Primavara pierduta/ The lost springtime

Este monoton. Mi se pare ca iarna aceasta este foarte nehotarata… suntem in ajun de aprilie si inca simt fiorii reci ai sezonului precedent. Un vant rece si dur strabate aerul mult prea rece pentru primavara anului 2019, si gradele din termometru sunt foarte modeste.

Imi este dor sa simt razele soarelui vesel si adierea calda a aerului linistit de primavara, sa simt pasii timizi ai verii apropiindu-se alene. Imi lipseste ciripitul melodios al pasarilor de primavara si zumzetul albinelor in plin sezon, parfumul florilor de aprilie si culorile proaspete ale anotimpului cald.

Dar, din pacate realitatea reflecta o imagine diferita spre deosebire de ceea ce imi doresc sa simt eu, si probabil majoritatea oamenilor. Afara persista un tablou inghetat de primavara cu nuante vestede si umede, ramase inchistate parca in amintirea iernii trecute.

Pe ici-colo rasar obosite din covorul pamantesc minusculi vestitori ai primaverii, inveliti in straturi groase de frunze, infiorate parca de temperatura scazuta si vantul crud ce strabat tinutul. Albine ratacite, lipsite de putere zumzaie haotic prin incaperile oamenilor si cauta o sursa de hrana, un fir de polen prafuit prin florile ascunse in balconul mult prea rece.

Pasari primavaratice reintoarse din marea calatorie a iernii se aduna in grupuri si privesc resemnate la vremea incerta ce le-a jucat anul acesta o gluma proasta. Porumbei colorati viu se aglomereaza in ramurile copacilor ce au pastrat din pinii anului precedent, construindu-si mici casute ca adapost pentru frigul neasteptat.

…………………………………………………………………………………………….

Inlauntrul oamenilor, sezonul nemilos sadeste sentimente gri si neplacute, irita starea de spirit si intensifica nervozitatea aparuta parca de nicaieri. La sfarsitul zilei, dupa obisnuitul program de serviciu, oboseala se resimte parca mai statornica decat in ziua precedenta.

Timpul pare a nu mai avea masura, iar in clepsidra vietii firele de nisip par a se evapora in stratul gros de sticla. Astfel, ceea ce inseamna azi, devine maine, iar maine poimaine. Dar ziua de dupa poimaine va aduce soare si poate, speranta in suflet.

English version

It’s monotonous. It seems to me that this winter is very undecided … we are on the eve of April and still feel the cold thrill of the previous season. A cold and tough wind blows the air too cold for the spring of 2019, and the degrees of the thermometer are very modest.

I miss to feel the bright sunshine and the warm air of the quiet spring air, to feel the shady steps of the summer coming nearer. I miss the melodious chirping of the spring birds and the buzz of the bees in the full season, the perfume of the April flowers and the fresh colors of the warm season.

But, unfortunately, reality reflects a different image, unlike what I, and probably most people, want me to feel. Outside, there is a frozen spring painting with dazzling and humid nuances, which remained as if in memory of the past winter.

Around here, spring flowers tired of the tiny ground floor carpets are covered in thick layers of leaves, and also are faded by the low temperature and the cruel wind that crossed the land. Lost bees humorously hurl through people’s balcony’s and search for a source of food, a dust pollen wire blossoming through the flowers hidden in the far too cold balcony.

First spring birds return from the great winter trip gathering in groups and look resigned at the uncertain weather that this year played a bad joke. Colorful live pigeons clutter in the branches of the trees that kept the pines of the previous year, building small houses as a shelter for the unexpected cold.

………………………………………….. ………………………………………….. ……

Within people, the ruthless season sets up gray and unpleasant feelings, irritates the mood and intensifies the nervousness that appears from nowhere. At the end of the day, after the usual service schedule, fatigue seems more stable than the previous day.

Time seems to be out of the question, and in the hourglass of life the wires seem to evaporate into the thick layer of glass. So, what it means today is tomorrow, and tomorrow the day after tomorrow. But the day after dawn will bring the sun and maybe, hope in the soul.

dan-whale-155992-unsplash

(Image Source – Unsplash)

Reclame

Gandul zilei 19#/Thought of the day 19#

Este seara si tarziu. Mult prea tarziu pentru a concluziona elementele importante ale zilei, mult prea obositor. Mintea este incarcata de notiuni nemaintalnite iar picioarele se simt greoaie si obosite, trupul este istovit. Dar cine mai sta sa numere orele si minutele scurse? La urma urmei timpul este facut sa treaca.

