Prietenii se uita in timp…

Intro

Buna ziua dragi cititori si bloggeri! Oh, imi cer scuze din nou, din cauza programului prea restrans la serviciu si a treburilor de pe acasa nu mai apuc sa scriu asa de des. Promit totusi ca voi scrie macar o data la o saptamana, si voi reveni cu drag mereu aici, pe blog pentru a citi randurile voastre pe care le scrieti cu atata dedicatie si talent.

Povestire

Toata lumea stie ca nuntile sunt o ocazie de bucurie si de implinire in viata unei persoane. Casatoria inseamna inceputul unei noi calatorii din aceasta scurta viata, inseamna celebrarea fiecarui moment din viata alaturi de persoana iubita si pe viitor alaturi de micutele minuni ce vor reprezenta totul pentru voi si va vor completa destinul.

Dar de asemenea, in cadrul petrecerii de dupa cununie te poti reintalni cu vechi prieteni, cunostinte uitate in timp.

Aseara am fost martora a unei intamplari mai putin placute, si anume reintalnirea dintre cativa prieteni din copilarie, persoane ce au crescut impreuna si au impartit si bune si rele dar care s-au despartit pe parcurs, firul vietii fiecaruia impletindu-se pe alt snur.

paloma-a-439191-unsplash

„Prietenul” nr. 1

” – Hey! Ce mai faci? Nu ai mai dat nici un semn de viata!

– Pai ce sa mai fac… bine si rau la nimeni!!

– Cum adica?!

– Adica!!…

– Tu ce ai mai facut?

– Pai m-am casatorit intre timp si cu munca acum, asa se desfasoara viata mea. Tu? Nu ai ganduri de casatorie?

– Eu? Nuu… spune el, lasandu-si privirea in pamant. Acum lucrez in strainatate… am mai fost pe la un depozit, ceva. Am muncit.

– Aha, e bine man! In rest esti bine?

– Daa, sunt bine… mormai el inspre sine cateva cuvinte.”

Au mai urmat cateva replici incoerente datorita faptului ca interlocutorul nu oferea raspunsuri demne de o conversatie logica.

„Prietenul nr. 2”

” – Buna man! Ce mai faci?

– Hey bine, uite la nunta si eu!

– Ce mai faci? Nu ai mai dat nici un semn de viata!

– Pai cand… muncesc si eu, sunt cu ale mele. Tu ce mai faci? Esti bine?

– Da, uite cu nevasta pe aici, m-am casatorit intre timp, spuse el mandru.

– Oo, felicitari man. Sa fiti fericiti!

– Multumim!”

In spatele dialogului se ascundeau priviri fatise, considerari si coate batute inspre persoana de langa.

La iesire, s-a dorit o fotografie cu mirii. „Prietenii” au facut poze inaintea cuplului, desi ei au cerut primii. In timpul sesiunii foto, cei doi radeau in zeflemea si isi faceau semne cu privire la cuplu.

Concluzie

Adevarata prietenie rezista timpului, distantei si tacerii. Exemplul oferit de mine nu se incadreaza deloc in acest tipar, ba din contra ofera opusul.

Cand suntem copii nu cunoastem ura, nu suntem familiriazati cu invidia sau alte sentimente negative; alegem persoanele din jur in functie de cum ne fac sa ne simtim, suntem puri atat in interior cat si pe exterior. Nu judecam in functie de aparente si gandiri preconcepute, suntem puerili si acceptam realitatea asa cum este ea.

charlein-gracia-682270-unsplash

In exemplul dat, persoanele sau „prietenii” sunt cei care dezamagesc prin comportament. Un prieten vechi se intampina printr-o conduita demna de tovarasie, familiala nicidecum prin cateva cuvinte spuse de fatada, si printr-un limbaj indirect atat de evident.

In viata aceasta cunoastem atat de multe persoane, ne imprietenim cu oameni de diverse infatisari sufletesti si trupesti. Samuel Butler spunea ca prieteniile sunt ca banii: ușoare de făcut și greu de păstrat… in acelasi context, finalizez si eu cu gandul ca prieteniile ar trebui sa nu aiba nimic de a face cu banii si pozitia sociala, si ca ar trebui sa fie greu de facut si usor de pastrat.

