Prima postare din 2020

Buna dimineata, dragi cititori! Sau mai bine zis, un an nou fericit, acum ca am pasit in primele ore ale noului an. 2020 a sosit rapid in cazul meu, fara prea multe menajamente sau pregatiri pompoase.

Dupa cateva zile de vizite la parinti, rude si cunostinte, evenimente si sesiuni de gatit si curatenie in camin pot declara sincer ca ma simt obosita. In special datorita faptului ca am inceput serviciul de luni, ceea ce aduce un plus de oboseala si stres.

Am reusit sa adorm cu cateva minute inainte de noul an, la 10:40 covarsita de prea multe taskuri si o raceala cumplita. Cu toate acestea, cei dragi m-au trezit exact cu cateva minute inainte de noul an.

Daca in 2019 aveam multe intrebari si eram pierduta in ganduri si situatii agasante, 2020 este diferit, mai sigur. Am inceput noul an multumita si cu gandul impacat. Am o familie frumoasa si gata sa sara in ajutor in fiecare moment, oameni care ma iubesc si o slujba decenta.

Imi doresc doar ca anul 2020 sa fie pe jumatate la fel de bun pe cat a fost anul precedent. Desi 2019 a fost mai dur si dificil, pot admite ca am reusit sa ma dezvolt si sa invat lucruri la care nici macar nu visam.

Concluzii

Anul 2020 sta inaintea noastra si asteapta sa scriem un alt nou capitol din viata, iar cea mai buna modalitate de a face asta este prin a ne seta obiective.

Timpul este limitat si nu are sens sa il irosim cu detalii nesemnificative din viata altor persoane. Nu este necesar sa dam atat de multa atentie comentariilor rautacioase a celor din jur, coborandu-ne curajul si avantul. Important este sa ne gasim puterea sa ne urmam inima si intuitia realizand ceea ce ne propunem.

Si daca anul 2019 a fost un an dificil, sa ne gandim ca fiecare sfarsit are un alt inceput, intr-un ciclu continuu. Avem timp inca 365 de zile sa confruntam fricile si sa ne depasim incapabilitatile, devenind o mai buna versiune a noastra.

Schimbarile sunt o parte din aceasta viata, cateodata avem parte de durere, cateodata de lucruri frumoase. Uneori viata ne surprinde si avem parte de ambele in acelasi timp.

Schimbarea poate aduce frica, insa cel mai de speriat lucru poate fi faptul ca lasam frica sa ne opreasca din a creste, evolua si progresa.

Si daca vom face greseli pe parcurs, este in regula. Pentru ca prin intermediul greselilor invatam lucruri noi, incercand noi posibilitati, muncind din greu si practic schimbandu-ne pe noi si lumea in care traim. Facem lucruri noi, si mai important facem ceva ce conteaza.

Noi experiente si intamplari ne vor astepta in 2020. Haideti sa ne bucuram de binecuvantarile trecutului si sa acceptam promisiunea viitorului.

La multi ani!

(Sursa Imaginii – Unsplash)

Rezolutiile anului 2019, amintiri si zambete

O sa incep aceasta postare prin a va ura voua, dragi cititori si bloggeri un Craciun de poveste alaturi de cei dragi, sanatate si multa fericire.

Incep in acest mod deoarece, din nou, nu am avut timp destul la dispozitie sa poposesc pe blog inainte de sarbatorile de iarna, sa impartasesc noi informatii si sa ma regasesc cu emotie in postarile colegilor bloggeri.

In postarea de astazi voi discuta despre rezolutiile anului 2019, practic voi derula amintiri din filmul anului in care inca ne aflam din perspectiva mea.

2019 in cateva randuri…

Cand spun anul 2019 ma simt pierduta in ganduri si amintiri datorita faptului ca a fost un an bogat, plin de realizari si lucruri neasteptate.

Am inceput anul 2019, in postarea aceasta atat de naiva si plina de curaj, ca un adolescent in primii ani de viata, crezand ca stiu absolut totul si ca imi voi gasi raspunsul mult asteptat la intrebarile mele.

Dar ce sa vezi? Viata m-a surprins din nou, lovindu-ma cu ce a avut ea mai bun, maturizandu-ma si schimbandu-ma complet. Cat despre intrebari, am gasit cateva raspunsuri, iar despre unele am si uitat pentru ca au reaparut altele.

Jobul mult dorit si raspunsul la rugaciunile mele

Am inceput anul 2019 cu speranta in suflet si fara un loc de munca, deoarece am ajuns la concluzia ca nu poti fi fericita si nu te poti dezvolta intr-un loc care te vrea manipulat si subjugat unei sefe frustrate. Hint: Daca 10 persoane au parasit acel loc de munca in 10 luni, sigur nu este locul perfect pentru tine.

