Leapsa tarzie

In urma cu exact 12 zile (cam atat am lipsit de pe blog, imi cer scuze😔) am primit o invitatie la un joculet de leapsa cu intrebari interesante.

Intrebarile din cadrul joculetului sunt urmatoarele:

(Sursa Imaginii – Unsplash, Jared)

La ce ai renunta:

  • Laptop sau telefon?

Ei bine, probabil as renunta la laptop, deoarece telefonul este de uz necesar. La birou oricum folosesc un computer cu statie deci nu prea se aplica😅. Probabil as intra in panica daca nu as gasi telefonul la timp, avand in vedere ratele pe care le platesc pentru el.

  • Cărți sau TV?

In prezent urmaresc foarte rar emisiuni sau filme la tv, pe care ajung sa le detest din cauza reclamelor interminabile. Deci, renunt la TV fara niciun regret.

  • Pizza sau hamburger?

Nu sunt o fana inraita a hamburgerilor. Mananc foarte rar acest tip de mancare fast food si nu sunt prea satisfacuta de gust. Urasc cu precadere rucola gasita in hamburger si ma comport precum un copil mic cand dau de ea, incercand sa o scot 😆. Deci, Pizza ramane prima si ultima dragoste.

  • Ciocolată sau fursecuri?

Ciocolata, cu siguranta! In special in momentele in care simt nevoia de ceva dulce si doar o patratica de ciocolata ma poate face fericita! 🥰

  • Chipsuri sau pufuleți?

Chipsuri, fac mai putina mizerie decat pufuletii 🤣.

  • Filme sau seriale?

In ultima vreme am inceput sa urmaresc seriale, coreene, dupa cum bine stiti din ultimele articole de pe blog. Nu prea am mai avut timp sau chef de filme, asa ca ma limitez la un episod de 1h in fiecare seara/dimineata dupa ce ajung de la serviciu.

  • Vacanță la mare sau la munte?

Eu sunt genul de persoana care iubeste vacanta, insa nu si aglomeratia. Nu sunt deloc antisociala, chiar din contra dar consider ca vacanta ar trebui sa fie un loc de relaxare si meditatie, nu de agitatie si discomfort.

Asadar prefer o vacanta la munte, in inima naturii la aer curat alaturi de ganduri pozitive si o carte buna.

Ii multumesc Ioanei pentru Leapsa si imi cer scuze inca o data pentru intarziere! 😀

Pasez mai departe leapsa la: Mira & Irina, Kindness, POVEȘTI DIN LUMEA MEA

Leapsa muzicala

Astazi am descoperit, tarziu din pacate, faptul ca am fost provocata la o leapsa muzicala. Dupa cum bine stiti, ascult muzica aproape in fiecare zi si ma regasesc pe multe stiluri de melodii. Trebuie sa admit ca nu am mai participat la mini-joculete pe blog pe note muzicale, dar voi incerca din tot sufletul sa dau tot ce pot inspre a raspunde cu interes provocarii.

Melodia aleasa pentru aceasta provocare, va poate fi familiara, deoarece interpretul Ash este din ce in ce mai cunoscut in ultima perioada datorita succesului adus de melodiile create. Mosaique este doar una dintre piesele mele de suflet, pe care o ascult in diverse perioade ale zile pentru a-mi linisti sufletul tulburat.

Provocarea dragei de Ioana, suna cam asa:

Postați o piesă muzicală care să nu facă parte din ceea ce numim în mod comun muzică și ascultăm de obicei la radio sau prin alte părți. Adică, să nu se încadreze nici la muzică ușoară românească, nici la muzică ușoară străină, nici la muzică populară românească, nici la muzică populară străină, nici la muzică clasică, nici la jazz, nici la rock, nici la house, nici la pop, nici manea să nu fie etc. O muzică non-standard, care v-a plăcut și pe care o recomandați și altora.

Dați leapșa mai departe la exact 3 blogări, pe care va trebui să-i menționați explicit, prin nume sau pseudonim. Deci fără „această leapșă poate fi preluată de X, Y, Z și de toți cei care mai doresc”, trebuie să alegeți în mod clar și explicit 3.

Pasez leapsa muzicala catre dragele mele bloggerite pe care le citesc cu drag mereu si anume Aura , Poteci de dor si Diana. Mult success!

Amintiri vestede si trairi in plina toamna

Acum cateva secunde am dat peste un articol foarte special despre toamna, scris de un anume blogger, Calator prin viata. M-am legat de acest articol deoarece m-a inspirat si mi-a trezit amintiri din primii ani de viata.

