Gandul zilei #11/ Thought of the day #11

Au trecut multe zile de cand nu am mai scris. Imi lipseau cu desavarsire momentele petrecute in fata unui laptop creand povesti, momentele in care puteam sa ma exprim prin cuvinte, momentele in care puteam sa fiu eu.

In ultimele zile viata m-a purtat prin atatea scenarii diferite ce puteau fi asternute usor pe o foaie alba, am trait sentimente si emotii pe care le puteam expune in postari deosebite, in randuri colorate si extraordinare. Dar am fost egoista.

Am trait acele clipe demne de asternut pe o coala de hartie in interiorul meu, le-am cladit in tresariri de inima si fiori ascunsi, mi-am propus sa le aduc la viata pe blog si apoi am dat vina pe timp.

Mi-am zis ca timpul este scurt si el m-a lasat sa cred ca asa este. M-am gandit la timp ca la un stapan manipulator crud care imi rapeste din dorinte, care nu ma lasa sa fac ceea ce vreau cu adevarat.

Asadar, de la o zi la alta am privit neajutorata cum in interiorul meu creste aprig o dorinta intensa de a scrie. Am simtit o arsura in suflet si un foc mocnit in interior, un lucru ce se voia facut dar care era contramandat de pe o zi pe alta.

Concluzii

Viata este precum un platou vechi de filmare in care noi suntem actorii. In fiecare zi suntem pusi in fata unui scenariu deja scris, repetand asemeni actorilor obositi rutina cotidiana. Din cand in cand trebuie sa mai modificam scenariul, schimbandu-ne modul de a juca in fata multimii, fiind NOI INSINE pur si simplu.

Pentru a putea fi dedicat activitatilor zilnice trebuie intai sa fii dedicat tie.

toa-heftiba-449816-unsplash

(Sursa – Unsplash)

Uneori trebuie sa ne facem timp si pentru ceea ce ne place, sa ne respectam dorintele si poftele, realizand ceea ce ne defineste.

In fiecare zi muncim, facand ceea ce trebuie pentru bunastarea familiei si prosperitate. Onoram dorintele celor din jur si luptam pentru fericirea celor dragi, neglijand propria persoana, uitand de pasiune, de ceea ce ne-a adus unde suntem acum.

Relatia cu noi insine „seteaza canalul” pentru toate celelalte relatii cu cei din jurul nostru. Daca noi suntem fericiti si multumiti de propria persoana, atunci si cei din jur vor simti asta.

Poate ca ne simtim impliniti, cu o familie fericita si unita, poate ca ne simtim iubiti de cei din jur, insa acest lucru nu inseamna ca nu trebuie sa ne mai iubim pe noi insine. Ingrijirea de sine nu este un act egoist, ci din contra. Pentru a putea oferi ingrijire altora, trebuie sa ne ingrijim de propria persoana intai.

La finalul zilei, propria fericire este cea care impartaseste zambete in jur si atitudinea ta se reflecta in ochii celor din jur.

English version

Vreau sa fac curatenie interioara/I want to do the „interior cleaning”

Astazi mi-as dori sa fac curatenie, pe interior. Sa folosesc un detergent puternic, concentrat si acid, cu clor si chimicale sa stearga orice urma de impuritate, de mizerie si angoasa.

Vreau stralucirea si oglindirea suprafetelor curate, vreau sa vad aranjate sertarele inimii, nu vreau haine negre aruncate val-vartej in dulapul sufletului, vreau o organizare in ganduri si minte, pe interior.

Imi doresc sa lustruiesc podelele launtrice cu orice dezinfectant am la indemana, sa scot petele de egoism si incapatinare, sa dizolv grasimea intarita de mandrie si ingamfare.

the-creative-exchange-682637-unsplash

(Sursa Unsplash)

Vreau sa pasesc inspre ziua de maine fericita, cu incredere si cu ideea ca nu ma voi lipi pe talpi de namol, ca nu voi purta cu mine nefericirea si nelinistea zilei precedente.

