Vreau sa fac curatenie interioara/I want to do the „interior cleaning”

Astazi mi-as dori sa fac curatenie, pe interior. Sa folosesc un detergent puternic, concentrat si acid, cu clor si chimicale sa stearga orice urma de impuritate, de mizerie si angoasa.

Vreau stralucirea si oglindirea suprafetelor curate, vreau sa vad aranjate sertarele inimii, nu vreau haine negre aruncate val-vartej in dulapul sufletului, vreau o organizare in ganduri si minte, pe interior.

Imi doresc sa lustruiesc podelele launtrice cu orice dezinfectant am la indemana, sa scot petele de egoism si incapatinare, sa dizolv grasimea intarita de mandrie si ingamfare.

the-creative-exchange-682637-unsplash

(Sursa Unsplash)

Vreau sa pasesc inspre ziua de maine fericita, cu incredere si cu ideea ca nu ma voi lipi pe talpi de namol, ca nu voi purta cu mine nefericirea si nelinistea zilei precedente.

Vreau sa deschid larg ferestrele, sa alung mirosul insuportabil provocat de neajunsuri, de cearta si sentimente inchise.  Vreau sa privesc soarele in ochi, sa ma orbeasca cu razele sale pure si neintinate, vreau sa ma incalzesc cu fericire, sa respir  speranta.

Astazi mai mult decat orice vreau sa renunt la ce nu mai am nevoie. Vreau sa arunc lucrurile materiale care ocupa mai mult spatiu decat materiile sufletesti, personale, decat ceea ce iubesc in prezent.

Vreau sa golesc lada cu amintiri ponegrite de vreme si carii, sa sterg mucegaiul alb de umbre depus cu atat de multa apasare si ura, sa uit persoane si intamplari infecte ce mi-au imbolnavit sufletul odinioara. Imi doresc sa adaug franturi din clipele fericite petrecute alaturi de oameni dragi, vreau sa pun peste zambete si tresariri, dragoste si sa inchid cu un lacat ferecat a carui cheie sa o port doar eu, deasupra inimii.

close-up-view-cobweb-dirty-51213

(Sursa Pexels)

De asemenea gunoiul va pleca si el. In punga verde inchis voi risipi stresul, nervii si cuvintele amare spuse la suparare, lacrimi si durere. Voi inchide punga strans si puternic cu o ata neagra, pe care sa nu o mai deschida nimeni niciodata, nici macar gunoierii sau oamenii strazii; nu imi doresc sa ofer nimanui nimic din murdaria sufletului meu.

La sfarsitul zilei voi fi obosita dupa atata munca depusa dar in sinea mea voi fi multumita, satisfacuta ca am curatat acele suprafete de demult inchistate cu mizerie si tristete. Voi privi curatenia din jur, stralucirea si puritatea locului, interiorului meu si voi zambi.

Acum ca am aruncat tot ce ma necajea, tot raul ce imi aducea lacrimi si durere nu mai este nimic de facut, poate doar de savurat momente curate si nealterate, de inspirat mirosul sperantei si al viitorului.

English version

Today I would like to cleanse myself. I want to use a strong, concentrated and acidic detergent with chlorine and chemicals to remove any trace of impurities, misery, and anxiety.

I want the brightness and mirroring of the clean surfaces, I want to see the drawers of the heart, I do not want black clothes thrown in the wardrobe of the soul, I want an organization in thoughts and minds inside.

I want to polish the interior floors with any disinfectant I have at my fingertips, to remove the patches of selfishness and incapacity, to dissolve the fat strengthened by pride and hunger.

I want to go to the happy tomorrow’s day, with confidence and the idea that I will not stick to the mud soles, that I will not carry with me the misfortune and the anxiety of the previous day.

tomorrow-holds-such-better-days-hope-quote

(Source Google Images)

I want to open the windows wide, to remove the unbearable odor caused by shortcomings, quarrels and closed feelings. I want to look at the sun in my eyes, I want him to blind me with its pure and uncut rays, I want to warm myself happily, to breathe hope.

Today more than anything I want to give up what I no longer need. I want to throw away the material things that occupy more space than personal, personal, stuff than what I love today.

I want to empty the box with memories of the weather and the cavities, to wipe the white mold of shadows deposited with so much pressure and hate, to forget people and infrequent events that made my soul sick. I want to add jokes from the happy moments with loved ones, I want to put on smiles and twists, love and close it with a locked lock whose key only I wear, above my heart.