Dupa o luna de asteptare, ponturi de la parinti si cei dragi cu privire la serviciu si cum ei au lucrat zeci de ani de zile la acelasi angajator au inceput sa apara cereri de angajare, apeluri si solicitari urgente de la diverse companii.

Dupa cateva zile muncite fara plata la diversi angajatori pentru a testa locul de munca si in special, mediul de dezvoltare am reusit sa aflu un raspuns pe care probabil nu l-as fi gandit niciodata: Specialist IT in limba engleza.

Eu, specialist in Tehnologia Informatiei? Adica, nu ma intelegeti gresit, dar am studiat Industria si Ingineria Alimentara de cand ma stiu, lucrand in laboratoare si fiind dedicata acestui domeniu.

Cand viata iti da lamai, invata sa faci limonada…

Timpul a trecut si daca la inceput materia de invatat mi se parea stufoasa si neinteligibila, treptat am ajuns sa inteleg si mai apoi sa iubesc ceea ce desfasor in fiecare zi, ore intregi.

Mai mult decat atat locul de munca este aproape de casa, temperatura din cladire este agreabila si mediul de lucru este unul propice dezvoltarii si formarii unei cariere de viitor de succes.

Ma consider norocoasa sa am sefi intelegatori, ce mereu sar in ajutor si sustin angajatii, oferindu-le suport si incredere. Cat despre colegi, pot spune ca nu am format niciodata o echipa mai buna, ca nu am cunoscut niciodata persoane mai frumoase la suflet si mai demne de respect.

Din februarie pana in decembrie, 11 luni au trecut fara sa imi dau seama la acest loc de munca. Dumnezeu mi-a oferit locul perfect pentru a ma dezvolta si pentru a merge mai departe, intr-o noua directie la care nici nu ma gandeam.

Familia si incercarile trimise de sus…

In anul 2019 familia a avut si ea un rol foarte important, fiind incercata de necazuri si tristete. Am pierdut doua persoane foarte importante anul acesta, care imi lipsesc profund mie si familiei, si pe care nu le vom uita niciodata.

Insa vreau sa cred ca absolut totul s-a intamplat pentru un motiv anume, si ca fiecare persoana a plecat intr-un loc mai bun, acolo unde trebuia sa fie.

Concluzii si rezolutii pentru anul 2020

Daca in anul precedent mi-am dorit ca o schimbare sa apara in viata mea si am intampinat cu curaj si naivitate 2019, alungand gandurile negative si furia, 2020 vreau sa fie distinct.

Imi doresc sa citesc mai mult, sa ma pot dezvolta complet imbogatindu-mi vocabularul si descoperind o noua eu, cu schimbarile aduse de anul 2019. Comunicarea este importanta si as putea sa o aduc la un alt nivel.

Poate ca anul 2019 a fost cam brutal si schimbarile aduse au fost in mare parte binevenite, insa mi-as dori sa pot canaliza aceasta furie si noul comportament in ceva pozitiv, creand o noua personalitate.

De asemenea, in 2019 am inceput putin cate putin sa imi dedic cateva ore din viata catre training, mai concret, exercitii fizice pentru indreptarea pozitiei spatelui deoarece petrec multe ore in fata computerului dar si pentru o sanatate mai buna.

Mi-as dori sa continui acest program si sa imi construiesc si o dieta corespunzatoare, incercand sa stau departe de carbohidrati si grasimi.

Voi continua pe cat posibil sa dezvolt acest blog si in 2020, dezvoltandu-ma pe parcurs alaturi de oameni minunati ce fac din WordPress o mare familie.

Cat despre necunoscut… ma voi lasa surprinsa de viata anul acesta. 2020 stie cel mai bine! 🙂

(Sursa Imaginii – Unsplash)

S-a mai stins un suflet…

In viata aceasta scurta cunoastem persoane speciale, deosebite care aduc un plus de culoare si veselie, care improspateaza trairea zilei.

Ma refer de fapt, la bunici. Dupa ce dragii mei bunici au decedat mi-am indreptat afectiunea catre bunicii sotului meu, care la fel ca si ai mei, au fost oameni buni cu suflet sfant si drept.

Sunt de parere ca bunicii, de oriunde ar fi sau trai, sunt aceeiasi. Dragostea si respectul catre bunicii de pretutindeni ar trebui sa fie similara ca cea pentru ai nostri.

Bunicii…

Vorbesc despre acele persoane care au crescut generatii si generatii, care au trait indestul de mult incat sa poata povesti nepotilor cu dor si patima de acele vremuri gri.

