Oameni si misconceptii despre tineri

In acest articol va voi istorisi doua intamplari recente din viata mea cotidiana si voi concluziona cateva idei pe seama acestora.

I

Duminica mi-am croit drum inspre chioscul dintre blocuri pentru a achizitiona cate ceva dulce, ceva „de rontait”, voiam sa ma rasfat putin inainte de inceperea muncii.

Involuntar, in timp ce paseam normal printre cararea ingusta ce conducea inspre zona mai populata, am auzit discutia unor octogenari daca le pot spune asa, aveau cativa ani petrecuti in aceasta viata tulburata.

„Badea Gheorghe: Eh, tineretul din ziua de astazi numai e cum a fost odata… ei sunt profitori si cauta doar bani… .

Badea Ion: Daa, asa este… .”

Cu coada ochiului am aruncat o privire iritata asupra batranilor si mi-am vazut de drum.

II

Astazi am luat un microbuz local pentru a ajunge la serviciu. Nu era o distanta atat de mare, doar 5 kilometri dar nu preferam sa imi incep dimineata cu un mers pe jos, presimteam ca va fi o zi lunga si voi avea nevoie de energie.

Asadar, m-am urcat in vehicul, am achitat suma transportului si m-am asezat linistita, langa o doamna mai in varsta.

Intamplarea face ca, in fata, pe primele scaune dupa al meu s-au asezat doi barbati, cred ca aveau in jur de 40-50 de ani cu aproximatie.

Cel din stanga, mare vorbaret; cel din dreapta, asculta dar dadea raspunsuri coerente si la obiect, veridice, era un profesor sau invatator pesemne.

„Gheorghe: Ce mai faci bai Gheorghe, de cand nu te-am mai vazut!

Ion: No bine, ma… uite vin de la scoala.

Gheorghe: Tot cu scoala, tot cu scoala?

Ion: Pai cum altfel? Au mai ramas cativa elevi restanti pe vara si mai scot si eu ceva… zise profesorul/invatatorul ganditor cu un suras zeflemitor.

Gheorghe: Eu! Eu imi doresc ca fiul meu sa invete sa se bucurie de copilarie, nu vreau sa ii umplu mintea cu toate obiceiurile astea tampite… telefon, televizor.

Ion: Da, da asa este. Nici la televizor nu ai ce vedea in ultima vreme, sunt doar ineptii.

Gheorghe: Euuu! Eu obisnuiam sa citesc carti, reviste… nimic nu scapa din mana mea!!! Dar acum, cu familia mi-am mai pierdut din obicei, nu mai am timp, ce sa fac!

Ion: Pai cum nu, tot timpul trebuie sa citesti, sa te simti cultivat si informat.

Gheorghe: El, el e pasionat de luna, de chestii astronomice! Intr-o seara m-a intrebat de ce nu este luna pe cer? Si eu i-am raspuns ca este acolo, numai ca sunt nori si e ceata si nu se vede. El mi-a zis, Tata, hai cu racheta sa vedem luna! Rase Gheorghe inspre sine, cu patos si mandrie.

Discutia celor doi era atat de aprinsa si de asurzitoare incat, vrand nevrand erai captiv in acel dialog ca spectator.

Gheorghe: Pai uita-te si tu!… Toti destrabalatii, toti salbaticii stau pe telefon… si se intoarce cu fata inspre mine… care eu, citeam un articol pe blog, sa mai treaca cumva clipele monotone si iritante din acea calatorie lunga cauzata de traficul matinal.

La penultima statie au coborat si cei doi vorbareti, care indreptandu-se spre usa automobilului aruncasera privirea spre mine, din nou, pentru a observa daca mai „butonam” telefonul, cautand si sperand la vreo aprobare.

Concluzii

Traim intr-o societate in care suntem judecati zilnic, dupa infatisare, dupa port si dupa comportament. De foarte multe ori se intampla ca judecatorii sa fie niste persoane lipsite de importanta care cauta atentie si aprobare, or care vor sa isi dovedeasca ceva personal.

Spre exemplu, in cazul primei intamplari I, am ramas stupefiata la auzul cuvintelor spuse de acei batrani, pur si simplu m-am blocat. De ce unii batrani ar crede lucrul acesta? Sunt foarte multe persoane de varsta mea care muncesc pe rupte pentru a intretine o familie sau pentru viitorul si bunastarea lor.

E drept ca unii tineri sunt exceptia de la regula si aleg sa isi duca traiul pe spatele parintilor sau al bunicilor, considerand ca le fac un favor, ca stau acasa si fac nimic. Dar asta nu inseamna ca trebuie sa generalizeze, sau ca trebuie sa considere ca toti suntem o apa si un pamant. Si ei au fost ca noi, si ei au trait varsta de 20 de ani, poate insotite de mai multe peripetii decat la cele gandite de noi, dar cine mai sta sa numere?

In cazul al doilea, am privit si ascultat cum noua generatie pasionata de tehnologie si informatica este decazuta in ochii unor mediocri, lipsiti de cultura sau sens.

Adica, tu ca profesor, astepti „ceva” de la un elev, il lasi repetent pentru ce? Sa fii tu omagiat, sa iti fie adus un cadou pentru simplul fapt ca iti faci treaba si duci la implinire ceea ce ai visat si dorit sa faci toata viata?

Daca un elev/student ramane repetent inseamna ca tu nu esti un profesor/invatator atat de bun. Sunt si elevi neascultatori care intradevar, pun la incercare rabdarea si abilitatea invatatorului de a-si profesa meseria dar tu ca dascal trebuie sa stii sa ii aduci pe calea cea buna. Nu exista elevi rai, ci elevi neintelesi.

Nu consider noua tehnologie neaparat ca pe un hot al copilariei. Da, intr-o oarecare masura capteaza atentia si curiozitatea micutului copil, creeaza dependenta dar hai sa fim seriosi, daca noi, la varsta copiilor de astazi, am fi avut atat de mult acces la informatie si tehnologie, nu am fi profitat?

Si aici, este vina parintilor intr-un mic procentaj. Tu, ca parinte, esti dator sa iti educi copilul, sa ii arati calea cea buna si corecta; sa stii sa fructifici fiecare moment din dezvoltarea sa ca individ, si sa ii oferi oportunitatea de a se bucura de fiecare element al copilariei, fie ca vorbim de simpla joaca in nisip, fie de jucarii, fie de tehnologie!

Intr-un fel nici nu cred ca inteleg. Parcurile sunt pline de copii, ii aud in fiecare zi chicotind si razand, practicand fel de fel de jocuri, din ce in ce mai inovative si mai surprinzatoare. Am un parc in fata blocului si in ciuda vremii capricioase si a ploii abundente, micutii inca se joaca! Ies prin ploaie, se dau pe tobogan, se joaca de-a prinsa… intr-o zi am zarit niste fetite sarind in balti, ude leoarca dar distrandu-se maxim.

Trebuie sa invatam sa ne bucuram din toate, si din ploaie, si din oameni falsi, sa intelegem ca suntem in secolul 21 si tehnologia avanseaza pe zi ce trece. Vad persoane in varsta care se minuneaza chiar si de noile jucarii ce sunt dezvoltare si le utilizeaza cu drag si interes, ca niste copii ce abia descopera lumea.

In ciuda parerilor meschine, a exceptiilor de la regula si a oamenilor lipsiti de sens, viata merge inainte, cu bucuriile copilariei si a varstei tineretii, cu bine si cu rau; niciodata nu vom avea doar soare, cum niciodata nu vor fi doar oameni drepti si cuminti.

smn-bcc-601011-unsplash