Calatoria catre Muntii Rarau

M-am tot gandit in ultimele zile ca in toata agitatia de dinaintea examenului de licenta si cu sesiunea nu am mai apucat sa ma mai relaxez. Totul a devenit rutina… ma trezeam pur si simplu, imi faceam treburile prin casa si ma reapucam de invatat si de studiat.

Dar ieri am avut un impuls… ce ar fi daca as evada din stres si monotonie macar pentru un moment?!

Mi-am refacut planurile si am decis impreuna cu partenerul de viata ca este momentul sa plecam undeva in natura. Unde in alt loc, decat in Muntii Rarau?

Asadar, ne-am pregatit si am pornit dis-de-dimineata intr-o mica escapada turistica.

Muntii Rarau se afla in Bucovina. Pentru a ajunge in munti trebuie sa strabati Transrarăul, până la cabana ce poartă numele masivului. Aceasta se află la baza traseului ce da un ocol Pietrelor Doamnei, principala atracţie a zonei.

Am plecat pe traseu cu masina şi am ocolit parţial stâncile. Soseaua care conduce inspre Munti este foarte spectaculoasa si fara gropi. Pasajul fost denumit „Drumul Comorilor”, pentru ca pe traseu poti descoperi o parte din comorile muntilor Rarau si Giumalau: peisaje incantatoare, Pietrele Doamnei, stancile Adam si Eva, paraul Izvorul Giumalau.

Transrararul

Initial, eram putin obosita de la drum. Pana in muntii Rarau e drum lung si obositor. Pentru persoanele care au rau de drum(de miscare) si care nu au calatorit foarte mult (ca mine) poate fi o provocare, insa am ales sa privesc pe geam la frumusetile naturii, in departare si sa alung gandul negativ. Incercand sa ma abat de la starea nefasta am observat turme de oi cu caini ciobanesti in frunte cu stapanul lor(ciobanul).

Aerul proaspat de munte si taria acestuia m-au luat putin pe nepregatite insa a fost benefic. In cateva momente am simtit cum ma cuprinde un val de energie si am inceput sa urc, pas cu pas spre varful muntelui alaturi de alte persoane, ce ca si mine, isi doreau sa observe minunile Raraului.

WhatsApp Image 2018-06-02 at 11.37.19

Copii, batrani, parinti, persoane tinere, fiecare isi croiau drum inspre Masivul Rarau. Fiecare persoana in parte parea hotarata si entuziasmata sa parcurga calatoria. Nu mica mi-a fost mirarea cand am observat cativa alpinisti care au ales sa strabata Muntii Pietrele Doamnei.

Pe traseu am putut observa indicatori ce ne spuneau informatii despre zona in care ne aflam si ce specii de animale putem intalni.

Această prezentare necesită JavaScript.

Poalele masivului Rarau, de unde incepe drumul catre acesta este practicabil, se poate escalada usor, insa varful este mai dificil. Pentru a ajunge in capatul muntelui trebuie sa urci pe niste drumuri abrupte, unde drept punct de sprijin ai lanturi si suporturi metalice infipte adanc in pamant.

WhatsApp Image 2018-06-02 at 11.37.22

Drumul catre varful Masivului Rarau nu este usor de parcurs pentru persoane neexperimentate dar efortul merita. In clipa in care am facut ultimul pas si am ajuns pe platou, am crezut ca sunt in alta lume. Mi s-a asternut in fata ochilor cel mai frumos peisaj motan din cate am vazut, puteam sa disting cu usurinta muntii din imprejurime si sa admir in toata splendoarea albi si zvelti, Muntii Pietrele Doamnei. In jurul meu se intindea impresionanta natura alcatuita din brazi, muschi de pamant, roci… pana si insectele pareau ca aveau locul lor in acel cadru.

cropped-whatsapp-image-2018-06-02-at-11-37-11.jpeg

Mi-a placut foarte mult aceasta drumetie si pe viitor imi doresc sa merg ori de cate ori am ocazia, lucru care vi-l recomand si voua, dragi cititori!

 

 

Long time no see 2

Buna dragi cititori! A trecut foarte mult timp de cand nu am mai postat nimic si imi recunosc vina. Am zabovit asupra examenului final de bacalaureat si am neglijat blogul. M-am neglijat pe mine… .Timpul a zburat atat de subit incat nici nu am realizat cand au trecut secunde, minute, ore, zile, luni.

Pe cat de apasator parea  procesul de invatare pe atat de rapid isi intindea aripile timpul. Trebuie sa recunosc ca nici nu am idee cand s-a scurs. Parca mai ieri eram stresata si nelinistita din pricina acestui examen, uitand de mine, de nevoile mele spirituale si dedicandu-i tot timpul acestui „test”,iar astazi …astazi ma simt in final linistita. Linistita, impacata cu starea mea de spirit, fara griji. In fine, destul de potrivita pentru a-mi relua activitatea mea de aici, din locusorul meu preferat – Camera mea plina de ganduri si idei, momente, trairi.

Am dus teribil dorul scrierii pe blog. Simteam ca nu ma regasesc, doream din tot sufletul sa imi impartasesc cu voi simtirile si momentele de cumpana si nefericirile. Insa m-am determinat sa nu fac asta si mi-a fost greu. De fiecare data cand zaream laptopul sau computerul imi aminteam de blog.

In acelasi timp imi aparea in minte faptul ca mai e putin timp si voi avea examenul de bacalaureat, examenul vietii. Imi doream din tot sufletul sa pot trece de acest „hop”, acest pas ce poate ma va putea ridica la urmatorul nivel al existentei si al dezvoltarii mele intelectuale; ca sa pot face asta a trebuit sa renunt la tot ce ma lega de mine si de activitatile mele extrascolare, sa-mi dedic tot timpul meu liber invatatului.

