Another soul has passed away…

In this short life we ​​meet special people, wonderful people who bring an extra color and cheerfulness, which refreshes the day’s living.

In fact, I am talking about our grandparents. After my beloved grandparents died I turned my affection towards my husband’s grandparents, who, like mine, were good people with holy and righteous souls.

I think grandparents, wherever they are or live, are the same. Love and respect for grandparents everywhere should be similar to ours.

Grandparents …

I’m talking about those people who have grown generations and generations, who have lived long enough to be able to tell storied to the grandchildren with longing and passion for those gray times.

Those people who knew the true meaning of the word „work”, working from dawn to night, without pause and fatigue, together for family and well-being.

Those dear souls who dedicated their lives to work in the country, who loved the work and the riches of the earth given from the God to their last breath.

Those who spent decades at each other’s arm, enjoying together good days and bad days. Those people who did not say goodbye after the first fight, but who shyly smiled after a few moments of silence, shook their arms and continued the journey of life as a whole.

Those people who enjoyed the first cup of coffee on the brink of the morning, sipping uneasily and discussing together about family, neighbors and life.

Those who have not been estranged from their marriage for years, have proved that as a Phoenix bird, marriage must come back to life at all times, despite all the unfavorable circumstances.

Those people who loved the Church and the word of the Lord, who followed the rules of the village group, fasting whole fastings, loving life without sin.

A few good-bye words …

Yesterday I drove a person dear to me and my family, my husband grandmother on the last road. A gentle, calm and calculated woman, a woman who loves family and good people, a wonderful woman.

Heaven wept for her departure from this world, warming the whole village in a sea of ​​cold and acid tears. People from the village, relatives, friends and acquaintances all gathered to take us on the last road our grandma, as we know or dear Aurica.

She went to be with the one she loved all her life, with the partner she spent her whole life with. Step by step, prayer by prayer, we went to the place of eternity, as usual in a cart drawn by horses, through mud and unpaved road.

Although the world was screaming and crying for her departure, Grandma would no longer respond as before, with her body immobilized and hard, trapped in the wooden coffin. Only the sky was responding to the reactions of those around her, wiping hot  and longing tears.

Now the family is poorer without the two beloved members, grandmother and grandfather. There will be no one at the country who will meet us at the gate with the words: „Hey, my dear nephews” or „Grandma’s babies”. No one will make us chicken soup as only my grandmother knew how to make, steak or other goodies.

They will remain in our souls and in our memory, those two wonderful people who made our childhood more beautiful, who taught us and brought us on the right path in life. At the end of the day we are thankful to the Lord that he enriched our lives with such beautiful people, we were fortunate that we had them.

Goodbye, dear souls! Rest in peace!

photo-1508963493744-76fce69379c0

(Image Source – Unsplash)

Thought of the day 15#

It’s been a rough week for me. I can’t only think of one day in which I haven’t shed a tear, and it’s only Thursday.

My heart is so full and so scattered by unwanted feelings and thoughts and sadly, I have no one to tell that. Everyone is busy with their routine and I get the feeling that I am the only one who is messed up, blocked between lines and scenarios.

On Monday I found out that I lost my husband’s grandparent, a person whom I really cared for with all my heart. Also, Monday was the day I quit my job, and had to find a thing to catch on until I can find another job.

Tuesday, Wednesday were the same. Two days with a painful routine, in which I had to let go the feelings of the past job and fight with the changing character of people near me. Cold, sad and angry temper, that is what I got… for each day going by.

I wanted to talk to people, but they seem all so busy, so caught up and I felt that I am somewhere, lost among the way and can’t find the pieces to finally match this life puzzle. In the end I just gave up, and started to do some home jobs around the house.

Today I buried my dear grandparent and to be honest, I didn’t get the time to even feel sorry about myself. It was so cold outside that my inner soul was shaking and my body was senseless. All I could feel was tears and sorrow, for a beautiful soul that will never come back.

At the end of the day I feel alone and sad. Somehow I feel that a part of the storm passed away, but I still have to manage the other one, and fight with the tomorrow’s unknown.