Afara e intuneric. Seara s-a lasat pe nesimtite, cuprinzand lumea intr-o manta neagra si umeda. Pe drum se zaresc faruri aprinse ale unor masini ratacite intr-o intersectie mult prea ingusta si becuri ce lumineaza slab soseaua.

Pe trotuar poti asculta pasii incalciti si grabiti ai trecatorilor osteniti adancindu-se in belti formate de sezonul ce tocmai a trecut. Lumea este agitata si se grabeste, fiecare la randul lui asteptand sa ajunga la adapost, intr-un loc cald si primitor, ferit de intemperii si tristeti, intr-un loc numit acasa.

In statia de microbuz, bancile de lemn sunt umede si mult prea reci. Stropii ascutiti de apa trec fulgeratori prin adapostul temporar, iar vantul arunca furios cu valuri de frig si neputinta. Fire subtiri si albe se ivesc de nicaieri pe cer, luminand pentru un moment intinderea pamanteasca.

……………………………………………………………………………..

Dar este abia luni si este ora 9 seara. Se arata o saptamana intreaga in fata plina de provocari si incercari, o saptamana intensa si lunga. La sfarsitul zilei ma simt amortita si mult prea obosita pentru a mai putea descrie si alte lucruri, lucruri vazute si simtite, lucruri care pot fi spuse si lucruri care trebuie tinute in adancul sufletului.

La sfarsitul zilei vreau doar sa tac si sa ascult ploaia, sa simt picaturile de ploaie pe piele contopindu-se cu sudoarea unei zile prelungite.

English version

It’s evening and late. Far too late to conclude the important elements of the day, far too exhausting. The mind is loaded with unimaginable notions and the legs feel awkward and tired, the body is exhausted. But who else can count the hours and minutes spent? After all, time is gone.

Outside it’s dark. The evening was left unmoved, encompassing the world in a black and wet mantle. On the way there are light beams of lost cars in a too narrow intersection, and light bulbs illuminating the road.

On the sidewalk you can listen to the hurried footsteps of the wandering passers by deepening into puddle formed by the season that has just passed. The world is agitated and hurrying, each in turn waiting to go to shelter, in a warm and welcoming place, away from the weather and sadness, in a place called home.

In the minibus station, wood benches are damp and too cold. Sparkling water splashes are flashing through the temporary shelter, and the wind blows furiously with cold waves and powerlessness. Thin and white threads rise out of the sky, lighting up for a moment the earthly stretch.

But it’s only Monday and it’s 9 o’clock in the evening. It will be a full week full of challenges and trials, a long and intense week. At the end of the day I feel numb and too tired to be able to describe other things, things seen and felt, things that can be said and things to be kept deep in the soul.

At the end of the day I just want to hear the silence and listen to the rain, to feel the drops of rain on the skin merging with the sweat of a prolonged day.

Trans Raraul de 1 decembrie/ Trans Rarau at 1 december

In ciuda faptului ca termometrul indica sub -17 grade, sambata ne-am aventurat intr-o mica excursie pe Trans Rarau. Imbracati gros, cu haine pe dedesubt si corpurile tremurande am pornit la drum alaturi de razele soarelui vesel ce ne-a calauzit calea.

In primul rand trebuie sa recunosc ca Trans Raraul in plina iarna nu se asemana deloc cu Trans Raraul parcurs pe timpul verii.

Drumul este ingreunat de un carosabil inghetat dificil de parcurs, ceea ce ingreuneaza urcarea pe munte cu masina, in special in cazul in care nu esti echipat cu cauciucuri de iarna.

Am observat masini neechipate corespunzator care alunecau periculos si nu erau capabile sa orienteze masina in vreo directie din cauza conditiilor de iarna, deci sfatul meu este sa nu iesiti la drum daca nu sunteti pregatiti in totalitate!

Drumul este brazdat cu arbori falnici si acoperiti de nea, troiene mici si mijlocii si culori reci de iarna. Peisajul montan este mirific in aceasta perioada, datorita zapezii albe ce s-a depus incet dar sigur peste tinut.

La pragul Trans Raraului ai sansa sa descoperi prin intermediul ferestrei masinii adevarate picturi ale naturii, opere de arta create de Dumnezeu insusi.

