Unde s-au dus, unde-au apus…/ Where did they go, where did they disappear…

Citeam acum cateva secunde articolul unei bloggerite talentate pe care imi place sa o citesc, Poteci de Dor.

Nu stiu de ce, dar mi-a starnit niste emotii atat de intense si triste incat nici lacrimile nu-mi pot exprima in cuvinte ceea ce simt. Cert este ca s-au dus. Bunicii.

Nu-i mai pot gasi, oricat de mult as vrea sa ii caut, nu mai sunt acolo. Inauntrul meu s-a aprins un foc atat de puternic, incat nu pot sa il sting, arde mocnit.

Amintiri din copilarie de la bunici

Vreau sa ma rog de parinti sa ma mai lase la bunici. Vreau sa stau uitata o vara intreaga la acele persoane dragi, mai vreau sa stau cu ei.

Vreau sa ii regasesc la poarta, stand pe banca din lemn putred, vreau sa le vad zambetul ridat de pe chip si sclipirea din ochi.

Vreau sa o vad pe bunica, firava si slabuta, dar cu sufletul plin de emotii si afectiune, vreau sa o strang in brate cu putere si sa ii spun ca mi-e dor.

Vreau sa stau la povesti cu ei, cu dragii mei bunici, vreau sa imi mai spuna intamplari. Vreau ca bunicul sa relateze glume crude si vechi, sa imi povesteasca amintiri din tinerete, sa radem impreuna.

Vreau sa merg cu bunica in bucataria de vara, sa facem mamaliguta cu tochitura si ochiuri. Vreau sa ma mai invete inca o data cum sa fac mamaliguta, vreau sa gresesc si sa o vad razand.

Vreau sa ii cant melodii vechi si sa stam impreuna, pe banca de langa soba, vreau sa facem scrijele arse.

Vreau sa mai mergem impreuna la adunat de fan, vreau sa greblu si sa aduc doua fire de fan in furca. Vreau sa ma mai certe odata, vreau sa ma mai invete lucruri.

Vreau sa stam impreuna, obositi de soare si truda la umbra merilor batrani din gradina, sa bem apa insetati, sa ne tragem sufletul si sa muncim din nou.

Desi vreau, acum nu se mai poate. Au trecut 8-10 ani de cand s-au dus, dragii de ei. Intai bunica si apoi bunicul. S-au dus in zile ploioase si reci, intr-un cimitir alaturi de alte suflete planse de familii, s-au dus de tot.

Acum, la bunici nu mai e la fel. Banca de la poarta e goala, locul este ocupat de vant si de zapada ce cade necontenit peste amintirea lor. Casa este pustie, si nu le mai aud glasul bunicilor, nici macar mirosul lor nu mai este prezent.

Chiar si astazi, le pastrez vie amintirea in suflet. Viata ma poarta prin atatea locuri si atatea simtiri incat uneori am impresia ca neglijez absenta lor. Pe moment. Si apoi viata ma aduce in unele situatii cand ii vreau alaturi, cand imi este prea dor de ei.

In finalul articolului concluzionez ca in sufletul meu, bunicii inca sunt acolo. Ecoul dragostei lor se reflecta in gandurile mele, in cuvintele mele, in inima mea. Nu va voi uita niciodata, suflete dragi!

English version

I read a few seconds ago the post of a talented blogger I love to read, Missing Paths.

I do not know why, but it has stirred up some emotions so intense and sad that no tears can express in my words what I feel. The fapt that they’ve died. My Grandparents.

I can not find them anymore, no matter how much I want to look for them, they’re not there anymore. Inside me is a fire so strong that I can not quench it, and it burns smoldering.

                                            Childhood memories from grandparents

I want to ask parents to leave me to my grandparents. I want to be forgotten a whole entire summer for those loved ones, I still want to stay with them.

I want to find them at the gate, standing on the rotten wood bench, I want to see their wrinkled smile and shine.