Acele persoane care au cunoscut adevaratul sens al cuvantului „a munci”, tragand din zori si pana noapte, fara pauza si oboseala, impreuna pentru familie si bunastare.

Acelor suflete dragi care si-au dedicat viata muncii la tara, care au iubit truda si bogatiile pamantului daruite de la bunul Dumnezeu pana la ultima suflare.

Cei care si-au petrecut decenii intregi unul la bratul celuilalt, bucurandu-se impreuna de zile bune si zile rele. Acele persoane care nu si-au spus ramas bun dupa prima cearta, ci care si-au zambit timid dupa cateva momente de tacere, s-au luat in brate si au continuat calatoria vietii ca un tot unitar.

Acele persoane care se bucurau de prima ceasca de cafea in pragul diminetii, sorbind cu nesat si discutand impreuna despre familie, vecini si viata.

Cei care nu s-au ofilit dupa ani intregi de casnicie ci au dovedit ca precum o pasare Phoenix mariajul trebuie sa reinvie in fiecare moment al vietii, in ciuda tuturor imprejurarilor nefavorabile.

Acele persoane care au iubit Biserica si cuvantul Domnului, care au urmat regulile grupului din sat, postind posturi intregi, iubind viata fara de pacat.

Cateva cuvinte de ramas bun…

Ieri am condus pe ultimul drum o persoana draga mie si familiei, pe bunica sotului meu. O femeie blanda, calma si calculata, o femeie iubitoare de familie si oameni buni, o femeie minunata.

Cerul a plans plecarea ei din aceasta lume, scaldand tot satul intr-o mare de lacrimi reci si acide. Oamenii veniti din sat, rude, prieteni si cunoscuti cu totii ne-am adunat pentru a o conduce pe ultimul drum pe bunica, cum o stim noi sau pe draga Aurica.

Ea a mers sa fie intr-un final impreuna cu cel pe care l-a iubit toata viata ei, cu partenerul alaturi de care si-a petrecut toata viata. Pas cu pas, rugaciune cu rugaciune, ne indreptam catre locul de veci, cum este datina intr-o caruta trasa de cai, prin noroi si drum neasfaltat.

Desi lumea striga si plangea plecarea ei, Bunica nu mai raspundea ca odinioara, avand trupul inmarmurit si greu, prins in cosciugul de lemn. Doar cerul raspundea la reactiile celor din jur, stergand lacrimi calde si pline de dor.

Acum familia este mai saraca fara cei doi membri iubiti, bunica si bunicul. Nu va mai fi nimeni la tara care sa ne intampine la poarta cu cuvintele: „Eei, dragii bunicului” sau „Puii mamii dragi”. Nu ne va mai face nimeni bors de pui cum doar bunica stia sa faca, friptura sau alte bunataturi.

Ne vor ramane in suflet si in amintire, acele doua persoane minunate care ne-au facut copilaria mai frumoasa, care ne-au invatat si ne-au adus pe calea cea buna in viata. La sfarsitul zilei suntem recunoscatori Domnului ca ne-a imbogatit viata cu asa persoane frumoase, am fost norocosi ca i-am avut.

Ramas bun, suflete dragi! Odihniti-va in pace!

photo-1508963493744-76fce69379c0

(Sursa Imaginii – Unsplash)

Anul 2018 in retrospectiva/ 2018 in retrospective

Nisipul fin din clepsidra vietii isi numara ultimele fire de timp ale anului 2018. Ne mai despart doar cateva ore de noul an 2019 si cu aceasta ocazie as dori sa privesc inapoi, in retrospectiva la clipele anului 2018.

Imi place sa cred ca anul 2018 a fost un an bun. Privind inapoi la toate sarcinile indeplinite cu succes, la toate furtunile si incercarile la care am fost supusa, la toate lucrurile invatate si toate descoperirile nu pot decat sa admit ca anul 2018 a fost de poveste.

Pentru mine a fost anul cunoasterii si dezvoltarii, anul in care a luat sfarsit pregatirea scolara si a inceput pregatirea pentru viata adevarata si dura.

2018 a fost anul in care am varsat lacrimi de bucurie si de dor la finalizarea studiilor, anul in care am mai pasit o treapta pe scala sociala, devenind angajata cu drepturi depline, (nu din prima incercare, dar important este ca mi-am regasit echilibrul ulterior).

In 2018 am cunoscut oameni noi, suflete inzestrate cu caractere si comportamente speciale, oameni cumsecade si oameni falsi. Am legat prietenii care mai apoi s-au destramat, am ras cu pofta si am plans cu lacrimi sarate. Fiecare persoana care m-a cunoscut si-a lasat o mica amprenta pe sufletul meu, schimbandu-ma in mod pozitiv si ajutandu-ma sa percep viata asa cum este ea, cu bune si cu rele.

