Trans Raraul de 1 decembrie/ Trans Rarau at 1 december

In ciuda faptului ca termometrul indica sub -17 grade, sambata ne-am aventurat intr-o mica excursie pe Trans Rarau. Imbracati gros, cu haine pe dedesubt si corpurile tremurande am pornit la drum alaturi de razele soarelui vesel ce ne-a calauzit calea.

In primul rand trebuie sa recunosc ca Trans Raraul in plina iarna nu se asemana deloc cu Trans Raraul parcurs pe timpul verii.

Drumul este ingreunat de un carosabil inghetat dificil de parcurs, ceea ce ingreuneaza urcarea pe munte cu masina, in special in cazul in care nu esti echipat cu cauciucuri de iarna.

Am observat masini neechipate corespunzator care alunecau periculos si nu erau capabile sa orienteze masina in vreo directie din cauza conditiilor de iarna, deci sfatul meu este sa nu iesiti la drum daca nu sunteti pregatiti in totalitate!

Drumul este brazdat cu arbori falnici si acoperiti de nea, troiene mici si mijlocii si culori reci de iarna. Peisajul montan este mirific in aceasta perioada, datorita zapezii albe ce s-a depus incet dar sigur peste tinut.

La pragul Trans Raraului ai sansa sa descoperi prin intermediul ferestrei masinii adevarate picturi ale naturii, opere de arta create de Dumnezeu insusi.

WhatsApp Image 2018-12-02 at 11.52.12

Peisajul mirific al Trans Raraului pe perioada iernii

Zapada scrasneste zgomotos sub picioare iar gerul este musafirul nepoftit al sezonului infrigurat ce domneste pretutindeni. Insa odata ce ajungi in partea superioara a Trans Raraului ajungi sa uiti de ger si frig, deoarece privelistea si aerul puternic iti taie respiratia.

Un cer albastru si clar domina muntii pudrati de zapada scotand aburi fumurii. Imprejur sunt arbori inalti si impozanti ce se tin de mana intr-un dans muntenesc, respectand parca datina Craciunului.

Un covor alb s-a asternut peste pamant cuprinzand in intregime cadrul inghetat, lasand cateva petice de iarba uscata tarzie, pe ici-colo. Dupa un arbore inalt poti admira soarele in toata splendoarea lui, luminand particule minuscule de zapada si transformandu-le in mici licurici diurni.

Cand te simti prea inmarmurit de gradele cu minus ai sansa de a poposi la un mic adapost exterior din lemn masiv, la o cana de ceai sau de vin indulcit fierbinte.

WhatsApp Image 2018-12-02 at 11.52.18

… Si un adevar crud

Pe drumul de intoarcere am vazut cadavre – sau ceea ce a mai ramas din arborii taiati cu cruzime de catre oameni straini, neiubitori de frumos. Vehiculele ocoleau curioase si nedumerite utilaje in care urmau sa fie incarcati copacii ciopliti prea devreme, si cu totii aveam aceeasi intrebare: DE CE?!

WhatsApp Image 2018-12-02 at 11.51.57

Am ramas cu un gust amar la vederea acestei imagini si nu vreau sa ma gandesc la faptul ca in timp, ceea ce astazi pentru mine este un subiect de poveste, maine s-ar putea sa nu mai existe.

Cu totii am sarbatorit ziua de 1 Decembrie, ziua Romaniei ieri, dar dragii mei, intrebarea mea este: In ani si ani, cum vom putea sarbatori o Romanie goala si pustie, fara vegetatie si natura?!

La sfarsitul zilei, desi am ajuns acasa tarziu si nu imi mai simteam membrele, aveam un zambet fad pe fata si o durere in suflet. Am adaugat in sertarasul cu amintiri cateva fotografii ce vor dainui si care in timp vor deveni povesti de spus la o ceasca de ceai fierbinte, intr-o zi friguroasa de iarna, in fata semineului.

Povesti ce poate viitorii mei copii si nepoti nu le vor pricepe… .

English version

Despite the fact that the thermometer indicates below -17 degrees, on Saturday we ventured on a small excursion on Trans Rarau. Thick clothing, with clothes underneath and trembling bodies, we set off on our way alongside the rays of the merry sun that guided our way.

First of all, I must admit that Trans Rarau in winter does not resemble at all with Trans Rarau in the summer.

The road is aggravated by a difficult frozen road, which makes it difficult to climb the mountain by car, especially if you are not equipped with winter tires.

I noticed unprepared cars that slipped dangerously and were not able to steer the car in any direction due to winter conditions, so my advice is not to go out if you are not fully prepared!

The road is bordered by towering and snow-covered trees, small and medium trojen and cold winter colors. The mountain scenery is magnificent during this period, due to the white snow, which was deposited slowly but surely on the ground.

At the Trans Rarau, you have the chance to discover through the window of the car true paintings of nature, works of art created by God himself.