O duminica placuta va doresc!

liana-young-673947-unsplash

Clatite si zapada

Se pare ca dupa atata vreme rea, astazi a mai iesit putin si soarele. Cerul a fost mai senin si temperaturile au mai crescut. A fost un inceput de primavara frumos, desi primavara e putin cam departe. E abia 11 ianuarie… dar macar partea buna e ca pot visa 😀 !

Ceea ce parea o zi posomorata si lipsita de insemnatate s-a dovedit a fi una plina. Am avut musafiri, mi-am facut curatenie in camera si am fost la cumparaturi alaturi de o prietena. Nici nu am simtit cand a trecut ziua!

Mai spre seara am avut pofta de niste clatite. Si am lasat relaxarea si invatatul ( ca deh,vine sesiunea) si mi-am satisfacut pofta. M-am echipat, mi-am pregatit cele necesare gatitului si am pus niste muzica mai vesela pe fundal, imi era dor sa ascult si altceva decat piese monotone. Asadar, cu melodii pline de viata pe fundal am gatit clatite.

Cred ca la un moment dat eram prea cuprinsa de atmosfera melodiei caci dansam in timp ce gateam… si am observat cam vreo 3 vecini din blocul de vis-a-vis privindu-ma cam fix. Am inchis geamul si mi-am continuat activitatea.

Am depasit portia mea si am facut pentru toata lumea ceva bun.

DSC04968

Rezultatul a fost unul asteptat iar fetele au fost incantate.

DSC04978

Mai spre seara, cand obosisem de la atatea clatite si m-am hotarat sa reduc putin volumul la muzica am zarit ca afara cerul cernea fulgi marisori de zapada. S-a zis cu primavara mea … .

P.S – Postarile mai serioase revin dupa sesiune. Va pup!

Leapsa

Din cauza rutinei zilnice ce mi s-a mai amplificat odata cu bacul, am devenit putin mai neglijenta cu blogul. Dupa cum spuneam am sarit peste cateva postari si in graba am omis sa citesc portia de leapsa a Pustoaicei, in care m-a inclus si pe mine. Asadar voi da mai departe acest joculet in care imi voi include si eu cativa cititori. Sper doar ca voi primi un feedback de la ei… .

1. Prezintă-te! (Nume, Vârstă, Blog) 

Catalina pentru cunoscuti si pentru cei ce ma vor cunoaste. Prin blogosfera sunt cunoscuta sub numele de Kate. Am 18 ani si scriu pe blogul – Kate’s page pentru ca imi place si ma regasesc in ceea ce fac.
 2.Ce zodie ești ??? (Hai, spune-ne data ta de naștere!) Ce trăsătură a zodiei tale te caracterizează cel mai bine?

6  septembrie nu uitați de cadouri!– fecioară, o tipa linistita dar (atentie)zapacita.

 3.Ce îți place să faci în timpul liber?

Sa citesc, sa ma plimb, sa pierd timpul cu prietenii, chestii normale.

4. Culoarea ta preferată.

Iubesc culoarea crem insa si celelalte imi sunt dragi.

 5. Melodia preferata sau trupa sau ce asculți acum.

Melodii preferate am multe. Insa acum ascult Michael Buble – Home.

 6.Ce asculți când ești trist? 

Sunetele unei melodii lente. Cand sunt cu prietenele ascult indicatiile lor si normal ca sfarsesc razand cu lacrimi.

 7. Trea€™ să ai o replică pe care o folosești des, care e aia?

„Pe bune?Nu te cred!”

8. Hai să fim “€œsimandicosi” :))) Poezia ta preferata e?

Destul de multe. Dar imi plac poeziile lui Bacovia in mod deosebit.

 9. Materia preferată?

Nu mai am așa ceva. Profesorii de liceu mi-au distrus și cea mai mică urmă de pasiune pentru materiile lor. Să spunem engleza și biologia.

 10. Ce hobby-uri ai?

Numaratul stelelor.

 11. Citatul care te caracterizează 

„Be yourself. Nobody can do a better job than you!”

 12. Ce sport extrem ți-ar place să practici? 

Mersul pe role 😀 .

 13. Dacă te-ai putea teleporta în trecut, unde ai vrea să mergi?

In viitor. Sunt curioasa ce va urma.