WhatsApp Image 2018-12-02 at 11.52.12

Peisajul mirific al Trans Raraului pe perioada iernii

Zapada scrasneste zgomotos sub picioare iar gerul este musafirul nepoftit al sezonului infrigurat ce domneste pretutindeni. Insa odata ce ajungi in partea superioara a Trans Raraului ajungi sa uiti de ger si frig, deoarece privelistea si aerul puternic iti taie respiratia.

Un cer albastru si clar domina muntii pudrati de zapada scotand aburi fumurii. Imprejur sunt arbori inalti si impozanti ce se tin de mana intr-un dans muntenesc, respectand parca datina Craciunului.

Un covor alb s-a asternut peste pamant cuprinzand in intregime cadrul inghetat, lasand cateva petice de iarba uscata tarzie, pe ici-colo. Dupa un arbore inalt poti admira soarele in toata splendoarea lui, luminand particule minuscule de zapada si transformandu-le in mici licurici diurni.

Cand te simti prea inmarmurit de gradele cu minus ai sansa de a poposi la un mic adapost exterior din lemn masiv, la o cana de ceai sau de vin indulcit fierbinte.

WhatsApp Image 2018-12-02 at 11.52.18

… Si un adevar crud

Pe drumul de intoarcere am vazut cadavre – sau ceea ce a mai ramas din arborii taiati cu cruzime de catre oameni straini, neiubitori de frumos. Vehiculele ocoleau curioase si nedumerite utilaje in care urmau sa fie incarcati copacii ciopliti prea devreme, si cu totii aveam aceeasi intrebare: DE CE?!

WhatsApp Image 2018-12-02 at 11.51.57

Am ramas cu un gust amar la vederea acestei imagini si nu vreau sa ma gandesc la faptul ca in timp, ceea ce astazi pentru mine este un subiect de poveste, maine s-ar putea sa nu mai existe.

Cu totii am sarbatorit ziua de 1 Decembrie, ziua Romaniei ieri, dar dragii mei, intrebarea mea este: In ani si ani, cum vom putea sarbatori o Romanie goala si pustie, fara vegetatie si natura?!

La sfarsitul zilei, desi am ajuns acasa tarziu si nu imi mai simteam membrele, aveam un zambet fad pe fata si o durere in suflet. Am adaugat in sertarasul cu amintiri cateva fotografii ce vor dainui si care in timp vor deveni povesti de spus la o ceasca de ceai fierbinte, intr-o zi friguroasa de iarna, in fata semineului.

Povesti ce poate viitorii mei copii si nepoti nu le vor pricepe… .

English version

Despite the fact that the thermometer indicates below -17 degrees, on Saturday we ventured on a small excursion on Trans Rarau. Thick clothing, with clothes underneath and trembling bodies, we set off on our way alongside the rays of the merry sun that guided our way.

First of all, I must admit that Trans Rarau in winter does not resemble at all with Trans Rarau in the summer.

The road is aggravated by a difficult frozen road, which makes it difficult to climb the mountain by car, especially if you are not equipped with winter tires.

I noticed unprepared cars that slipped dangerously and were not able to steer the car in any direction due to winter conditions, so my advice is not to go out if you are not fully prepared!

The road is bordered by towering and snow-covered trees, small and medium trojen and cold winter colors. The mountain scenery is magnificent during this period, due to the white snow, which was deposited slowly but surely on the ground.

At the Trans Rarau, you have the chance to discover through the window of the car true paintings of nature, works of art created by God himself.

WhatsApp Image 2018-12-02 at 11.52.21

                    The wonderful landscape of Trans Rarau during the winter time

Snow is screaming underfoot and frost is the uninvited guest of the inflamed season that reigns everywhere. But once you get to the upper part of the Trans Rarau you can forget about cold and cold, because the view and the strong air are breathtaking.

A blue and clear sky dominates the snowy dusty mountains scrubbing steam. Surrounding are tall trees and imposing trees that hold their hands in a mountain dance, respecting Christmas.

WhatsApp Image 2018-12-02 at 11.52.17

A white carpet of snow splashed over the earth, integrally enclosing the frozen frame, leaving a few patches of old grass. After a tall tree you can admire the sun in all its splendor, illuminating tiny snow particles and turning them into small diurnal fireflies.

When you feel overwhelmed by the minus degrees, you have the chance to go to a small outdoor massive wood shelter, to a cup of tea or hot sweetened wine.