WhatsApp Image 2018-12-02 at 11.52.21

                    The wonderful landscape of Trans Rarau during the winter time

Snow is screaming underfoot and frost is the uninvited guest of the inflamed season that reigns everywhere. But once you get to the upper part of the Trans Rarau you can forget about cold and cold, because the view and the strong air are breathtaking.

A blue and clear sky dominates the snowy dusty mountains scrubbing steam. Surrounding are tall trees and imposing trees that hold their hands in a mountain dance, respecting Christmas.

WhatsApp Image 2018-12-02 at 11.52.17

A white carpet of snow splashed over the earth, integrally enclosing the frozen frame, leaving a few patches of old grass. After a tall tree you can admire the sun in all its splendor, illuminating tiny snow particles and turning them into small diurnal fireflies.

When you feel overwhelmed by the minus degrees, you have the chance to go to a small outdoor massive wood shelter, to a cup of tea or hot sweetened wine.

                                                            … And a cruel truth

On the way back we saw bodies – or what was left of the trees crucified by foreign, unlovingly beautiful people. Vehicles were bypassing curious and puzzling machines in which the graven trees were to be loaded too soon, and we all had the same question: WHY ?!

I am left with a bitter taste in view of this image and I do not want to think that in time, what today is for me a story, tomorrow may not exist anymore.

We all celebrated the 1st of December, the day of Romania yesterday, but my dear, my question is: In years and years, how can we celebrate an empty and deserted Romania without vegetation and nature ?!

At the end of the day, although I arrived late at home and did not feel my limbs anymore, I had a faint smile on my face and a pain in my heart. I added in the drawer with memories a few photographs that will last and which in time will become stories to tell at a cup of hot tea, on a cold winter day in front of the fireplace.

Stories that my future children and grandchildren will not understand …

Suflet trist. Partea V.

Panoul de control anunta intoarcerea trenului 258 in gara. Era trenul lor, cel care le deschidea portile inspre calatoria vietii si necunoscut. Era momentul.

Sam isi insfaca bucuroasa gentile si porni catre tren alaturi de Elena. Insa trenul acesta arata diferit… diferit de cel care si-l inchipuise ele. Era mai ponosit, mai invechit si chiar murdar. Ele aveau rezervate compartimentul I si spre surprinderea lor in acel tren erau doar 5 compartimente. Ignorara acest lucru si se urcara in tren fericite dar apoi, de ce sa faca nazuri? Ce mai conteaza mijlocul de transport cand de fapt el va fi cel care le va conduce catre necunoscut?

Ziua care parea sa inceapa bine s-a posomorat, devenind mai monotona si mai racoroasa. Picaturi mari de apa incepura sa cada zgomotos pe trenul ruginit imitand batai ale focurilor de arma trantite in peretii duri si batrani al mijocului de transport pe linii ferate. Lacrimile ploii se scurgeau pe geamurile prafuite acoperite de o perdea gri imbibata in pamant. Un miros sinistru plutea in aer raspandind teroare si greata.

Scaunele mari si rigide ce intrau in alcatuirea compartimentului erau acoperite de o fasie de material inchis la culoare cu motive ciudate brodate circular. Se pare ca scaunele erau cele care imbunatateau atmosfera compartimentului conferindu-i un aer mai putin grotesc si mai mult gotic. Timpul parea sa treaca greu, acele ceasornicului stagnand in miscari lente si neritmate iar sunetele scoase de aceasta masinarie erau deranjante, zgariind timpanul la auz. Geamul ilustra in fata fetelor o adevarata lucrare video in genul anilor 80.

Fereastra era sparta intr-un colt, o perdea ponosita acoperea o pata rosie sangerie cu firele sale desirate, neimpletite corespunzator si de asemenea asternea prin pragul ei un film – filmul peisajelor. Erau peisaje acoperite de verdeata, de plante si arbori datatoare de miresme si culoare si de asemenea cu parcurgerea drumului puteai observa si peisaje monotone, galbejite de soarele arzator, dogorite de caldura prea puternica si de cruzimea soarelui.

Erau nenumarate imagini de felurite forme si dimensiuni care furara atentia si privirea fetelor. Insa ele, ele erau obosite… emotiile si fericirea ce le-au insotit pana acum se diminuara treptat lasand loc oboselii si meditatiei. Ambele gandeau in particular la ce se va intampla. Orele se scurgeau, una dupa alta in ciuda poftei de viata si a dorintei de cunoastere a tinerelor. O grea apasare pusera stapanire pe pleoapele lor facandu-le sa devina mai grele, mai irezistibile in pofida somnului ce se intrezarea de departe. Dintr-o data cedara. Greutatea ce apasara pe organismele lor slabite le smulse si cea mai mica farama de putere si luciditate. Pleoapele devenisera precum talgerele si le era aproape imposibil sa tina ochii deschisi.

In bataia vantului lin de vara si racoarea persistenta adusa de ploaia recenta, in compartimentul I din trenul 258 fetele adormira.

snow_trains_thigh_highs_sleeping_scarf_anime_girls_1500x1061_wallpaper_Wallpaper_1600x1200_www.wallpaperswa.com