenii sunt o transformare în oraş a unor sate existente încă de pe la 1400. Numele s-a schimbat din Şoldăneşti în Fălticeni în anul 1836 după numele satului şi moşiei Fălticenii Vechi.

Din anumite cercetări se spune că orașul a existat înainte de data hrisovului domnesc din 8 august 1780. Satul Folticeni este menționat în documente din 1490 și 1550, când voievodul Alexandru Lăpușneanu scrie că satul și terenul aferent aparțin Mănăstirii Moldovița.

Oficial, așa cum reiese din hrisovul dat de domnitorul Constantin Moruzi, orașul a luat ființă la 8 august 1780 pe moșia Șoldănești a stolnicului Ioniță Bașotă. Așezarea este mult mai veche, așa cum susține și Artur Gorovei, deoarece vechimea ei se confundă cu vechimea satului Fălticenii-Vechi despre care vorbesc documentele din secolul al XII-lea .În 1925 oraşul este conectat la o reţea de curent electric. Perioada interbelică aduce o dezvoltare econumică şi culturală iar epoca comunistă inustrializează puternic oraşul, numărul locuitorilor crescând foarte mult. Printre personalitatile care s-au nascut, sau au locuit in acest oras sunt: Matei Milo, Nicu Gane, Ion Creanga, Mihail Sadoveanu, Eugen si Horia Lovinescu, Nicolae Labis, Grigore Ilisei, Artur Gorovei, Ion Irimescu, Dimitrie Leonida, Mihai Bacescu, sportiva Maria Olaru si altii.