Calator prin viata m-a adus inapoi in copilarie, in amintiri nascute in plina toamna pe vremea recoltei. Cum am putut uita asa usor acele momente nu pot sa imi explic. Probabil din cauza rutinei, din cauza stresului care se aduna in fiecare zi din prea multe activitati ce necesita atentia si concentrarea mea deplina.

Imi aduc aminte ca in septembrie incepea adevarata munca a recoltei. Momentele in care veneam ostenita de la scoala de ore lungi si materii greoaie si trebuia sa imi ajut parintii la stransul de pe camp sunt inca vii.

Incepand cu stransul fanului proaspat cosit toamna de-a doua oara, cu culesul merelor si a prunelor, pana la stransul cartofilor murdari si a porumbului uscat de pe camp.

In fiecare zi imi petreceam timpul alaturi de dragii mei parinti ajutand dupa putinta, cu drag si spor. Bine, probabil nu cu atat de mult drag deoarece imi doream sa ma odihnesc dupa ore, insa acum, privind inapoi mi-as dori sa vin acasa de la jobul obositor psihic sa ajut la cel fizic.

Culesul cartofilor murdari de pe camp, statul in genunchi si lupta cu micii gandacei asupriti de faptul ca le stricam munca construita de-a lungul verii. Ridicatul sacilor mult prea grei pentru trupul si varsta mea, si totusi indarjirea de a continua activitatea si excesul de zel.

Adusul acasa a porumbului copt aramiu de pe camp, „desfacarea stiuletilor”, curatenia panuselor uscate de pe pamantul sfaramat sub greutatea acestora. Pisicii veseli si jucausi trantindu-se intentionat in marea de foi vestede de porumb, printre stiuleti si strujeni incalciti. Apoi stransul strujenilor grei la un loc si stivuirea acestora de gardul vechi de lemn.

Toate aceste activitati se desfasurau pe temperaturi scazute, cu sufletul ascuns sub baticul imbotit si invechit de timp, cu trupul acoperit de o „boanda” veche de lana groasa cusuta de mama.

…………………………………………………………………………..

Am ajuns la concluzia ca in aceasta viata scurta vrem sa facem atat de multe lucruri in acelasi timp, incat de la prea multe task-uri ajungem sa uitam sa ne bucuram de magia momentului. Dam uitarii motivul pentru care realizam acel task si ne invalmasim in mai multe lucruri deodata, ca apucatii.

De asemenea nu realizam ca odata ce facem mai multe lucruri in acelasi timp nu vor mai fi atat de calitative. Nu vor reprezenta pentru noi ceea ce ar putea reprezenta mai putine task-uri, ordonate si gandite corespunzator.

Ne bucuram cu sufletul la gura de sfarsitul de saptamana ca mai apoi sa ajungem sa uram zilele de luni deoarece revenim din nou la marea de atributii saptamanale. Si nu o singura persoana este afectata, ci noi toti. Nu suntem atenti la cei din jurul nostru si trantim cuvinte urate fara sa le gandim macar o secunda.

Suntem: aglomerati, incarcati, suparati, iritati, enervati si agitati. Dar daca am invata sa traim din nou?

Odata, in pragul copilariei ne-am bucurat de adevaratele daruri ale vietii, de frumusetea din jur, de oameni imperfecti, de simplitate. Atunci cand poate ca nu fiecare zi a fost buna intru totul, insa in fiecare zi ceva bun s-a intamplat, ca si in prezent. Singurul lucru ce s-a schimbat astazi este modalitatea noastra de a privi lucrurile.

priscilla-du-preez-vBJj49qM7mQ-unsplash

(Image Source – Unsplash)

1000 de urmaritori, Va multumesc!

20190607_130743

1000 de Urmaritori? Cine ar fi crezut. Nu mi-as fi imaginat niciodata ca gandurile mele simple pot fi urmarite de atat de multe persoane in acelasi timp.

Au trecut exact 6 anisori de cand acest blog a fost conceput, cu idei marunte si modeste, creat mai mult pentru destainuirea sufletului si impartasirea conceptiilor personale despre lume si viata in general.

Pe scurt, pot admite ca am crescut odata cu blogul, blogul s-a maturizat odata cu mine. Aceasta pagina a fost creata pe cand eu aveam doar 18 ani.

La 18 ani nu stiam prea multe, ma pregateam sa ies in lume, sa cunosc persoane noi si intrigante, sa ma descopar.

