Jobul intre dorinta si necesitate

Sunt genul de persoana careia nu ii place sa stea in loc, prefer sa fiu ocupata, activa. Inca de cand am terminat liceul am inceput sa lucrez, apoi m-am ocupat de facultate in timp ce am desfasurat activitati de voluntariat, in timpul vacantei preferam sa imi castig banutii prin munci sezoniere, prost platite.

Multa lume intreaba de ce aleg sa ma ocup cu atat de multe lucruri in acelasi timp si de ce nu imi las putin timp si pentru mine. Raspunsul, sincera sa fiu nu il am. Probabil sunt invatata sa ma aflu in aceasta rutina continua, sa fug de colo-colo, sa comunic cu persoane si sa ma implic.

Mi-am zis ca dupa finalizarea licentei ma voi relaxa. Ideea a fost acceptata undeva in mintea mea insa necesitatea a luat-o inainte. Mi-am tot imaginat care va fi jobul meu pe viitor, acum ca nu trebuie sa ma mai impart intre facultate si munca.

Normal, pentru mine ideal ar fi sa lucrez in domeniul alimentar. Am terminat un liceu de Industrie Alimentara cu calificarea de Tehnician Analize Laborator apoi am continuat cu facultatea de Inginerie Alimentara, cu specializarea Controlul si Expertiza Produselor Alimentare pe care, dupa cum bine stiti am finalizat-o si am si cursurile de auditor in Inginerie Alimentara (ISO 9000, 22 000, 14 000).

In ciuda faptului ca sunt destul de calificata in domeniu din punct de vedere al pregatirii, nu sunt potrivita din cauza faptului ca nu am experienta. Pe bancile scolii, facultatii nu ai cum sa prinzi experienta practic, adica se desfasoara stagii de practica dar nu sunt luate in considerare de companii ca experienta. Joburile mele sezoniere la Carrefour, Auchan in calitate de casier comercial, la Mobexpert in calitate de consilier de vanzari, operator calculator, precum si munca la firme din zona nu ma ajuta deloc, deoarece nu sunt in domeniul alimentar.

Saptamana aceasta am fost nevoita sa ma ocup de actele necesare unei viitoare angajari. Mi-am scos actele de la facultate, mi-am validat cardul de sanatate, am fost la medicul de familie si am fost la somaj. Este depresiv sa stii ca ai muncit atat de mult la studii si ca totusi trebuie sa treci prin atatea etape, zic eu inutile. Birocratia se afla la orice pas si fara o hartie de cativa centimetri, semnata in graba nu poti face nimic.

Am ales sa merg si la somaj pentru a-mi asigura o a doua sansa dar se pare ca trebuie sa astept pana pe 1 august. Inscrierile la joburile online nu imi aduc foarte multe garantii ci doar emailuri cu mesajul „aplicarea ta a fost vizualizata”. Am reusit sa merg la doua interviuri ce nu erau in domeniu si am primit doar promisiunea de a fi sunata.

Acum stau si privesc la viitor, nestiutoare despre ce va fi. Am diplome importante in mana dar care nu ma ajuta aici, in Suceava. Joburile in domeniu sunt deja oferite persoanelor „cu cunostinte” sau se afla la sute de kilometri departare.

Sper ca in timp sa reusesc sa ma angajez macar pe un post cu studii superioare daca nu in domeniu.

thought-catalog-217861-unsplash

Suflet trist – partea II

Ploaia s-a oprit. Frigul si picaturile de ploaie aduse de batalia cereasca a elementelor specifice si a climatului au facut loc astrului luminos pe intinderea boltei ceresti. Fascicolele trimise de stea coloreaza tinutul intr-o simfonie de culori impletite printr-o armonie neinteleasa. Licariri coloristice dau viata tinutului indepartat oferindu-i orasului capacitatea de a respira sub actiunea elementelor componente ale acestuia.

Lichidul transparent si limpede adus de ploaia mult asteptata straluceste in bataia inceata a soarelui lenes ce parca abia isi revine dintr-o hibernare mult prea scurta. Micutele fiinte umane isi scad pasii rapizi mergand cu mai putina graba prin mahalalele prafuite invechite de timp si vreme. Ca intr-un film vechi rulat de alinierea simetrica a fotografiilor zgariate din graba si neatentie ritmul pare ca nu exista. O dezorganizare continua si dizgratioasa loveste taramul determinandu-l sa revina la vechea sa rutina monotona.

Dar ea… . Ea nu mai e fericita. Ploaia s-a oprit si de asemenea si veselia ei si-a gasit sfarsitul. Ochii sai coboara in jos a deznadejde si tristete creandu-i pe chipul sau frumos o amara expresie de dezamagire. Sufletul ei suspina, corpul i se impotriveste dorintei de a merge mai departe. Dar orice ar fi trebuie sa mearga mai departe. Nu isi putea permite sa renunte acum, nu dorea sa isi innece sufletul in nestiinta si durere. Nu putea inceta sa viseze. Visul era viata ei, ceva ce apartinea intru totul ei si nu putea fi luat de nimeni. Chiar daca uneori visurile traite de ea erau cosmaruri traite pe viu gasea puterea sa treaca peste. La urma urmei ploaia i-a inviat niste sentimente si i-a insuflat speranta si vointa de a reusi sa patrunda in viitorul necunoscut.

Ploaia i-a udat vesmintele si parul in intregime astfel incat acum parea precum un copil al strazii, uitat de parinti si lume. Apa i se prelingea de pe par pe chip si mai departe pe corp trimitandu-i fiori reci. Isi scutura parul si isi stoarce hainele mult prea ude pentru a fi uscate de doar o privire atenta a soarelui la malul unui rau murdar aflat in apropiere. Pantofii sai uzati si vechi sunau zgomotos pe betonul turnat in valuri pe pontonul vechi nefolosit de ani intregi. Dar nu putea sta in loc…

Mergea fara tinta. Nu avea idee unde o vor purta picioarele obosite de data aceasta si privea orice drum ca pe o noua cale de supravietuire prin jungla urbana. Dupa cativa kilometri anevoiosi strabatuti prin soarele acum foarte nemilos si arzator oboseala o toropi. Lipsita de vlaga si putere se opri in mijlocul unui parc parasit cazand in genunchi .Lacrimile incepura a-i curge fara incetare umezindu-i buzele si mainile.

Ajunse la capatul asteptarilor iar toate puterile o parasisera, pana si acel mic licar de speranta adus de ploaia precedenta. Se intinse pe iarba proaspat udata de picaturile agere de apa venite de la o fantana arteziana din apropiere si incepuse sa-si adune puterile amintindu-si cu durere cele petrecute in urma cu cateva luni … .