Goodbye, pure soul!

I used to dream about you. I used to picture myself how would life look with your powerful presence in it. I wanted you so bad that I could not picture life without you. How could you just leave? Why did you left me alone?

I wished to meet you so bad that I even scheduled an appointment with the doctor sooner than expected. I was so delighted of the thought that I am going to see you for the first time, I cannot even describe in words the feeling.

But then, in the darkest moment of the earth, by an unknown cause your heart decided to stop beating, and you stopped growing. A few days ago I could feel you developing and starting to catch life and shape within me, and now you just have to go, without a reason or cause.

How come you did not wanted me to see you? Why did you decided to leave so soon?

We were so happy that you are going to arrive, that we even started making plans for our future together. We started imagining a better life, a responsible life with a new joyful member in it. But you decided to leave us… .

Looking back at the memories built related to your arrival, at the plans and at the happiness involved at that time I just wish we could stop that moment and live in it forever.

Now, the present is empty and sad without you. I see the clothes prepared for you, the small little toys, the changes that we made in our home and soul, but I don’t see or feel you anymore.

I just wish that for a moment the pain will stop and the tears will simply evaporate in the thin air. Everything that I can feel is sadness and nothing seems to be worth a value  without you anymore.

But I pray for you, dear and lovely soul and I wish that you could be happy in the heaven with other pure souls. And I also like you to know that I loved you more than life itself even if you decided to leave us.

Trandafiri si amintiri

Sunt momente din viata ce raman intiparite in mintea si sufletele noastre care nu pot fi date uitarii. Fotografii ale mintii ce ne infioara intr-un mod placut sau din contra. Clipe ce ne-au marcat intr-un fel sau altul in mod pozitiv sau negativ. E o adevarata simfonie de intamplari ce raman acolo, intr-un spatiu ambiguu, revenindu-ne in memorie in functie de stare.

Sunt amintiri ce ne fura zambete, lacrimi si timp si de care suntem uneori dependenti, fara de care am ramane singuri intr-o mare de lume. De exemplu noi, ca oameni, din pacate nu avem o eternitate la dispozitie pentru a trai, face relatii si petrece timp cu cei dragi;”pachetul” nostru de viata este limitat. Ramane la noi sa alegem cu ce persoane sa ne petrecem acel “pachet” si cat sa le pretuim.

Va voi relata o mica povestioara.

,,Am mers la magazin, nu interesata in a cumpara ceva anume. Imi era foame iar faptul ca mi-a decedat sotul acum 8 zile inca era dureros si acest magazin detinea prea multe amintiri dulci. Venea adesea cu mine la cumparaturi si de fiecare data disparea sub pretextul ca are ceva important de cumparat. Stiam ce are de gand. L-am surprins de fiecare data mergand tip-til pe culoar cu 3 trandafiri galbeni in mana. Stia ca imi plac trandafirii galbeni. Cu inima suferinda am vrut doar sa-mi cumpar cate ceva si sa plec. Lucrurile s-au schimbat de cand a decedat, pana si cumparaturile. Sa faci cumparaturi de una singura lua timp si multa gandire. Era altfel in doi. Inca imi amintesc cat de atent era la cumparaturi.

O femeie cu palton verde a venit dintr-o data langa mine. Era blonda, slabuta si draguta. Am privit-o in timp ce ridica o punga mare de oase pentru supe si a pus-o in cos, a ezitat apoi a pus-o inapoi pe raft. S-a intors sa plece dar s-a intors aproape imediat pentru pachetul de oase. M-a vazut ca o priveam si mi-a zambit.”Sotului meu ii plac acestea dar sincer… la preturile astea, nu stiu”. O priveam atent in ochii sai albastri.”Sotul meu a murit in urma cu 8 zile”i-am spus. Privind la pachetul din mana ei, abia mi-am abtinut tremuratul din voce spunandu-I: “Cumpara-I oasele si pretuieste fiecare moment petrecut impreuna”

Si-a intors privirea si am putut observa emotia din ochii sai cand a pus pachetul in cos si a mers mai departe. M-am intors la sectiunea de produse lactate. Am stat acolo o vreme incercand sa decid ce cutie de lapte sa cumpar. M-am decis pe o cutie si am mers mai departe la sectiunea de inghetata. Am decis sa imi cumpar o inghetata chiar daca nu imi era pofta. Am pus inghetata in cos si m-am indreptat spre culoarul din fata. Am observat femeia draguta cu palton verde indreptandu-se spre mine. Tinea un pachet in mainile sale. Avea cel mai larg zambet pe care l-am putut vedea vreodata. Aveam impresia ca are o aura deasupra capului. Cand s-a apropiat mai mult am vazut ce tinea in brate si am inceput sa plang.

“Acestea sunt pentru tine”a spus si mi-a lasat 3 trandafiri frumosi in brate.”Cei de la casa vor sti ca sunt platiti”.S-a aplecat si m-a sarutat pe obraz dupa care a zambit din nou.

Am vrut sa-I spun ce a facut si ce insemnau trandafirii pentru mine. Insa nu puteam vorbi si am privit-o cum a plecat in timp ce lacrimile imi incurcau vederea. M-am uitat in jos la trandafiri infasurati in matase verde si mi se pareau aproape ireal de frumosi.

Cum a stiut? Imediat raspunsul mi-a aparut. Era atat de clar! Nu eram singura.

“Oh, nu m-ai uitat, nu?”Am soptit cu lacrimi in ochi. El era inca cu mine si ea era ingerul lui.

bouquet-yellow-roses-turquoise-rustic-wooden-background-v-valentine-s-day-mother-s-day-holiday-mock-up-top-77856466

Dupa cum ati putut observa in aceasta mica povestioara amintirile frumoase raman in sufletul nostru si suntem norocosi pentru asta. In primul rand trebuie sa fim recunoscatori pentru ceea ce avem.

Iata cateva sfaturi:

Fii multumit pentru ce ai si cine esti in fiecare zi.

Chiar daca imi dau patura peste cap si bombanesc cand suna alarma, ii multumesc Domnului ca pot auzi. Sunt multi oameni surzi.

Chiar daca imi tin ochii inchisi impotriva luminii puternice, ii multumesc Domnului ca pot vedea. Sunt multi oameni orbi.

Chiar daca mi-e greu sa ma ridic din pat dimineata, ii multumesc Domnului ca am puterea de a ma ridica. Sunt multi oameni paralizati.

Chiar daca la prima ora e aiureala, cand sosetele sunt pierdute, micul dejun e ars, copii imi sunt galagiosi si eu nu mai am rabdare, ii multumesc Domnului pentru familia mea. Sunt multi oameni singuri.

Chiar daca masuta cu micul dejun nu arata ca in fotografiile din reviste si meniul e uneori dezechilibrat, ii multumesc lui Dumnezeu pentru mancarea pe care o avem. Sunt multi oameni infometati.

Chiar daca rutina de la lucru e adesea monotona, ii multumesc Domnului pentru oportunitatea de a avea de lucru. Sunt multi oameni someri.

Chiar daca marai si imi plang soarta de pe o zi pe alta si imi doresc ca circumstantele in care ma aflu sa nu fi fost asa modeste, ii multumesc lui Dumnezeu pentru viata mea!