I just hope that tomorrow will get better.

emma-trevisan-748859-unsplash

(Image Source – Unsplash)

Dragostea ce n-a fost sa fie…

Zilele trecute cercetand internetul – plin de lucruri variate, am descoperit un fir al unei povesti ce mi s-a parut interesante si triste si am decis sa il dezvolt. Sper sa va placa  !

,,Oamenii ce vor citi aceasta poveste vor crede ca am gresit si inteleg acest lucru. Totusi,asta nu m-a oprit sa ma indragostesc de unul dintre studentii mei.

Aveam 25 de ani cand am inceput sa predau in liceu. Predam limba ucraineana. Era primul meu an de profesie, in liceu si eram foarte stresata. Cand am aplicat pentru job mi-au spus ca eram prea tanara si neexperimentata. Oricum ei aveau mare nevoie de un profesor si m-au angajat. In prima zi un grup de baieti au intrat in clasa razand galagios batand palmele (hi5). Le-am spus de cateva ori sa se aseze in timp ce asteptam in fata clasei ca toti sa ajunga si sa se aseze in banci. Cand am repetat a treia oara unul dintre baieti m-a fixat cu privirea si continua sa ma priveasca. Fata sa era plina de surprindere. Apoi a privit la ceilalti baieti si le-a spus sa se aseze. M-am simtit putin cam jenata de modul in care ma privea. Mai tarziu am aflat ca numele sau era Landon. El era un student mai vechi ce trebuia sa participe la un curs de limba straina pentru a absolvi. Landon era unul dintre baietii din echipa de inot si era foarte frumos. Fetele „roiau” in jurul lui. In prima saptamana de scoala am simtit ca il tratez diferit. Era foarte serios la ore si chiar daca fetele din clasa il provocau el nu le dadea atentie si acest lucru m-a uimit.

Timpul a trecut rapid si in curand se sfarseau 2 luni de predat. Intr-o zi a lipsit la un test si a trebuit sa ii dau un test de completare. I l-am dat dupa ore. A stat tacut in banca si a rezolvat testul in 15 minute dupa care s-a oprit si ma privea. L-am intrebat daca s-a intamplat ceva si raspunsul lui m-a socat.

,,Domnisoara S,nu te deranjeaza felul in care acei baieti iti vorbesc?”. Pentru un minut nu am stiut ce sa raspund. Apoi am spus:

,,In ce fel?”

,,Glumele lor.”

Baietii din clasa mereu glumeau cu mine spunandu-mi ca sunt prea tanara pentru a fi o profesoara. Eu nu ma consider frumoasa dar trebuie sa recunosc ca sunt destul de atractiva si foarte diferita de ceilalti profesori. Nu numai ca eram cea mai tanara dar ma imbracam si diferit de asemenea, elegant. Am raspuns spunand:

,,Nu au vorbit serios si nu m-a afectat. Stiu ca se prosteau doar.”

Am continuat sa vorbim pentru o vreme pana mi-am amintit ca el trebuia sa isi termine testul si am spus:

,,Termina-ti testul, se face tarziu.”

Landon a zambit si a spus : ,,Am terminat!”

,,Serios?”Am raspuns eu surprinsa. A luat nota maxima pe acel test.

Dupa acea zi Landon a inceput sa stea dupa ore pentru ajutor in plus, afirmand ca are nevoie de mai multa pregatire. Ramanea ultimul in clasa si plecam impreuna la locul de parcare. Vorbeam despre multe lucruri si adesea glumeam. Dupa acea zi prietenii din clasa lui nu au mai glumit cu mine asa mult.

A trecut ceva timp si intr-o zi primesc un apel de la birou. Mi-au spus ca au ceva pentru mine si m-au rugat sa trimit un student sau doi sa ridice acel ceva .Am spus da si am trimis un baiat si o fata. Fata s-a intors cateva minute mai tarziu zambindu-mi si mi-a spus sa-mi inchid ochii. Am protestat o vreme. Am auzit un zgomotos : „Aduceti inauntru!” si ,,Deschide ochii!” si de asemenea „Waaw,waaw…”.