Am invatat sa pretuiesc oamenii de langa mine si am descoperit adevarata insemnatate a cuvantului familie. Dupa o zi lunga de serviciu, cel mai bun tratament revitalizant este imbratisarea celor dragi si atmosfera familiara de acasa, sentimentul de a iubi si a fi iubit.

Am invatat ca nu trebuie sa imi fie frica de esec, ci sa imi fie frica de a nu incerca. Am invatat ca desi viata ma pune in situatii dificile, trebuie sa avansez si sa fiu recunoscatoare ca am trecut prin acele momente; am invatat ca fiecare vanataie este o lectie, si fiecare lectie este un pas inainte.

Am invatat ca sunt oameni care sunt pusi in situatii mai dificile decat mine, am invatat ca nu trebuie sa ma plang, am invatat ca trebuie sa vorbesc mai putin si sa ascult mai mult. Impreuna cu cei dragi am descoperit locuri noi din aceasta lume si am trait experiente de neuitat. Mi-am dat seama ca unele cai frumoase nu pot fi descoperite decat prin a te pierde.

Nu in ultimul rand, in 2018 am inceput sa cresc, articol cu articol blogul de pe care scriu in acest moment si am inceput sa am ganduri de viitor. Am inteles ca WordPress-ul ascunde o lume unita si frumoasa, am descoperit bloggeri dedicati, am inteles ca prin intermediul acestei platforme uriase, WordPress, pot face o diferenta. Pentru aceasta, multumesc echipei Wordpres si miilor de cititori si bloggeri care fac acest lucru posibil.

2018 s-a caracterizat prin emotii, nopti nedormite, lacrimi si sperante noi, bucurii, esecuri, incercari, rabdare, perseverenta, credinta, dragoste, descoperiri, fericire si implinire.

Ce va aduce 2019? Sunt extrem de curioasa si eu. Nu sunt genul de persoana care isi face planuri prea multe, insa atunci cand imi doresc ceva am grija sa se intample. Asadar, nu am o lista prea lunga insa am cateva idei solide:

In 2019 imi doresc mai mult decat orice sanatate. Imi doresc sa fiu fericita cu familia mea, imi doresc sa evoluez la noul loc de munca si sa continui sa imi scriu, cuvant cu cuvant, povestea vietii prin intermediul platformei WordPress.

La finalul articolului, doresc sa multumesc tuturor persoanelor ce au fost alaturi de mine in 2018, persoanelor ce au crezut in mine si m-au ajutat sa devin ceea ce sunt astazi.

Acum, la cumpana dintre ani, va urez speranta in suflet si curajul de a trece peste incercarile noului an. Belsug, sanatate si fericire, La Multi Ani!

dan-whale-155993-unsplash

(Sursa Imaginii – Unsplash)

                                                                   English version

The fine sand of life’s hourglass counts the last threads of the year 2018. We are split up just a few hours of the new year 2019 and on this occasion I’d like to look back in retrospect at the time of 2018.

I like to think 2018 was a good year. Looking back at all the accomplished tasks, at all the storms and trials I have been subjected to, all the things learned, and all the discoveries, I can only admit that the year 2018 was beautiful.

For me it was the year of knowledge and development, the year when schooling ended and started preparing for real and durable life.

2018 was the year in which I shed tears of joy and longing to finish the studies, the year when I stepped on a social scale, becoming a full-time employee (not from the first attempt, but it is important that I found myself balance later).

In 2018 I met new people, souls endowed with special characters and behaviors, good men and fake men. I tied friendships that later broke up, I laughed with appetite and cried with salty tears. Every person who has met me has left a small footprint on my soul, changing me positively and helping me to perceive life as it is with good and bad.

I have learned to value the people next to me and have discovered the true meaning of the word family. After a long day of work, the best revitalizing treatment is embracing loved ones and the familiar home atmosphere, the feeling of love and being loved.

I have learned that I do not have to be afraid of failure, but to be afraid of not trying. I have learned that although life puts me in difficult situations, I have to move forward and be grateful that I have gone through those moments; I have learned that every bruise is a lesson, and every lesson is a step forward.

I have learned that there are people who are in more difficult situations than I have been, I have learned that I do not have to cry, I have learned that I have to talk less and listen more. Together with my loved ones, we have discovered new places in this world and have lived unforgettable experiences. I realized that some beautiful journeys can only be discovered by losing yourself.