Asa petreceam ore in sir repetand termeni, explicand relatii, coreland idei …si asa mai departe. Uneori simteam ca nu mai rezist. Corpul meu ceda in pofida stresului, cafelelor si timpului oferit invatatatului. Imi reamintesc ca odata am iesit in gradina sa ma linistesc, sa ii confer mintii mele putin ragaz, putina relaxare pana a o lua din nou de la capat si … spre surprinderea mea natura scapase de privirile mele agere in observarea ei.

Daca la inceputul primaverii fiecare fir de verdeata imi lumina privirea si ma facea sa zambesc, acum zarisem fructe date in copt, flori inflorite frumos, poteca plina de arbori verzi …scoala imi rapise mult timp. Imi doream din tot sufletul sa pot scapa de acest „chin” si sa trec mai departe insa nu s-a putut. Nu fara munca.

In pragul examenelor emotiile imi erau de nestavilit. Simteam ca toata greutatea lumii apasa pe umerii mei iar eu nu aveam voie sa dezamagesc. Rude, prieteni, amici… toti aveau asteptari iar eu… eu simteam ca nu fac fata. Tremuram din toate incheieturile, inima imi batea puternic in piept declasandu-mi o usoara ameteala, nu-mi trebuia mancare insa pentru a putea acumula energie trebuia sa ma hranesc. Daca era sa ma impinga cineva, cu siguranta as fi cazut.

Treptat,emotiile au scazut. Am avut langa mine o prietena ce m-a facut sa uit de ele si sa le anulez. Sa ma concentrez asupra examenului si nu asupra emotiilor. Unul dupa altul, examenele au trecut. Mai usoare, mai dificile toate si-au facut drum in aleea trecutului, transformandu-se in amintiri. Amintiri ce cu siguranta nu le voi da uitarii niciodata.

Ma regasesc astazi, dupa examenul de bacalaureat linistita. Am reusit sa trec si de acest nivel. Chiar maine trebuie sa merg sa imi pregatesc dosarul pentru admitere la facultate… .

,,Atata timp cat nu incetezi sa urci, treptele nu se vor termina; sub pasii tai care urca, ele se vor inmulti la nesfarsit.’’

 

 

Fotografii – natura si pisici

Si ca tot v-am povestit eu despre natura in postarile mele recente, mi-am facut timp in dimineata asta sa o surprind cum trebuie. Ca de vorbe sunteti satuli probabili, aveti nevoie si de „probe” mai lamuritoare care sa ateste realitatea(sa stiti ca eu nu mint).

DSCN6482

DSCN6486

 

DSCN6486

DSCN6488

DSCN6489

DSCN6495

DSCN6497

 

 

 

 

 

 

 

DSCN6550

DSCN6520

DSCN6522

DAKOTA

 

 

Dis-de-dimineata intr-o noua zi

Astazi m-am trezit ca de obicei, devreme. Pur si simplu nu mai aveam somn. Rutina zilnica si obiceiul de a ma trezi mai devreme pentru a merge la scoala si a-mi rezolva problemele cotidiene mi-au cam intrat in sange si uneori ( cam des in ultima perioada  – ) tind sa fac acelasi lucru chiar si in weekend. Desi oboseala de peste saptamana m-a doborat cam urat in ultima perioada, observ ca organismul meu inca este rezistent si capabil de a executa noi taskuri.

Trebuie sa recunosc ca trezitul devreme este benefic si chiar relaxant cateodata. Are parti chiar foarte frumoase. Acest lucru este posibil doar daca esti destul de puternic sa renunti la somnul de dimineata ignorand motaitul si cascatul de necontenit ce parca te indeamna sa mai irosesti putin din timpul tau pe asternutul moale.

In primul rand ai sansa sa vezi natura asa cum este ea, dimineata devreme observand  neobservabilul. Ca de exemplu momentul in care intunericul lasa loc luminii si luna se inclina somnoroasa devenind din ce in ce mai palida cedand toata puterea si frumusetea ei soarelui. Ca tot l-am mentionat si el soarele isi face aparitia. Razlet, luminos si falnic isi imparte razele asupra orizontului si asupra a tot ce inseamna pamant, viata. Cu voiosia sa el scalda peisajul intr-o mare de culoare oferindu-ne o priveliste mirifica.

Lacrimi limpezi si reci se revarsa asupra a tot ce inseamna natura – flori, plante, arbori, arbusti conferindu-le o frumusete aparte. Treptat tot taramul invie intr-o mare de culori si sunete ce ne incanta auzul si privirea. De asemenea micile animalute isi reincep rutina zilnica “muncind” cu spor si ardoare in felul lor. Asemeni unui dans regizat fiecare vietate isi are rolul sau contribuind la imbunatatirea si infrumusetarea naturii in pasi lenti dar siguri.

In al doilea rand trezitul devreme este benefic si pentru tine, ca om. Iti da sansa de a medita inaintea celorlalti asupra a ceea ce ai de facut, gandind limpede si eficient. De altfel alergatul de dimineata este foarte sanatos si te mentine in forma. Ai oportunitatea de a-ti surprinde persoanele dragi cu ceva neasteptat, ca de exemplu pregatindu-le micul dejun si facandu-le ziua mai buna cu o vorba frumoasa si un zambet larg.

Ai mai mult timp liber pentru tine ,timp in care iti poti desfasura activitatile mult iubite; timp in care te poti rasfata savurand o cafea si ascultand o muzica buna sau pur si simplu iti poti pierde timpul vizionand filmele tale favorite.

Sunt o sumedenie de lucruri ce pot fi facute in acest timp,trebuie sa doar sa stii cum sa-l valorifici facand ceva in favoarea ta.

iStock_000014801020_Small