I want to see my grandmother, poor and weak, but with her soul full of emotion and affection, I want to hold her tightly in my arms and tell her that I miss her.

I want to stay with them, with my dear grandparents, I want to tell them more. I want my grandfather to tell old and cruel jokes, to tell me memories of youth, to laugh together.

I want to go with my grandmother in the summer kitchen, to make polenta, stake and eggs. I want to learn once more how to make the polenta, I want to make mistakes and see her laughing.

I want to sing old songs and stay together on the bank beside the stove, I want to make grilled potatoes.

I want to go together at hay activities, I want to rake the field and bring two hay threads on the hook. I want them to argue with me again, I want to learn more.

I want to stay together, tired of the sun and toil in the shade of the old trees in the garden, to drink water, to pull our souls and work again.

Though I want it, it is no longer possible. It’s been 8-10 years since they were gone, dear ones. First your grandmother and then your grandfather. They went on rainy and cold days, in a cemetery with other family-friendly souls, they went all the way.

Now, at grandparents is not the same. The bank at the gate is empty, the place is occupied by the wind and snow falling constantly over their memory. The house is deserted, and I can not hear my grandmother’s voice, not even their smell anymore.

Even today, I keep them alive in the soul. Life takes me through so many places and feelings that sometimes I have the impression of neglecting their absence. Sometimes. And then life brings me in some situations when I want them both with me, when I miss them so much.

At the end of the article I conclude that in my soul, grandparents are still there. The echo of their love is reflected in my thoughts, in my words, in my heart. I will never forget you, dear souls!

cristian-newman-63291-unsplash

(Unsplash Source)

Drumul catre acasa

Este ora 9 dimineata. Picaturi mari de ploaie izbesc furios geamul treptat acompaniate de fulgere si tunete. Intunericul se intinde incet peste peisajul observat prin mica fereastra. Curioasa, fata deschide geamul sa simta aceste manifestari ale timpului de afara. La prima atingere a geamului, vantul patrunse furios in odaie aducand cu sine picuri agitati de ploaie … si frig. Da, acum e frig. Toamna a ajuns, inevitabil precum orice sezon, spaland orice urma de soare, caldura si bucurie a verii.

In ciuda vremii involburate, fata avea treaba azi. Era o zi destinata vizitei la parinti, la tara. In locul unde s-a nascut, in locul unde a cunoscut lumea asa cum e ea, in locul in care a crescut. In graba, isi impacheteaza cateva lucruri intr-o geanta, se schimba de haine, se aranjeaza si vru sa iese pe usa alaturi de sotul ei. In viteza ei, uita de pisica. De Fifi, de motanul adus de la parinti in urma cu cateva luni, un Ragdoll obtinut ditr-o imperechere fericita cu un motan din vecini. Era o frumusete de pisoi, inzestrat cu o blana pufoasa si moale, scaldata in culori de alb si cafeniu inchis si deschis. Insa pe cat era de frumos pe atat era de obraznic. Obisnuia sa doarma ziua si sa fie activ noaptea, deranjand lucruri de prin casa, izbind si facand zgomote felurite. Ii placea sa patrunda noaptea in dormitor, sa se aseze pe pieptul stapanilor si sa toarca necontenit – nu de putine ori ii trezi in acest fel, mieunand mieros la glasul obosit si adormit al oamenilor. Dar era odrasla lor si cu toate ca Fifi era obraznic, fata si baiatul iubeau motanul precum pe copilul lor. Fata impinse pisica pe hol, incuie usa si pornira la drum.

Afara, vremea era mai rea decat parea prin prisma geamului. Fire aspre de vant infasurau picaturile de ploaie lovind cu putere fata impiedicand pana sa si priveasca calea pe unde mergea. In pasi mari, incalciti, fata ajunsera la masina. In interiorul autoturismului era frig dar macar nu mai ploua asa dur. Usor, usor, kilometru cu kilometru, strabatand prin timpul crunt de septembrie, cei doi parasira orasul ajungand la tara. Acolo vremea era putin mai linistita. Vantul era mai lin, iar ploaia mult mai marunta si frigul mai putin intens. Odata ajunsi acolo, cei doi fura intampinati de parinti.