Cand mi-am deschis ochii am zarit un buchet urias de trandafiri. La acel moment am crezut ca sunt probabil 50 de trandafiri. Dar am aflat mai tarziu ca erau doar 26, pentru ca era aniversarea mea de 26 de ani. Era un plic in varful acesteia si cand l-am deschis am recunoscut scrisul lui Landon de indata. Am rosit si cand m-am uitat la  el zambea si mi-a facut cu ochiul.

A ramas dupa ore si mi-a urat :

,,La multi ani domnisoara S!”.Am rosit din nou si i-am spus:,,De ce ai facut asta?”

,,Pentru ca e ziua ta.”A vrut sa plece inspre usa si am intrebat:,,De ce la scoala?”

El s-a intors, avea un zambet larg pe fata si mi-a raspus:,,Am vrut sa asigur restul baietilor ca tu deja ai pe cineva in viata ta.”Dupa asta a plecat din clasa.

Timpul se scurgea cu repeziciune. El continua sa vina la mine dupa ore si vorbeam. Stiam ca gresesc dar nu ma puteam opri. Cand i-am spus sa nu mai vina pentru ca nu mai avea nevoie de ajutor suplimentar mi-a spus: ,,Dar am nevoie de tine!”

Cumva a reusit sa faca rost de numarul meu de telefon si a inceput sa-mi trimita mesaje. Imi trimitea mesaje in clasa unde se aflau si ceilalti studenti. Odata,am izbucnit in ras cand mi-a trimis ceva amuzant. Studentii m-au privit nauciti.

In curand m-a invitat la o intalnire si am spus da. Am mers in afara orasului la ski si atunci m-a sarutat prima data. Din pacate fericirea nu a durat mult.

Peste putin timp studentii au inceput sa ne barfeasca. Un baiat a spus ca l-am tratat pe Landon diferit. Multe zvonuri au inceput sa zboare prin campus. Ne-a fost foarte greu si pana la urma am mers la directoare si i-am povestit totul. Ea mi-a raspuns:,,De asta m-am temut de la inceput. Nu am vrut sa te angajez din cauza experientei ci din cauza faptului ca esti atat de tanara.”A urmat prin  a spune ca este o modalitate de rezolvare.

Landon a fost schimbat de la orele mele. Intreaga scoala si prietenii sai au inceput sa ma priveasca ciudat. El incerca sa imi vorbeasca. A creat scene ce au cauzat aparitia altor zvonuri. Nu stiam ce sa fac. Am participat la o sedinta recenta la scoala si inainte de a se tine sedinta mi-am spus mie insumi ca voi demisiona. Apoi le-am spus-o si lor chiar daca nu era bine sa plec de la scoala fara un inlocuitor,aceasta era cea mai buna alegere.

Ei au fost multumiti de demisia mea si m-au asigurat multumiti ca nu va fi nici o problema si ca vor gasi imediat pe cineva sa ma inlocuiasca. M-am asteptat la un raspuns de genul. Cativa colegi aveau lacrimi in ochi dar si eu plangeam. Am parasit scoala de indata. Am avut o buna recomandare de la scoala, dar directoarea m-a sfatuit ca o prietena sa incep sa predau la scoala de mijloc – gimnaziul, ca mai apoi sa progresez la celelalte nivele. I-am zambit pur si simplu. M-a imbratisat si a inceput sa planga. Imi spunea ca viata nu e corecta.

In doua saptamani m-am mutat. Landon a incercat sa ma contacteze. Mi-a lasat mesaje si am simtit ca mor cand le stergeam. Nu voiam sa fiu influentata de ele si am refuzat sa ma intalnesc cu el. Dupa ce am plecat, proprietarul casei unde am locuit m-a sunat si mi-a spus ca era o scrisoare in casuta postala pentru mine. I-am dat noua mea adresa si am primit scrisoarea in 3 zile. Era o scrisoare de la Landon. Mainile imi tremurau, dar am continuat sa o deschid si sa o citesc. A scris ca ma iubeste si ca nu va mai iubi niciodata alta persoana cat m-a iubit pe mine, pentru ca inima sa e cu mine pentru totdeauna. Si-a cerut scuze pentru ca mi-a creat probleme si mi-a trimis o poza cu noi zambind in momentele fericite. Am plans zile intregi. Mi-am luat vacanta restul anului si am inceput sa lucrez anul viitor ca o profesoara in gimnaziu.