Last but not least, in 2018 I started to grow up, article by article with the blog I am writing at this time and I started to think about the future. I understand that WordPress hides a united and beautiful world, I have discovered dedicated bloggers, I understand that through this huge platform, WordPress, can make a difference. For this, I thank the WordPress team and thousands of readers and bloggers who are making it possible.

2018 has been characterized by emotions, sleepless nights, new tears and hopes, joys, failures, trials, patience, perseverance, faith, love, discovery, happiness and fulfillment.

What will 2019 bring? I am very curious too. I’m not the kind of person who plans too much, but when I want something I’m looking to make it happen. So I do not have a long list, but I have some solid ideas:

In 2019 I wish more than any health. I want to be happy with my family, I want to evolve to the new job and continue to write, word by word, the story of life through the WordPress platform.

At the end of the article, I want to thank all the people who were with me in 2018, the people who believed in me and helped me to become what I am today.

Now, at the age of years, I wish you hope and the courage to overcome the challenges of the new year. Wealth, health and happiness, Happy New Year!

annie-spratt-178364-unsplash
(Unsplash – Image Source)

Atitudinea la locul de munca/ Attitude at work

Jobul nostru, indiferent de domeniul si zona studiata, mereu va fi pe primul loc deoarece ne ofera posibilitatea de a ne dezvolta si de a creste intr-un mediu productiv alaturi de oameni calificati.

Un lucru important de care trebuie sa tinem cont este atitudinea la locul de munca.

Persoanele cu care impartim in fiecare zi task-urile oferite, colegii si sefii sunt foarte importanti. In principal pentru ca ei reprezinta mediul de lucru, ei sunt cei care ne intampina in fiecare zi si cei care ne ghideaza in drumul profesional.

rayi-christian-wicaksono-366-unsplash

(Unsplash)

Sfaturi si idei

Fie ca esti un angajat nou sau chiar unul vechi lucrul esential ce nu trebuie sa lipseasca este respectul. Nu iti cad gradele daca saluti cu consideratie managerul sau sefa, si in nici un caz n-o sa ti le castigi daca ramai tacut si nepoliticos.

De foarte multe ori suntem certati sau ni se atrage atentia cand gresim un anumit task. Singurul lucru demn de realizat este sa ne acceptam greseala si sa remediem eroarea. Stiu, uneori este mai usor sa ridici glasul si sa dai vina pe altcineva, dar e mai bine sa fii responsabil; mai mult decat atat daca dai vina pe altii, in viitor ti se va intoarce, inmiit chiar.

In cazul in care realizezi ca nu te impaci bine cu colegii si aveti mentalitati diferite atunci verifica mai intai sa vezi daca nu este ceva in neregula cu tine. Dupa ce ai facut asta, incearca sa intelegi si comportamentul colegului/colegei si daca nici asa nu gasesti o solutie fii pur si simplu nonsalant/a.

(DEX – NONȘALÁNT adj. v. degajat, dezinvolt, firesc, natural, neafectat, neartificial, necăutat, neprefăcut)

Fii sincer/a si neprefacuta. Lumea iubeste acest lucru si cu siguranta nimeni nu iubeste un „kiss ass”.

Incearca sa nu iti expui viata personala, sentimentele, emotiile si trairile. Sunt anumite lucruri personale ce trebuie mentinute pentru sine, pentru cei dragi si familie. De foarte multe ori persoanele de la serviciu vor incerca sa gaseasca din ceea ce relatezi tu un subiect de barfa, sa comenteze rautacios situatia, desi in fata iti vor vorbi frumos.

Indiferent de situatie, fii pozitiv/a. Alunga pesimismul si gandeste-te ca exista o solutie la problema ta, fiind pesimist este posibil sa adaugi un grad de dificultate situatiei si te vei inneca si in mai multa nesiguranta. Fii stapan/a pe tine si trateaza chestiunea cu curaj!

Pesimismul, lipsa increderii de sine si dezorganizarea pot fi cei mai mari dusmani ai tai! – Daca gandesti negativ, daca te plangi ca nu vei putea duce la bun sfarsit task-ul si esti dezorganizat/a sigur vei esua! Fii optimist/a, ai incredere in tine si fii organizat/a!

Pune-ti ordine in ganduri si in actiuni. Prima mea sarcina de la birou a fost sa clasific si sa ordonez documente. Nu numai ca te ajuta in a fi ordonat/a pe viitor dar iti este si mai usor sa le gasesti si sa le intelegi!

tammy-duggan-herd-771711-unsplash

(Unsplash)

Concluzii personale

Locul de munca poate implica persoane cu comportamente si atitudini diferite. Cu siguranta, in toate acea mare de lume va exista o fiinta pe care nu o vei suferi, una care nu se incadreaza in gusturile tale si care te va supune la incercari. De fapt, toti acesti oameni, fie ca discutam despre sefi care tot timpul ne vor fi superiori si care tot timpul vor gasi o strategema prin a ne arata inferiori lor sau acei colegi ce ne vor pune bete in roate sunt de fapt adevarati dascali ce ne vor „instrui” pe parcursul drumului profesional.