Fata fu incantata de reintalnire. Isi stranse cu iubire parintii in brate, le saruta mainile si se oprira la vorba. Ce ciudat este si timpul… schimbase totul. Parintii erau mai obositi decat de obicei, mai imbatraniti de timp si de griji. Anii trecuti erau vizibili acum pe pielea lor. Chipul parintilor frumos, lipsit de riduri si ganduri era acum incarcat cu linii adanci, brazdate de sprancene albe si par usor carunt. Nici starea lor fizica numai era ca in trecut, munca le-a taiat din avant. Ajungeau mai greu dintr-un loc in altul, drumul li s-a lungit… . Un lucru neschimbat a ramas glasul lor duios si lin, rabdarea cu care actionau, amintirea de ACASA.

Dupa o discutie lunga si mult asteptata, fata isi gasi drumul ei catre iesire. Privi cu jind la locurile unde a copilarit. Era dur… atatea amintiri ii apareau in suflet si in gand, fiecare mai speciala ca alta. Balconul construit de tatal ei, era mereu loc de reverie si de visare, loc de joaca si relaxare cu copii de varsta ei. Curtea s-a pastrat aceeasi. Mai plina de flori tomnatice si iarba uscata numai ca era foarte incarcata de reminiscenta. Fata isi mai dorea sa isi piarda vremea citind carti pe treapta casei, sa se rostogoleasca cu pisicii si catelul, sa se mai joace cu copii vecinilor … . Timpul insa a trecut, anii s-au scurs. Fata a crescut atat de repede incat nu a realizat cand … cand a plecat de acasa, cand a terminat facultatea, cand s-a casatorit.

Privind cu dor inapoi, fata parasi casa parinteasca alaturi de sotul ei. Facuse cu mana parintilor, salutasera cu nostalgie si pornira spre noua casa. O lacrima se scurse pe obrazul fetei … .

Fata – Mariana – autorul, ar da orice pentru a se intoarce in timp la acei ani. Insa este imposibil, asa ca impreuna cu ea sa pretuim ce mai avem ramas acum, in momentul acesta. Casa unde am crescut, parintii sunt totul. Singurele amintiri care ne raman – lucruri care spun cine am fost si cine suntem, persoane care ne iubesc pentru ceea ce suntem si care ar da totul pentru fericirea si linistea noastra.

Bucurati-va de locurile parintesti, admirati-le. Iubiti-va parintii cat ii mai aveti, iar daca sunteti departe sunati-i, reamintitile ce mult inseamna pentru voi. Iar daca sunt plecati departe, pentru totdeauna, rugati-va pentru ei.

 

 

 

Dragostea ce n-a fost sa fie…

Zilele trecute cercetand internetul – plin de lucruri variate, am descoperit un fir al unei povesti ce mi s-a parut interesante si triste si am decis sa il dezvolt. Sper sa va placa  !

,,Oamenii ce vor citi aceasta poveste vor crede ca am gresit si inteleg acest lucru. Totusi,asta nu m-a oprit sa ma indragostesc de unul dintre studentii mei.