Anii au trecut. Nu m-am putut intalni cu alt baiat chiar daca erau multi interesati. Am inceput sa devin o persoana rece.

Patru ani au trecut si un prieten vechi de la scoala lui Landon se pregatea sa se casatoreasca. Mi-a cerut sa ma reintorc si sa-i fiu domnisoara de onoare. M-a speriat gandul de a-l reintalni. Totusi,am mers. Cumparam rochiile pentru nunta cand o tanara de 20 de ani ne-a intrebat daca avem nevoie de ajutor. Am privit-o mai atenta si am recunoscut-o. Era una dintre fostele mele eleve. Incercam sa-mi amintesc numele ei in timp ce ma uitam la ea, si ea s-a apropiat spunandu-mi:,,Domnisoara S.?”

Am inceput sa vorbim despre viata ei si eu i-am povestit cateva ceva despre mine. Conversatia s-a oprit dintr-o data si ea m-a intrebat:,,Nu vrei sa stii despre Landon?”Am privit-o si ea a continuat.

,,Dupa ce a fost schimbat de la ora dvs, era foarte stresat si voia sa iti vorbeasca si ne tot ruga sa iti trimitem scrisori. Totusi,au trecut decat doua zile si urmatorul lucru aflat e ca vrei sa pleci. El a fugit catre clasa ta auzind ca esti la scoala si nu te-a gasit, apoi a plecat la birou dupa tine, lucru care a fost in van. Avea o fata atat de trista in timp ce te cauta, nu cred ca voi uita vreodata acea privire… . Dupa aceasta nu a mai mers la ore. Intr-o zi, cativa baieti au inceput sa vorbeasca urat despre tine. A sarit pe ei si i-a batut foarte rau. Singurul lucru ce l-a salvat au fost notele bune de la ore. Am absolvit si am auzit ca s-a inrolat in armata. In timpul verii inainte de a se inrola petrecea foarte mult si a devenit obraznic. A devenit foarte implicat in armata si aproape isi facea o cariera. Cu jumatate de an in urma am aflat ca a fost omorat in Iraq. Ceremonia de ramas bun a fost uriasa si toata lumea plangea si spunea ca le vine greu sa creada ca s-a dus. Cateva persoane vorbeau despre voi. Unul dintre prietenii sai a spus ca Landon a avut dreptate cand a spus ca tu ai fost prima si ultima sa iubire.’’

Fata plangea cand si-a terminat povestea. Lacrimile au inceput a curge pe obrajii mei incontrolabil. Am plans zile intregi si am fost deprimata saptamani. Prietenul meu si-a gasit o alta domnisoara de onoare si m-a sustinut mult.

Doi ani au trecut de cand am intalnit acea fata. Stau singura acum cu 26 de trandafiri si o fotografie de-a lui Landon cu mine. Am simtit nevoia sa plang dar nu mai am lacrimi. Am multe regrete acum pentru ca nu am luptat pentru dragostea mea, ca nu am protejat-o, ca nu am sustinut-o cum a incercat Landon. Pur si simplu am renuntat la el si dragostea noastra. Lacrimile incep a curge necontenit pe obrajii mei pentru ca stiu ca nu voi mai iubi niciodata precum l-am iubit pe el.”

 

Jurnalul lui Chris

A tot plouat de o saptamana, atat de multa ploaie a facut fiecare zi sa para nelinistita si posomorata. Ea a sunat si a anuntat ca va veni. Era a treia oara cand a venit sa ma vada in saptamana aceea. I-am acceptat scuza – venise de la o distanta relativ lunga la ora 7 jumatate dimineata sa ne intalnim. Statea intr-un colt singura, carandu-si umbrela rosie dupa ea. Amicul ei a lasat-o intr-un loc ferit de ploaie. Ploua iar ea tremura. Parea slaba si fragila in ploaia dura, purtand cateva haine subtiri ce nu-i tineau de cald.