 14. Ce te inspiră?

Răspunsurile de la sfârșitul manualului de matematică.

 15. Cinci cuvinte din descrierea ta 

„Nu lua totul in serios …”

Leapsa o pasez mai departe la ” Manuellaa , lisaoana  si Desinente .

Inceperea unui nou drum

A trecut mult timp de cand n-am mai postat nimic, stiu. M-am afundat in rutina cotidiana si am uitat cu desavarsire de acest mic locas unde imi impartasesc gandurile, ideile, intamplarile cu voi, cititorii mei virtuali. Astazi va voi povesti despre scoala – mai precis, despre liceul si clasa mea.

Dupa cum stiti scoala a inceput de ceva timp si eu fiind eleva in clasa a 12, ultimul an, am inceput sa privesc mai cu seriozitate acest aspect oferindu-I mai multa atentie decat in anii precedenti  incercand sa devin un elev mai perseverent. Spun mai perseverent pentru ca trebuie sa ma pregatesc pentru pasul cel mare – Examenul de bacalaureat si apoi ceilalti pasi. Plecarea spre o noua calatorie si despartirea de colegi. Trebuie sa recunosc ca timpul petrecut impreuna cu clasa mea nu a fost un timp pierdut, ci castigat.

Pe parcursul acestor ani am invatat lucruri necunoscute mie, atat la nivelul scolii cat si al vietii, mi-am facut prieteni adevarati si am invatat lectii de viata ce probabil nu le voi uita niciodata. Am petrecut clipe fericite impreuna ce vor ramane mereu inscriptionate in mintea mea si poate si in ale colegilor .Clipe triste si mohorate a caror ameliorare au fost incercarile repetate ale colegilor apropiati noua de a ne face sa zambim si sa trecem peste.

Am luat note bune cu ajutorul colegilor dar si pe propriile noastre puteri. Au fost si note proaste spre dezamagirea profesorilor si a noastra dar care ne-au determinat sa luptam pentru unele exemplare izbutind sa trecem cu brio peste greutati. Profesorii ne-au fost alaturi cum au putut, mai aclamandu-ne pentru reusitele noastre insa mai si certandu-ne pentru micile escapade daca le pot zice asa.

Ironic este ca nu reusesc sa-mi dau seama cand s-au scurs atatia ani. Mai ieri paseam incantata spre o noua calatorie alaturi de persoane necunoscute iar astazi simt ca parasesc o adevarata familie. Cand, unde si cum au plecat asa rapid anii nu pot spune. E descurajant daca stai sa te gandesti la timpul petrecut impreuna, pentru ca cu cat intri mai profund in amintiri cu atat te intristezi mai mult dorindu-ti sa nu se fi sfarsit aici si poate sa mai fie inca alti 4 ani alaturi de colegii dragi.

Insa din pacate nu putem stapani timpul cum am dori si fie ca vrem sau nu trebuie sa mergem mai departe. Unii catre alte calatorii (scoli) iar altii pe traseul necunoscut al vietii. Dumnezeu stie cum ne va fi si cum ne vom descurca dar cu totii suntem recunoscatori faptului ca am facut parte dintr-un colectiv timp de 4 ani si ca am reusit sa ne cunoastem, poate nu pe deplin dar destul cat sa ne formam o parere unii despre altii.

Poate credeti ca exagerez si ca grabesc putin lucrurile, pentru ca la urma urmei mai sunt inca 7 luni pana la sfarsit. Dar in sufletul meu stiu ca timpul va trece la fel de repede cum a mai trecut si ca imi va fi dor de tot, de toti. Stiti, e amuzant. Daca dupa doar 3 luni de vacanta ne napastuieste dorul de scoala, de colegi ce vom face cand se va fi terminat? Sunt constienta de faptul ca poate nu ne vom mai intalni toti in aceeasi forma in care am fost odata si ca ne vom lipsi unii altora.

De aceea spun ca mai avem putin timp de petrecut impreuna si ca timpul ce pare acum ingrozitor de lung pentru unii va deveni teribil de scurt pentru altii. Sa pretuim prezenta fiecaruia si sa ne bucuram de aceste cateva putine momente petrecute impreuna!

04183355mkc1