Aveam 25 de ani cand am inceput sa predau in liceu. Predam limba ucraineana. Era primul meu an de profesie, in liceu si eram foarte stresata. Cand am aplicat pentru job mi-au spus ca eram prea tanara si neexperimentata. Oricum ei aveau mare nevoie de un profesor si m-au angajat. In prima zi un grup de baieti au intrat in clasa razand galagios batand palmele (hi5). Le-am spus de cateva ori sa se aseze in timp ce asteptam in fata clasei ca toti sa ajunga si sa se aseze in banci. Cand am repetat a treia oara unul dintre baieti m-a fixat cu privirea si continua sa ma priveasca. Fata sa era plina de surprindere. Apoi a privit la ceilalti baieti si le-a spus sa se aseze. M-am simtit putin cam jenata de modul in care ma privea. Mai tarziu am aflat ca numele sau era Landon. El era un student mai vechi ce trebuia sa participe la un curs de limba straina pentru a absolvi. Landon era unul dintre baietii din echipa de inot si era foarte frumos. Fetele „roiau” in jurul lui. In prima saptamana de scoala am simtit ca il tratez diferit. Era foarte serios la ore si chiar daca fetele din clasa il provocau el nu le dadea atentie si acest lucru m-a uimit.

Timpul a trecut rapid si in curand se sfarseau 2 luni de predat. Intr-o zi a lipsit la un test si a trebuit sa ii dau un test de completare. I l-am dat dupa ore. A stat tacut in banca si a rezolvat testul in 15 minute dupa care s-a oprit si ma privea. L-am intrebat daca s-a intamplat ceva si raspunsul lui m-a socat.

,,Domnisoara S,nu te deranjeaza felul in care acei baieti iti vorbesc?”. Pentru un minut nu am stiut ce sa raspund. Apoi am spus:

,,In ce fel?”

,,Glumele lor.”

Baietii din clasa mereu glumeau cu mine spunandu-mi ca sunt prea tanara pentru a fi o profesoara. Eu nu ma consider frumoasa dar trebuie sa recunosc ca sunt destul de atractiva si foarte diferita de ceilalti profesori. Nu numai ca eram cea mai tanara dar ma imbracam si diferit de asemenea, elegant. Am raspuns spunand:

,,Nu au vorbit serios si nu m-a afectat. Stiu ca se prosteau doar.”

Am continuat sa vorbim pentru o vreme pana mi-am amintit ca el trebuia sa isi termine testul si am spus:

,,Termina-ti testul, se face tarziu.”

Landon a zambit si a spus : ,,Am terminat!”

,,Serios?”Am raspuns eu surprinsa. A luat nota maxima pe acel test.

Dupa acea zi Landon a inceput sa stea dupa ore pentru ajutor in plus, afirmand ca are nevoie de mai multa pregatire. Ramanea ultimul in clasa si plecam impreuna la locul de parcare. Vorbeam despre multe lucruri si adesea glumeam. Dupa acea zi prietenii din clasa lui nu au mai glumit cu mine asa mult.

A trecut ceva timp si intr-o zi primesc un apel de la birou. Mi-au spus ca au ceva pentru mine si m-au rugat sa trimit un student sau doi sa ridice acel ceva .Am spus da si am trimis un baiat si o fata. Fata s-a intors cateva minute mai tarziu zambindu-mi si mi-a spus sa-mi inchid ochii. Am protestat o vreme. Am auzit un zgomotos : „Aduceti inauntru!” si ,,Deschide ochii!” si de asemenea „Waaw,waaw…”.

Cand mi-am deschis ochii am zarit un buchet urias de trandafiri. La acel moment am crezut ca sunt probabil 50 de trandafiri. Dar am aflat mai tarziu ca erau doar 26, pentru ca era aniversarea mea de 26 de ani. Era un plic in varful acesteia si cand l-am deschis am recunoscut scrisul lui Landon de indata. Am rosit si cand m-am uitat la  el zambea si mi-a facut cu ochiul.

A ramas dupa ore si mi-a urat :

,,La multi ani domnisoara S!”.Am rosit din nou si i-am spus:,,De ce ai facut asta?”

,,Pentru ca e ziua ta.”A vrut sa plece inspre usa si am intrebat:,,De ce la scoala?”

El s-a intors, avea un zambet larg pe fata si mi-a raspus:,,Am vrut sa asigur restul baietilor ca tu deja ai pe cineva in viata ta.”Dupa asta a plecat din clasa.