M-am dus inspre ea si i-am spus: „N-ar trebui sa vii sa ma vezi”si lucruri de genul cum ca n-ar trebui sa fim impreuna.

Ea a spus : „Mi-e dor de tine”.

I-am spus rece : „Haide sa mergem. Te voi duce acasa.”

Ea nu si-a deschis umbrela, stiam ca voia sa o deschid eu pe a mea. I-am spus:”Deschideti umbrela, sa mergem.”

Fara voia ei si-a deschis umbrela si a mers cu mine pana la masina. Ea a spus ca nu a luat micul dejun si nici cina si a intrebat daca putem sa oprim in vreun loc sa mancam.

Am raspuns cu inima impietrita :”Nu!”

Dezamagita m-a rugat sa o conduc la statia de tren, spunand ca va lua trenul pana acasa.

Poate ca era din cauza ploii, toate trenurile erau pline de oameni cu umbrele si valize care erau nerabdatori sa ajunga acasa nepasandu-le de cine trecea pe langa ei. Am asteptat si am asteptat iar ea ma privea atat de inocent… . Faptul ca am fost impreuna pentru asa mult timp, bineinteles ca o stiam si ii intelegeam privirea. Inteleg cum trebuie sa se fi simtit cand a venit de la asa mare distanta pe o vreme ca aceasta sa ma vada si faptul ca eu o tratam in felul acesta. Era dureros. Am privit-o in ochii ei mari, gandindu-ma la faptul ca nu ar trebui sa o las sa plece, simtindu-ma vinovat… m-am gandit ca as fi putut s-o invit sa stea la mine peste noapte.

Insa realitatea a lovit din nou si i-am spus rece :”Hai sa mergem la statia de tren.”

Locuiam in aceeasi cladire de apartament, la acelasi etaj. In urma cu ceva timp eram patru persoane si ne intelegem bine. Mancam cina impreuna, priveam filme impreuna si cateodata mergeam si in camping. Eram ca o familie insa nu stiu cum am sfarsit indragostindu-ma de ea. Poate ca s-a intamplat in timpul ultimului an de colegiu… iar faptul ca am trait impreuna pentru 2 ani a fost ceva. Ambii am dezvoltat in timp sentimente reciproce. Dupa ce a absolvit, a mers acasa si eu am mai ramas un an pentru a-mi termina studiile.

In timpul acelui an mergeam s-o vad doar in vacantele din timpul scolii insa nu pentru mult timp. Asa ne-am petrecut acel an.

Mergeam pe o parte a strazii. Ea era in fata mea si eu eram in spatele ei. Umbrelei ei i se rupse o spita. Arata ca un soldat ranit, carandu-si carabina ruginita dupa ea, mergand rar. De foarte multe ori intra adanc in ganduri si mergea aproape pe mijlocul strazii. Era cat pe ce sa fie lovita de masinile ce erau in trecere. Am vrut sa o iau in brate insa cu toata dragostea ce i-o purtam si durerea constanta din stomacul meu nu am putut face nimic. Pe drum am trecut pe langa parcul prin care mergeam de obicei impreuna.

M-a rugat si a spus: „Haide sa mergem in parc pentru o vreme, te rog. Promit ca voi merge acasa dupa aceasta.”

Inima mea impietrita s-a inmuiat la rugamintea ei insa totusi mi-am pus o fata de om nervos si am mers spre parc. Stateam pe banca aratand ca si cum as vrea sa plec. S-a apropiat de stejarul cel mai apropiat de ea si cauta ceva. Stiam ce cauta. Era ceea ce am scris impreuna pe acel stejar cu stilou anul trecut. Daca imi amintesc bine scria :

Chris si Susan beau ciocolata calda. Sa speram ca Susan si Chris isi vor aminti aceasta zi, iubindu-se mereu, pentru totdeauna.”

S-a tot uitat pentru o vreme, apoi s-a intors cu lacrimi in ochi. A spus :”Chris ,nu pot sa gasesc ce am scris, nu mai e nimic acolo.”

M-am simtit atat de rau la auzirea vestii, era ca un curent de durere ce zbura catre inima mea, durere ce n-am mai simtit inainte.