                                                            … And a cruel truth

On the way back we saw bodies – or what was left of the trees crucified by foreign, unlovingly beautiful people. Vehicles were bypassing curious and puzzling machines in which the graven trees were to be loaded too soon, and we all had the same question: WHY ?!

I am left with a bitter taste in view of this image and I do not want to think that in time, what today is for me a story, tomorrow may not exist anymore.

We all celebrated the 1st of December, the day of Romania yesterday, but my dear, my question is: In years and years, how can we celebrate an empty and deserted Romania without vegetation and nature ?!

At the end of the day, although I arrived late at home and did not feel my limbs anymore, I had a faint smile on my face and a pain in my heart. I added in the drawer with memories a few photographs that will last and which in time will become stories to tell at a cup of hot tea, on a cold winter day in front of the fireplace.

Stories that my future children and grandchildren will not understand …

O privire in timp la sarbatorile de iarna

Dupa cum stim cu totii sarbatorile de iarna – Craciunul, Anul Nou, Sfantul Vasile, Boboteaza sunt sarbatorile mult asteptate de peste an. De ce? Raspunsul e simplu. In primul rand avem nevoie de o pauza de la rutina zilnica si munca iar in al doilea rand pentru ca sarbatorim Nasterea Domnului alaturi de cei dragi noua si incheiem inca un an din existenta noastra. Sunt cateva motive solide, dupa mine.

Imi amintesc cu drag sarbatorile din trecut cand asteptam cu voiosie si drag venirea Craciunului. Cand toti eram uniti, unul alaturi de altul; Fie ca era vorba de pregatirea dinaintea sarbatorilor – curatenia generala, pregatitul mancarii, ornatul camerelor,in special al bradului sau de traditionala bataie cu zapada de la care nu ne dadeam in laturi.

Eram vrajiti de albul imaculat al zapezii si de sclipirea ghirlandelor luminate de minusculele beculete colorate din pom. Desi nu observam, era o magie ciudata care ne tinea impreuna. Era o lume a noastra, a copiilor. Unde nu tineam cont de statutul social al celui de langa noi sau de ce haine poarta si il faceam sa se simta ca unul din fratii nostri inconjurandu-l cu atentie si dragoste.

Au fost momente frumoase insa care din pacate s-au scurs ca nisipul in bataia vantului. Timpul n-a asteptat pe nimeni, oamenii s-au schimbat, noi am crescut. Insa crescand si schimbandu-ne am fost interesati doar de propria persoana si am uitat de sentimentele profunde pentru ceilalti oferindu-le in loc distanta si nepasare. Trecem unii pe langa altii ca niste turisti grabiti, necunoscuti, ignorand in totalitate atmosfera calda de sarbatori, dar hei! E craciunul si suntem mai buni!

Obiceiuri care in trecut erau mai mult decat prezente si care imi erau foarte dragi treptat s-au diminuat. S-a pierdut interesul fata de pastrarea traditiilor si acea familiriatate fara margini ce nu ne facea sa ne simtim straini fata de ai nostri. Acum, privesc in jur si nimic nu mai e cum a fost. Totul s-a schimbat. Cel putin sarbatorile anului acesta au fost aproape neobservabile. Singurele lucruri ce ne-au amintit ca este sarbatoare au fost “vacanta” elevilor si a unor muncitori si reclamele televizate cu Mos Craciun. De parca l-am sarbatori  numai pe Mos Craciun nu si pe Domnul Iisus Hristos.

In schimb, zapada – factorul ce ne aminteste ca sunt sarbatorile de iarna a lipsit cu desavarsire. Ceata si vremea rece ne-a tinut companie; obiceiuri – cativa copilasi colindau la cate o casuta si colindatorii din corul bisericii ne-au servit cu prezenta. N-a fost nimic special sau minunat. Insa stim ca e Craciunul si sarbatorile iernii –  cand toti suntem “mai buni”, mai minunati … .

Ar fi bine daca am lasa aceasta “masca de sarbatori” sa fie prezenta in tot anul si sa lasam egoismul, vanitatea si zgarcenia in urma privind cu alti ochi aceasta lume si dandu-I o alta sansa celui de langa noi interesandu-ne mereu de nevoile si grijile sarmanilor, oferindu-le macar o vorba buna.

4161037477_a987296e2c_b