Vreau sa deschid larg ferestrele, sa alung mirosul insuportabil provocat de neajunsuri, de cearta si sentimente inchise.  Vreau sa privesc soarele in ochi, sa ma orbeasca cu razele sale pure si neintinate, vreau sa ma incalzesc cu fericire, sa respir  speranta.

Astazi mai mult decat orice vreau sa renunt la ce nu mai am nevoie. Vreau sa arunc lucrurile materiale care ocupa mai mult spatiu decat materiile sufletesti, personale, decat ceea ce iubesc in prezent.

Vreau sa golesc lada cu amintiri ponegrite de vreme si carii, sa sterg mucegaiul alb de umbre depus cu atat de multa apasare si ura, sa uit persoane si intamplari infecte ce mi-au imbolnavit sufletul odinioara. Imi doresc sa adaug franturi din clipele fericite petrecute alaturi de oameni dragi, vreau sa pun peste zambete si tresariri, dragoste si sa inchid cu un lacat ferecat a carui cheie sa o port doar eu, deasupra inimii.

close-up-view-cobweb-dirty-51213

(Sursa Pexels)

De asemenea gunoiul va pleca si el. In punga verde inchis voi risipi stresul, nervii si cuvintele amare spuse la suparare, lacrimi si durere. Voi inchide punga strans si puternic cu o ata neagra, pe care sa nu o mai deschida nimeni niciodata, nici macar gunoierii sau oamenii strazii; nu imi doresc sa ofer nimanui nimic din murdaria sufletului meu.

La sfarsitul zilei voi fi obosita dupa atata munca depusa dar in sinea mea voi fi multumita, satisfacuta ca am curatat acele suprafete de demult inchistate cu mizerie si tristete. Voi privi curatenia din jur, stralucirea si puritatea locului, interiorului meu si voi zambi.

Acum ca am aruncat tot ce ma necajea, tot raul ce imi aducea lacrimi si durere nu mai este nimic de facut, poate doar de savurat momente curate si nealterate, de inspirat mirosul sperantei si al viitorului.

English version

Today I would like to cleanse myself. I want to use a strong, concentrated and acidic detergent with chlorine and chemicals to remove any trace of impurities, misery, and anxiety.

I want the brightness and mirroring of the clean surfaces, I want to see the drawers of the heart, I do not want black clothes thrown in the wardrobe of the soul, I want an organization in thoughts and minds inside.

I want to polish the interior floors with any disinfectant I have at my fingertips, to remove the patches of selfishness and incapacity, to dissolve the fat strengthened by pride and hunger.

I want to go to the happy tomorrow’s day, with confidence and the idea that I will not stick to the mud soles, that I will not carry with me the misfortune and the anxiety of the previous day.

tomorrow-holds-such-better-days-hope-quote

(Source Google Images)

I want to open the windows wide, to remove the unbearable odor caused by shortcomings, quarrels and closed feelings. I want to look at the sun in my eyes, I want him to blind me with its pure and uncut rays, I want to warm myself happily, to breathe hope.

Today more than anything I want to give up what I no longer need. I want to throw away the material things that occupy more space than personal, personal, stuff than what I love today.

I want to empty the box with memories of the weather and the cavities, to wipe the white mold of shadows deposited with so much pressure and hate, to forget people and infrequent events that made my soul sick. I want to add jokes from the happy moments with loved ones, I want to put on smiles and twists, love and close it with a locked lock whose key only I wear, above my heart.

The garbage will also leave. In the dark green bag I will dispel the stress, the nerves and the bitter words said to angry, tears and pain. I will close the bag tight and strong with a black thread, which no one will ever open, not even the garbage or the street people; I do not want to give anyone anything out of the dirt of my soul.

At the end of the day I will be tired after all the work I have done, but in my heart I will be pleased, satisfied that I have cleaned those long-buried surfaces with misery and sadness. I will look at the cleansing around, the brightness and purity of my place, my interior, and I will smile.

Now that I have thrown everything that was not good for me, all the evil and tear-causing bad is nothing more to do, perhaps to enjoy pure and unaltered moments, to inspire the smell of hope and the future.