Dar tot ceea ce am putut face a fost sa ma prefac ca nu-mi pasa si sa spun:”Putem sa plecam acum?”

Mi-am deschis umbrela mea neagra mare in timp ce ea statea acolo, nedorindu-si sa plece inca sperand ca tot mai este o sansa.

Mi-a spus:”Tu ai inventat povestea despre tine si cealalta fata, nu? Stiu ca te deranjez din cand in cand insa nu putem sa incepem de la capat relatia?”

Nu am spus nici un cuvant, m-am uitat uitat in jos si am dat din cap. Dupa care, am continuat sa mergem pana la statia de tren, nespunandu-ne nici un cuvant.

Cu patru ani in urma doctorul mi-a spus ca am cancer dar s-a descoperit devreme, asadar era inca vindecabil. M-am gandit ca eram ok și am continuat sa-mi traiesc viata obisnuita din nou, uitand despre cancer. Nu m-am gandit la cancer si nici nu m-am mai intors la doctor. Pana acum o luna, cand stomacul meu ma durea de doua saptamani necontenit si cosmarul a luat amploare. Prima data am crezut ca durerea va disparea dar a devenit mai puternica pana am ajuns sa nu mai suport. M-am intors la doctor si mi-am facut o raza. Fotografia a aparut. Era  o pata mare neagra ce dovedea adevarul ce eu nu-l puteam accepta. Eram la cea mai frumoasa perioada a vietii, cand totul incepea sa se sfarseasca. Am vrut ca eu si cei din jurul meu sa nu treaca printr-o durere mare, asa ca m-am decis sa ma sinucid. Dar nu puteam sa-i las sa afle despre intentiile mele, in special pe Susan, persoana pe care o iubesc cel mai mult din lume, care inca nu stie adevarul. Susan era inca tanara, nu trebuia sa treaca prin asa ceva.

Asadar am inventat cateva povesti si am mintit-o. Era un lucru crud si i-am frant inima insa era cel mai rapid mod de a sterge 3 ani de sentimente. Nu aveam mult timp pentru ca in curand incepeam sa pierd par si ea avea sa afle in cele din urma. Dar acum sunt aproape de reusita. Aceasta drama se va sfarsi in curand. Inca 30 de minute si totul se va intampla, tot ce aveam in minte. Trenul a incetat sa mearga si am chemat un taxi pentru ea. Stateam acolo si asteptam pierdandu-ne ultimele momente in tacere. Am vazut taxiul de la distanta. Mi-am retinut lacrimile si i-am spus :”Ai grija de tine, ai multa grija de tine.”

Ea nu a raspuns, m-a privit adanc si apoi si-a deschis umbrela stricata in timp ce pasea inspre strada. In strada, am devenit doua forme de viata singuratice, una rosie si una neagra indepartate una de alta. Am deschis usa pentru ea iar ea s-a urcat apoi am inchis portalul ce ne va separa pentru totdeauna. Am stat langa masina, privind prin fereasta intunecata la prima si ultima dragoste din viata mea. Masina a iesit in strada. In sfarsit nu am mai putut sa-mi mentin tristetea si minciunile innodate in inima mai mult timp. Am facut din mana rapid si am fugit dupa taxi, pentru ca stiam ca va fi ultima data cand o voi vedea. Voiam ca ea sa stie ca o iubesc. Am vrut sa-i spun atat de mult asta. Oricum taxi-ul deja s-a intors catre un colt. Lacrimi calde au inceput sa-mi cada pe fata, amestecate cu picaturi reci de ploaie. Nu eram rece din cauza ploii. Eram rece inauntru.

Ea a plecat si nu am mai primit apeluri de la ea. Nici macar azi. Stiu ca nu mi-a vazut lacrimile pentru ca au fost spalate de ploaie. Am plecat fara regrete. Dar nu sunt Chris … sunt Susan, folosindu-mi memoria si acest jurnal pe care l-am gasit la un an dupa ce el a plecat scriind aceste ultime cuvinte.

1000+ Images About Rain On Pinterest | Rain Photography, The Rain

Din seria povestiri de viata: Coasta lipsa

 

O fata indragostita si-a intrebat prietenul:

Fata: Spune te rog, pe cine iubesti cel mai mult?