Desi ai fost inundat/a de o suvoaie de energii negative, si au fost multi oameni osteniti si iritati de jobul prea agasant, care si-au lasat pur si simplu amprenta murdara pe psihicul tau ia un burete si sterge. Nu lasa sa se adune furia si iritarea in tine, cei de acasa nu au absolut nici o vina ca tu ai avut o zi incarcata si neagra. Maine probabil colegii tai vor uita ce s-a petrecut la serviciu si vor zambi dar cei de acasa vor tine minte si vei acumula sentimente negative.

La sfarsitul zilei, tot ceea ce conteaza este ceea ce am reusit sa facem in acea zi. Daca, este ora 5 sau stai peste program si este ora 9, inchide ochii si multumeste-i Domnului pentru energia ce ti-a dat-o sa finalizezi atatea task-uri si ca ai un loc de munca si o familie frumoasa, ai pentru ce lupta si munci.

dimitri-de-vries-1052020-unsplash

English version

Our job, regardless of the field and the studied area, will always occupy the first place because it offers us the opportunity to develop and grow in a productive environment with qualified people.

One important thing to keep in mind is attitude at work.

The people with whom we share our daily tasks, colleagues and bosses are very important. Mainly because they represent the working environment, they are the ones who welcome us every day and those who guide us on the professional road.

Tips and Ideas

Whether you are a new or an old employee, the essential thing you should not miss is respect. Your grades won’t fall if you salute the boss manager or manager, and you will not win it if you remain silent and rude.

We are often arguing or being told if we make mistakes during a certain task. The only thing to do is to accept the mistake and fix the error. I know, sometimes it’s easier to raise your voice and blame someone else, but it’s better to be responsible; even more, if you blame others, in the future you will be blamed thousandfold.

If you realize that you are not coping well with your colleagues and having different mentalities, then first check to see if there is something wrong with you. Once you’ve done this, try to understand the behavior of your colleague and if you can not find a solution, just be nonsensical.

(DEX – Nonsensical adjunct v. Degenerate, desinvolt, natural, natural, unaffected, unnatural, untouched)

Be honest and unforgettable. The world loves this and certainly nobody loves a „kiss ass”.

Try not to expose your personal life, feelings, emotions, and feelings. There are certain personal things that need to be kept for oneself, for loved ones and family. Many times, people at work will try to find out what you’re telling a gossip topic, to comment badly on the situation, although they will speak nice in front of you.

Whatever the situation, be positive. Eliminate pessimism and think that there is a solution to your problem, being pessimistic is likely to add a degree of difficulty to the situation and will drown you in more uncertainty. Be your master and treat the matter with courage!

Pessimism, lack of self-confidence and disorganization can be your greatest enemies! – If you think negatively, if you complain that you will not be able to complete the task and you are disorganized / you will surely fail! Be optimistic, have trust in yourself and be organized!

Put order in your thoughts and actions. My first job in the office was to classify and order documents. Not only does it help you to be ordered in the future but it’s even easier to find and understand them!

Personal Conclusions

Work may involve people with different behaviors and attitudes. Surely, in all that great world there will be a being that you will not suffer, one that does not fit your tastes and will make you try harder. In fact, all of these people, whether we are talking about bosses who will always be superior to us and who will always find a way to show us we are inferior to them or those colleagues who will put „sticks in the wheel” are actually real teachers which will „train” along the professional road.

Eventhough you were flooded by a swarm of negative energies, and there were many people overworked and irritated by the job too aggressive, who simply left the dirty footprint on your psyche take a sponge and wipe it off. Do not let the rage and irritation gather in you, the family have no blame for having a busy day and a black one. Tomorrow, your colleagues will probably forget what happened at work and they will smile, but those who are at home will remember and get negative feelings.

At the end of the day, everything that matters is what we managed to do that day. If it’s 5 o’clock, or if you’re out of schedule and it’s 9 o’clock, close your eyes and thank God for the energy you gave her to complete so many tasks and that you have a job and a beautiful family, for which you can struggle and work.

De la 22 la 23, am mai imbatranit cu un an!/ From 22 to 23, I got older!

Buna ziua dragilor! Imi cer scuze din suflet ca nu am mai avut postari recente.

Am avut niste zile foarte incarcate si timpul nu mi-a permis sa imi mai astern gandurile si emotiile aici, in lumea Catalinei sau in Katherine’s world, cum ii mai zic eu.