La 18 ani am finalizat liceul si m-am indreptat catre facultate, parasind casa parinteasca. Atunci am iubit pentru prima data sincer si adevarat, desi inima mi-a fost franta. Tot la 18 ani am cunoscut o alta lume, mi-am format personalitatea si am trecut catre o alta etapa.

La 18 ani am intrat in campul muncii cu carte de munca, invatand pe mainile mele ce inseamna truda, osteneala si valoarea banilor, care se castiga atat de greu dar care se cheltuiesc foarte usor.

Viata m-a purtat prin atat de multe locuri, prin atat de multe stari si emotii in toti acesti ani incat imi este greu sa le descriu pe toate intr-un singur articol. Insa majoritatea starilor emotionale, a dezvoltarilor personale si profesionale se afla intr-un singur loc, pe acest blog.

Voi, dragi cititori, ati fost mereu alaturi de mine cand am avut nevoie de un sfat, o parere sau pur si simplu de prezenta voastra. Blogul era si este locul meu preferat unde ma pot retrage pentru a fi pur si simplu „EU” in lumea mea, cu persoanele mele.

Va multumesc ca sunteti aici si transformati mica mea lume intr-un univers deosebit si minunat!

lizzie-A4YhZ3Fe6rA-unsplash

(Sursa Imaginii – Unsplash)

Monetizarea blogului: Pro sau Contra?

Astazi m-am oprit pe pagina unei bloggerite pe care o citesc de multa vreme, Illusion. Imi place sa o citesc pentru ca are idei bune, scrie articole impresionante si de multe ori imi aduce zambetul pe buze in zile negre. Va recomand cu caldura, aceasta este noua ei pagina.

Un articol care mi-a captat atentia este acesta: Traficul pe Blog.

In acest articol, Illusion ne povesteste despre o situatie recenta intalnita pe Facebook in care o persoana random a postat un articol pe blog pentru a genera trafic.

Opinii personale

Noi, in calitate de bloggeri scriem pentru ca asta ne defineste, asta este una dintre pasiunile noastre cotidiene si consideram ca asta este ce ar trebui sa facem. Traficul pe blog, ei bine, este important in cazul in care doresti sa iti monetizezi pagina, adica practic sa faci o afacere din munca ta, ceea ce nu este in totalitate gresit.

Pentru asta exista planurile tarifare de pe WordPress. Site-ul in sine a venit cu ideea de a monetiza pasiunea noastra, si sincera sa fiu, ei deja fac asta de pe urma noastra.
Ei ne creaza mediul propice pentru scris iar noi sadim informatia. Simple as that.

Se intampla adesea ca atunci cand imi acesez pagina de pe o alta sursa, de pe laptopul de la serviciu spre exemplu, cand nu sunt logata in contul meu sa dau peste o sumedenie de reclame pe site, pe care eu sigur nu le-am introdus pe pagina 100%.

Monetizarea site-ului inseamna sa platesti pentru reclamele pe care ei deja le posteaza pe pagina ta, sa iei o parte din ceea ce ti s-ar fi cuvenit de drept de la inceput.

Pareri Pro si Contra

Din activitatea mea precedenta de voluntariat intr-o firma de advertising locala am inteles ca nu totul tine de trafic si de monetizarea blogului. Nu totul e legat de bani si profit.

In momentul in care decizi sa iti transformi pasiunea in rutina, cand transformi placerea in necesitate, atunci totul devine sumbru si neplacut. Dupa 3 luni de scris articole advertoriale pe site-urile companiei in cauza am ajuns sa imi refuz placerea, sa spun un „NU” ferm si hotarat la pofta de scris pe pagina mea de blog.

Privind inapoi la evenimentele din trecut, la greseli si alegeri… nu regret. Spun asta deoarece toate alegerile si greselile din trecut m-au adus in prezentul de astazi, in care va scriu voua acest articol. Fiecare activitate intreprinsa s-a acumulat la lista de realizari si experiente, lista care se multiplica pe zi ce trece.

Asadar nu stiu ce voi face peste cateva luni, peste un an sau chiar maine. Probabil la un moment dat voi alege sa monetizez blogul, cine stie. Timpul si oportunitatile vor vorbi de la sine, insa un lucru este cert: Voi scrie din suflet orice ar fi, indiferent daca voi decide sa monetizez blogul sau nu.

Voi ce parere aveti, dragi cititori?

Gandul zilei #11/ Thought of the day #11

Au trecut multe zile de cand nu am mai scris. Imi lipseau cu desavarsire momentele petrecute in fata unui laptop creand povesti, momentele in care puteam sa ma exprim prin cuvinte, momentele in care puteam sa fiu eu.