Timpul se scurgea cu repeziciune. El continua sa vina la mine dupa ore si vorbeam. Stiam ca gresesc dar nu ma puteam opri. Cand i-am spus sa nu mai vina pentru ca nu mai avea nevoie de ajutor suplimentar mi-a spus: ,,Dar am nevoie de tine!”

Cumva a reusit sa faca rost de numarul meu de telefon si a inceput sa-mi trimita mesaje. Imi trimitea mesaje in clasa unde se aflau si ceilalti studenti. Odata,am izbucnit in ras cand mi-a trimis ceva amuzant. Studentii m-au privit nauciti.

In curand m-a invitat la o intalnire si am spus da. Am mers in afara orasului la ski si atunci m-a sarutat prima data. Din pacate fericirea nu a durat mult.

Peste putin timp studentii au inceput sa ne barfeasca. Un baiat a spus ca l-am tratat pe Landon diferit. Multe zvonuri au inceput sa zboare prin campus. Ne-a fost foarte greu si pana la urma am mers la directoare si i-am povestit totul. Ea mi-a raspuns:,,De asta m-am temut de la inceput. Nu am vrut sa te angajez din cauza experientei ci din cauza faptului ca esti atat de tanara.”A urmat prin  a spune ca este o modalitate de rezolvare.

Landon a fost schimbat de la orele mele. Intreaga scoala si prietenii sai au inceput sa ma priveasca ciudat. El incerca sa imi vorbeasca. A creat scene ce au cauzat aparitia altor zvonuri. Nu stiam ce sa fac. Am participat la o sedinta recenta la scoala si inainte de a se tine sedinta mi-am spus mie insumi ca voi demisiona. Apoi le-am spus-o si lor chiar daca nu era bine sa plec de la scoala fara un inlocuitor,aceasta era cea mai buna alegere.

Ei au fost multumiti de demisia mea si m-au asigurat multumiti ca nu va fi nici o problema si ca vor gasi imediat pe cineva sa ma inlocuiasca. M-am asteptat la un raspuns de genul. Cativa colegi aveau lacrimi in ochi dar si eu plangeam. Am parasit scoala de indata. Am avut o buna recomandare de la scoala, dar directoarea m-a sfatuit ca o prietena sa incep sa predau la scoala de mijloc – gimnaziul, ca mai apoi sa progresez la celelalte nivele. I-am zambit pur si simplu. M-a imbratisat si a inceput sa planga. Imi spunea ca viata nu e corecta.

In doua saptamani m-am mutat. Landon a incercat sa ma contacteze. Mi-a lasat mesaje si am simtit ca mor cand le stergeam. Nu voiam sa fiu influentata de ele si am refuzat sa ma intalnesc cu el. Dupa ce am plecat, proprietarul casei unde am locuit m-a sunat si mi-a spus ca era o scrisoare in casuta postala pentru mine. I-am dat noua mea adresa si am primit scrisoarea in 3 zile. Era o scrisoare de la Landon. Mainile imi tremurau, dar am continuat sa o deschid si sa o citesc. A scris ca ma iubeste si ca nu va mai iubi niciodata alta persoana cat m-a iubit pe mine, pentru ca inima sa e cu mine pentru totdeauna. Si-a cerut scuze pentru ca mi-a creat probleme si mi-a trimis o poza cu noi zambind in momentele fericite. Am plans zile intregi. Mi-am luat vacanta restul anului si am inceput sa lucrez anul viitor ca o profesoara in gimnaziu.

Anii au trecut. Nu m-am putut intalni cu alt baiat chiar daca erau multi interesati. Am inceput sa devin o persoana rece.