Unul dintre faptele care, pe mine m-au marcat este inaintarea in varsta. Saptamana aceasta, pe 6 septembrie am implinit 23 de ani!

Pe data de 6 septembrie, in 1995, intr-o zi ploioasa de toamna la maternitatea din Falticeni, judetul Suceava, o oarecare graviduta, pe numele Georgeta a nascut o fetita de 3.200 kg cu nota 10, pe numele de Mariana Catalina.

Acea fetita eram eu, si retraiesc in fiecare an momentele venirii mele pe lume, alaturi de mama mea.

„Cataalinoo, daca ai sti tu… . Ziua in care te-am nascut, si acum o tin minte! La ora 4 si jumatate dimineata te-am nascut, imi relateaza ea cu lacrimi in ochi si privirea tintuita in pamant.

Asistentele nici macar nu ma bagau in seama, erau reci si nesimtite. Simteam ca imi dau duhul acolo pe scaun, in timp ce alte femei nasteau usor si rapid.

Incepand cu ora 5 dupa masa pana la 4 dimineata am asteptat sa vii pe lume. M-ai lovit cu picioarele si erai agitata, voiai sa vii cu orice pret. Si eu voiam, ca nu mai suportam durerea.

Am plans pe holuri, am tipat din toti rarunchii dar degeaba. Calmantele erau scumpe, si la fel si bunatatea personalului maternitatii.

Dimineata, pe la 4 jumatate ai aparut in aceasta lume nebuna, galagioasa si agitata. Plangeai din tot sufletul dar nu auzeam, eram surda la zgomot, durere si cele din jurul meu, te vedeam doar pe tine… .”

Nu ai cum sa nu asculti, sau sa nu te sensibilizezi la momente ca acestea. Povestea unei mame, indiferent de dialect sau accent ramane in suflet, o traiesti odata cu ea, mai ales daca este vorba despre nasterea ta.

Acum in pragul tineretii, la varsta de 23 de ani simt ca sunt implinita. Am o familie frumoasa, parinti dedicati si iubitori, persoane ce ar da orice sa ma stie fericita si satisfacuta. Am reusit sa imi finalizez studiile si acum lucrez in domeniul studiat de mine, Ingineria Alimentara.

Acum simt ca merg in viata pe calea dreapta si ca in viitor lucrurile vor merge inspre bine, ca si acum. Le multumesc parintilor pentru buna educatie, si pentru buna crestere, sotului meu pentru rabdare si afectiune, si tuturor prietenilor si cunostintelor ce sunt alaturi de mine pentru momentele frumoase petrecute impreuna; Va multumesc pentru ca ati facut sa infloresc in toti acesti ani, si nu sa imbatranesc!

English Version

Hello my dearest ones! I apologize for not having posted recent posts.

I had some very busy days and time did not allow me to put my thoughts and emotions back here, in the Catalina world or in Katherine’s world, as I call it.

One of the facts that I have marked is the aging. This week, on September 6, I turned 23!

On September 6, 1995, on a rainy day at the maternity hospital in Falticeni, Suceava County, somewhat pregnant, on the name of Georgeta, she gave birth to a girl of 3,200 kg with the 10th grade, Mariana Catalina.

That little girl was me, and I retreat every year the moments of my coming to the world with my mother.

„Cataalinoo, if you just knew … The day I gave birth to you, even now I remember it! At 4am, I give birth to you, said my mother with tears in her eyes gazing at the ground.

The nurses did not even notice me, they were cold and jerks. I felt like I was giving the spirit there in the chair, while other women were giving birth fast and easy.

Starting at 5 o’clock in the evening until 4 o’clock in the morning, I expected you to come into the world. You hit me with your feet and you were agitated, you wanted to come at any price. And I wanted it too, I could not bear the pain anymore.

I cried in hallways, I shouted but in vain. The painkillers were expensive, and so was the goodness of the maternity staff.

In the morning, at about four-thirty you appeared in this mad and agitated world. You were crying but I did not hear, I was deaf to the noise, the pain and those around me, I was just seeing you … ”

There’s no way you can not listen, or not be aware of at times like these. The story of a mother, regardless of dialect or accent remains in your heart, you live with her, especially if it is your own birth.

Now at the brink of my youth, at the age of 23, I feel like I am fulfilled. I have a beautiful family, devoted and loving parents, people who would give anything to see me happy and satisfied. I’ve been able to finalize my studies, and now I’m working in the field I’m studying, Food Engineering.

Now I feel like I’m living in the right path, and in the future things will go well, as they are now. I thank my parents for the good education and wisdom, my husband for patience and affection and all the friends and acquaintances that are with me for the beautiful moments spent together; Thank you for making me bloom all these years and not getting older!