In ultimele zile viata m-a purtat prin atatea scenarii diferite ce puteau fi asternute usor pe o foaie alba, am trait sentimente si emotii pe care le puteam expune in postari deosebite, in randuri colorate si extraordinare. Dar am fost egoista.

Am trait acele clipe demne de asternut pe o coala de hartie in interiorul meu, le-am cladit in tresariri de inima si fiori ascunsi, mi-am propus sa le aduc la viata pe blog si apoi am dat vina pe timp.

Mi-am zis ca timpul este scurt si el m-a lasat sa cred ca asa este. M-am gandit la timp ca la un stapan manipulator crud care imi rapeste din dorinte, care nu ma lasa sa fac ceea ce vreau cu adevarat.

Asadar, de la o zi la alta am privit neajutorata cum in interiorul meu creste aprig o dorinta intensa de a scrie. Am simtit o arsura in suflet si un foc mocnit in interior, un lucru ce se voia facut dar care era contramandat de pe o zi pe alta.

Concluzii

Viata este precum un platou vechi de filmare in care noi suntem actorii. In fiecare zi suntem pusi in fata unui scenariu deja scris, repetand asemeni actorilor obositi rutina cotidiana. Din cand in cand trebuie sa mai modificam scenariul, schimbandu-ne modul de a juca in fata multimii, fiind NOI INSINE pur si simplu.

Pentru a putea fi dedicat activitatilor zilnice trebuie intai sa fii dedicat tie.

toa-heftiba-449816-unsplash

(Sursa – Unsplash)

Uneori trebuie sa ne facem timp si pentru ceea ce ne place, sa ne respectam dorintele si poftele, realizand ceea ce ne defineste.

In fiecare zi muncim, facand ceea ce trebuie pentru bunastarea familiei si prosperitate. Onoram dorintele celor din jur si luptam pentru fericirea celor dragi, neglijand propria persoana, uitand de pasiune, de ceea ce ne-a adus unde suntem acum.

Relatia cu noi insine „seteaza canalul” pentru toate celelalte relatii cu cei din jurul nostru. Daca noi suntem fericiti si multumiti de propria persoana, atunci si cei din jur vor simti asta.

Poate ca ne simtim impliniti, cu o familie fericita si unita, poate ca ne simtim iubiti de cei din jur, insa acest lucru nu inseamna ca nu trebuie sa ne mai iubim pe noi insine. Ingrijirea de sine nu este un act egoist, ci din contra. Pentru a putea oferi ingrijire altora, trebuie sa ne ingrijim de propria persoana intai.

La finalul zilei, propria fericire este cea care impartaseste zambete in jur si atitudinea ta se reflecta in ochii celor din jur.

English version

500 Urmaritori, Va multumesc!/ 500 Followers, Thank you!

         In timp ce citeam cateva articole de ale colegilor mei bloggeri, am primit aceasta notificare de la WordPress prin care eram anuntata de cresterea numarului de urmaritori de pe blog:

followers

Am fost uimita si de asemenea incantata. Nu mi-am imaginat niciodata ca randurile, scrise in timp vor acumula atatea persoane dornice de a descoperi persoana mea si gandurile mele.

Cand am inceput aceasta activitate de blogger acum 5 ani am facut-o din placere, din dorinta de a lasa ceva in urma mea. Mi-am dorit din tot sufletul ca aceasta pasiune sa se regaseasca undeva, sa nu ramana uitata pe niste caiete vechi, intr-o debara prafuita.

In timp, am ajuns la concluzia ca citind descoperi lumea. Pentru mine WordPress, aceasta platforma de blogging reprezinta un alt univers. Voi, cititorii si scriitorii de blog alcatuiti „micul” meu univers ce observ ca in timp devine „imens”.

Va multumesc ca sunteti alaturi de mine si ca impreuna dezvoltam si cream o noua lume – Lumea creatiei!

English version

While reading a few articles from my bloggers, I received this WordPress notification which was announcing the increase in the number of followers on my blog:
followers

I was amazed and also delighted. I never imagined that the lines written in time will accumulate so many people willing to discover my person and my thoughts.

When I started this blogger activity 5 years ago, I did it for pleasure, wanting to leave something behind me. I wanted my passion to be found somewhere, not to be forgotten on some old notebooks in a dusty dump.

Over time, I came to the conclusion that reading is discovering the world. For me WordPress, this blogging platform is another universe. You, the readers and the blog writers make up my „little” universe as I notice that it becomes „immense” over time.

Thank you for joining me and that together we develop and create a new world – the world of creation!