Baiatul: Pe tine, bineinteles!

Fata: Ce insemn eu pentru tine?

Baiatul s-a gandit pentru un moment, a privit intens in ochii ei si a spus: “ Tu esti coasta mea. Se spune ca Dumnezeu a vazut ca Adam era singur. Asadar, cand Adam dormea, Dumnezeu a luat una din coastele sale si a creat-o pe Eva. Se spune ca numai cand iti gasesti femeia vietii tale nu vei mai simti durerea obositoare din inima ta.”

Fata a fost extrem de emotionata de raspunsul sau. Nu a durat mult timp si s-au casatorit. Dupa nunta cuplul a avut o viata fericita pentru o vreme. Insa din pacate cuplul a inceput sa se indeparteze din cauza programelor incarcate a vietilor lor si a grijilor cotidiene ce niciodata nu se termina. Viata a devenit grea. Toate provocarile impuse de cruda realitate a vietii a inceput sa risipeasca visele lor si dragostea reciproca. Cuplul a inceput sa aiba multe neintelegeri. Cearta dupa cearta si fiecare cearta devenea mai aprinsa.

Intr-o zi, dupa o cearta mai apriga, fata a fugit din casa. A strigat din partea opusa strazii:”Nu ma iubesti!”

Baiatul i-a urat copilaria si fara a gandi a replicat:”Poate a fost o greseala faptul ca suntem impreuna! Tu nu poti fi coasta mea lipsa!”

Dintr-o data, s-a intors tacuta si a stat intr-un loc pentru o vreme. El a regretat ce a spus insa cuvintele spuse sunt precum apa aruncata, n-o mai poti recupera. Cu lacrimi, s-a intors acasa sa-si impacheteze lucrurile determinata sa se desparta.

Inainte de a parasi casa a spus:”Daca chiar nu sunt coasta ta lipsa, atunci lasa-ma sa plec.”

A continuat:”Este mai putin dureros in felul acesta. Hai sa mergem pe cai separate si sa ne cautam partenerii.”

Cinci ani au trecut…

El nu s-a mai recasatorit dar a incercat sa afle despre viata ei indirect. Ea a parasit tara pentru o vreme s-a intors. S-a casatorit cu un strain si acea relatie s-a sfarsit cu un divort. Nu ii venea sa creada ca nu l-a asteptat pe el.

Intr-o noapte intunecata si-a aprins tigara si a simtit durerea obositoare in inima sa. Nu putea sa creada ca ii era dor de ea.

Intr-o zi s-au intalnit din intamplare la aeroport, intr-un loc unde erau reuniunile si plecarile. El mergea intr-o excursie de afaceri. Ea statea singura acolo. Erau separati de usa de securitate. Ea a zambit usor la el.

Baiatul: Cum esti?

Fata: Sunt bine. Cat despre tine? Ti-ai gasit coasta lipsa?

Baiatul: Nu.

Fata: Voi zbura la New York in urmatoarele ore.

Baiatul: Ma voi intoarce in doua saptamani. Suna-ma cand te intorci. Imi stii numarul, nimic nu s-a schimbat.

Zambind, s-a intors si i-a facut cu mana. La revedere!

O saptamana mai tarziu a auzit despre moartea ei. S-a stins in urma unui accident de masina.

Inca o data intr-o noapte intunecata si-a aprins tigara si ca inainte, a simtit durerea obositoare din inima. A aflat intr-un final. Ea era coasta lipsa ce el a rupt-o cu buna stiinta.

large (1)

Cateodata spunem lucruri in momente de furie. Rezultatele sunt in detrimentul nostru. Ne varsam frustrarile pe cei iubiti in proportie de 99% cu toate ca stim ca trebuie sa gandim de doua ori si apoi sa actionam, este mai usor sa spunem decat sa facem.

Multe dintre lucrurile ce se intampla in fiecare zi sunt sub controlul nostru. Sa pretuim fiecare moment si pe fiecare persoana prezenta in vietile noastre.

Maine s-ar putea sa nu mai vina. Daruieste si accepta ce ai astazi!