Patru ani au trecut si un prieten vechi de la scoala lui Landon se pregatea sa se casatoreasca. Mi-a cerut sa ma reintorc si sa-i fiu domnisoara de onoare. M-a speriat gandul de a-l reintalni. Totusi,am mers. Cumparam rochiile pentru nunta cand o tanara de 20 de ani ne-a intrebat daca avem nevoie de ajutor. Am privit-o mai atenta si am recunoscut-o. Era una dintre fostele mele eleve. Incercam sa-mi amintesc numele ei in timp ce ma uitam la ea, si ea s-a apropiat spunandu-mi:,,Domnisoara S.?”

Am inceput sa vorbim despre viata ei si eu i-am povestit cateva ceva despre mine. Conversatia s-a oprit dintr-o data si ea m-a intrebat:,,Nu vrei sa stii despre Landon?”Am privit-o si ea a continuat.

,,Dupa ce a fost schimbat de la ora dvs, era foarte stresat si voia sa iti vorbeasca si ne tot ruga sa iti trimitem scrisori. Totusi,au trecut decat doua zile si urmatorul lucru aflat e ca vrei sa pleci. El a fugit catre clasa ta auzind ca esti la scoala si nu te-a gasit, apoi a plecat la birou dupa tine, lucru care a fost in van. Avea o fata atat de trista in timp ce te cauta, nu cred ca voi uita vreodata acea privire… . Dupa aceasta nu a mai mers la ore. Intr-o zi, cativa baieti au inceput sa vorbeasca urat despre tine. A sarit pe ei si i-a batut foarte rau. Singurul lucru ce l-a salvat au fost notele bune de la ore. Am absolvit si am auzit ca s-a inrolat in armata. In timpul verii inainte de a se inrola petrecea foarte mult si a devenit obraznic. A devenit foarte implicat in armata si aproape isi facea o cariera. Cu jumatate de an in urma am aflat ca a fost omorat in Iraq. Ceremonia de ramas bun a fost uriasa si toata lumea plangea si spunea ca le vine greu sa creada ca s-a dus. Cateva persoane vorbeau despre voi. Unul dintre prietenii sai a spus ca Landon a avut dreptate cand a spus ca tu ai fost prima si ultima sa iubire.’’

Fata plangea cand si-a terminat povestea. Lacrimile au inceput a curge pe obrajii mei incontrolabil. Am plans zile intregi si am fost deprimata saptamani. Prietenul meu si-a gasit o alta domnisoara de onoare si m-a sustinut mult.

Doi ani au trecut de cand am intalnit acea fata. Stau singura acum cu 26 de trandafiri si o fotografie de-a lui Landon cu mine. Am simtit nevoia sa plang dar nu mai am lacrimi. Am multe regrete acum pentru ca nu am luptat pentru dragostea mea, ca nu am protejat-o, ca nu am sustinut-o cum a incercat Landon. Pur si simplu am renuntat la el si dragostea noastra. Lacrimile incep a curge necontenit pe obrajii mei pentru ca stiu ca nu voi mai iubi niciodata precum l-am iubit pe el.”

 

Long time no see

A trecut ceva vreme de cand nu am mai notat nimic pe aici. Din pacate rutina zilnica, treburile cotidiene si invatatul m-au impiedicat in dezvoltarea acestui mic jurnal virtual, cum imi place mie sa ii zic. Insa mi-am propus ca de astazi sa imi fac in fiecare zi putin timp pentru el si sa nu mai las treburile si grijile sa-mi incurce planurile cu privire la blog.

Probleme si griji apar mereu,dar ar fi pacat sa irosesc timpul si speranta investite in el doar din cauza lor. Trebuie sa recunosc ca am dus dorul blogului si scrierii; ceea ce la inceput era doar o modalitate de a-mi petrece timpul a devenit treptat un loc special si deosebit ce dadea glas si forma trairilor, simtirilor si pasiunilor mele.

Sper ca nu mi-ati dus dorul prea mult, voi, cititorii mei!

Voi incerca si ma voi stradui sa va fiu pe plac nemailipsind atat de mult si uimindu-va cu postari cat mai indraznete !

Chibi_Pencil_cleared_byCatPlus_by_chindefu