10955533_1419678961679278_7428435501461202911_n

Dragii nostri parinti

Mă gândeam zilele trecute la cat de importanta este datoria unui parinte. Câtă atenție, câtă grijă, câtă afecțiune și dragoste ne oferă. Cât de dificil le este să ne crească, să ne educe, să ne îngrijească … și totuși în ciuda acestora o fac cu atât de multă dragoste.         Pe cât de greu este acest task, pe atât de ușor il indeplinesc; Doar dragostea face ca toata greutatea să se transforme în ușurință.

Încă din primii ani iși sacrifică timpul,munca și toate țelurile avute până în prezent doar de dragul nostru. Precum am menționat mai sus, atenția, grija, afecțiunea, dragostea nu lipsesc. Mereu sunt acolo și se înmulțesc odata cu un prim surâs, un prim gângurit, un prim cuvânt. Noi copii, reprezentăm universul pentru ei. Soarele răsare odată cu trezirea noastră, ploaia pare mai vesela odata cu dansul nostru încurcat și împiedicat  în mijlocul ei, apusul pare o oază de fericire în care ziua lungă tocmai se scurge însă nu și iubirea ,,gardienilor,, față de noi revărsând șiroaie de sentimente împăturite în lacrimi de fericire și speranță.

Culorile par mai vii,prinzând aripi și zburând liber pe peisajul așternut în fața ochilor. Fiecare clipă e un moment de sărbătoare și bucurie iar fiecare progres înspre treptele numărate ale vieții un motiv de veselie. Momentele nenumărate în care eșuăm lamentabil în realizarea urcării altei trepte sunt aducătoare de lacrimi fierbinți din partea noastra dar și de incurajări puternice și vorbe frumoase, care pentru noi la acea vreme nu inseamnă decât sunete încâlcite fără sens. De îndată ce descoperim și alte universuri noi apare curiozitatea ce ne sfâșie pe interior și ne dă dorința absurdă de a ști mai multe, cât mai multe lucruri.

Astfel în călătoria noastră de inițiere dorim să avem independență absolută, să mergem cu primii noștri pași înspre lumea cea întoarsă cu susul în jos, să luăm la ,,puricat,, fiecare element ce ni se pare mai interesant dar apoi să ne întoarcem cu capul plecat la dragii noștri părinți cerând ghidare și ajutor. Iar ei, ei ne privesc cu dragoste și zâmbesc încântați de îndârjirea, curajul si avântul nostru sprijinindu-ne la fiecare pas si scăldându-ne în afecțiune și pasiune. Ar face orice pentru fericirea și liniștea noastră.

Odată cu trecerea nisipului din clepsidră se învârt și acele ceasornicului. Astfel în ochii părinților creștem intr-o zi cât alții în 10. Dar din păcate odată cu creșterea se naște și distanțarea noastră. Confuzia stârnește indiferență apoi apare judecata – că de ce nu am avut copilăria prietenului meu, mi-aș fi dorit mai mult … . Apoi ura, ura pentru imposibilitatea realizării tuturor viselor copilului din pricina situației de acasă. Obișnuim să vedem toate lucrurile rele, neluând în calcul și cele pozitive – care domină mai mereu dar la care suntem orbi.

,,Dupa ce puiul crește,părăsește cuibul”. Acesta este momentul cel mai trist in care părinții se găsesc neputincioși și realizează că este momentul când puii lor au devenit maturi și pot trăi fără dragostea lor, atât de importantă … .

Noi suntem lumina ochilor pentru ei, retina ce le permite să distingă detaliile vieții și care le aduce culoare în micul lor mediu. Pentru a intreține asta fac tot posibilul ca lumina lor să rămână aprinsă în cel mai strălucitor mod cu putință. Și trudesc săracii, din zi și până în noapte. Doar cel de sus știe câte lanțuri și valuri de sudoare au vărsat ei pentru noi, câte nopti nedormite și zile petrecute în nesomn și osteneală, doar pentru noi.

În această zi,mi-aș dori să ne facem puțin timp pentru ei. Să nu mai fim egoiști adăugând acea scuză demult expirată, cum că nu mai este timp. Căci actele noastre nu vor putea răsplati niciodată dragostea lor, eforturile și faptele frumoase dăruite; Haideți să le oferim câteva momente acum, cât putem pentru a-i asculta și intelege.

Haideți să răsplătim cadoul lor in schimbul a câteva minute din călătoria aceasta scurtă numită viață. Iar cei a căror părinți sunt plecați departe, iremediabil si pentru totdeauna … măcar o rugăciune.

baby-with-parents