The garbage will also leave. In the dark green bag I will dispel the stress, the nerves and the bitter words said to angry, tears and pain. I will close the bag tight and strong with a black thread, which no one will ever open, not even the garbage or the street people; I do not want to give anyone anything out of the dirt of my soul.

At the end of the day I will be tired after all the work I have done, but in my heart I will be pleased, satisfied that I have cleaned those long-buried surfaces with misery and sadness. I will look at the cleansing around, the brightness and purity of my place, my interior, and I will smile.

Now that I have thrown everything that was not good for me, all the evil and tear-causing bad is nothing more to do, perhaps to enjoy pure and unaltered moments, to inspire the smell of hope and the future.

Long time no see 2

Buna dragi cititori! A trecut foarte mult timp de cand nu am mai postat nimic si imi recunosc vina. Am zabovit asupra examenului final de bacalaureat si am neglijat blogul. M-am neglijat pe mine… .Timpul a zburat atat de subit incat nici nu am realizat cand au trecut secunde, minute, ore, zile, luni.

Pe cat de apasator parea  procesul de invatare pe atat de rapid isi intindea aripile timpul. Trebuie sa recunosc ca nici nu am idee cand s-a scurs. Parca mai ieri eram stresata si nelinistita din pricina acestui examen, uitand de mine, de nevoile mele spirituale si dedicandu-i tot timpul acestui „test”,iar astazi …astazi ma simt in final linistita. Linistita, impacata cu starea mea de spirit, fara griji. In fine, destul de potrivita pentru a-mi relua activitatea mea de aici, din locusorul meu preferat – Camera mea plina de ganduri si idei, momente, trairi.

Am dus teribil dorul scrierii pe blog. Simteam ca nu ma regasesc, doream din tot sufletul sa imi impartasesc cu voi simtirile si momentele de cumpana si nefericirile. Insa m-am determinat sa nu fac asta si mi-a fost greu. De fiecare data cand zaream laptopul sau computerul imi aminteam de blog.

In acelasi timp imi aparea in minte faptul ca mai e putin timp si voi avea examenul de bacalaureat, examenul vietii. Imi doream din tot sufletul sa pot trece de acest „hop”, acest pas ce poate ma va putea ridica la urmatorul nivel al existentei si al dezvoltarii mele intelectuale; ca sa pot face asta a trebuit sa renunt la tot ce ma lega de mine si de activitatile mele extrascolare, sa-mi dedic tot timpul meu liber invatatului.

Asa petreceam ore in sir repetand termeni, explicand relatii, coreland idei …si asa mai departe. Uneori simteam ca nu mai rezist. Corpul meu ceda in pofida stresului, cafelelor si timpului oferit invatatatului. Imi reamintesc ca odata am iesit in gradina sa ma linistesc, sa ii confer mintii mele putin ragaz, putina relaxare pana a o lua din nou de la capat si … spre surprinderea mea natura scapase de privirile mele agere in observarea ei.

Daca la inceputul primaverii fiecare fir de verdeata imi lumina privirea si ma facea sa zambesc, acum zarisem fructe date in copt, flori inflorite frumos, poteca plina de arbori verzi …scoala imi rapise mult timp. Imi doream din tot sufletul sa pot scapa de acest „chin” si sa trec mai departe insa nu s-a putut. Nu fara munca.

In pragul examenelor emotiile imi erau de nestavilit. Simteam ca toata greutatea lumii apasa pe umerii mei iar eu nu aveam voie sa dezamagesc. Rude, prieteni, amici… toti aveau asteptari iar eu… eu simteam ca nu fac fata. Tremuram din toate incheieturile, inima imi batea puternic in piept declasandu-mi o usoara ameteala, nu-mi trebuia mancare insa pentru a putea acumula energie trebuia sa ma hranesc. Daca era sa ma impinga cineva, cu siguranta as fi cazut.

Treptat,emotiile au scazut. Am avut langa mine o prietena ce m-a facut sa uit de ele si sa le anulez. Sa ma concentrez asupra examenului si nu asupra emotiilor. Unul dupa altul, examenele au trecut. Mai usoare, mai dificile toate si-au facut drum in aleea trecutului, transformandu-se in amintiri. Amintiri ce cu siguranta nu le voi da uitarii niciodata.

Ma regasesc astazi, dupa examenul de bacalaureat linistita. Am reusit sa trec si de acest nivel. Chiar maine trebuie sa merg sa imi pregatesc dosarul pentru admitere la facultate… .

,,Atata timp cat nu incetezi sa urci, treptele nu se vor termina; sub pasii tai care urca, ele se vor inmulti la nesfarsit.’’