Monetizarea blogului: Pro sau Contra?

Astazi m-am oprit pe pagina unei bloggerite pe care o citesc de multa vreme, Illusion. Imi place sa o citesc pentru ca are idei bune, scrie articole impresionante si de multe ori imi aduce zambetul pe buze in zile negre. Va recomand cu caldura, aceasta este noua ei pagina.

Un articol care mi-a captat atentia este acesta: Traficul pe Blog.

In acest articol, Illusion ne povesteste despre o situatie recenta intalnita pe Facebook in care o persoana random a postat un articol pe blog pentru a genera trafic.

Opinii personale

Noi, in calitate de bloggeri scriem pentru ca asta ne defineste, asta este una dintre pasiunile noastre cotidiene si consideram ca asta este ce ar trebui sa facem. Traficul pe blog, ei bine, este important in cazul in care doresti sa iti monetizezi pagina, adica practic sa faci o afacere din munca ta, ceea ce nu este in totalitate gresit.

Pentru asta exista planurile tarifare de pe WordPress. Site-ul in sine a venit cu ideea de a monetiza pasiunea noastra, si sincera sa fiu, ei deja fac asta de pe urma noastra.
Ei ne creaza mediul propice pentru scris iar noi sadim informatia. Simple as that.

Se intampla adesea ca atunci cand imi acesez pagina de pe o alta sursa, de pe laptopul de la serviciu spre exemplu, cand nu sunt logata in contul meu sa dau peste o sumedenie de reclame pe site, pe care eu sigur nu le-am introdus pe pagina 100%.

Monetizarea site-ului inseamna sa platesti pentru reclamele pe care ei deja le posteaza pe pagina ta, sa iei o parte din ceea ce ti s-ar fi cuvenit de drept de la inceput.

Pareri Pro si Contra

Din activitatea mea precedenta de voluntariat intr-o firma de advertising locala am inteles ca nu totul tine de trafic si de monetizarea blogului. Nu totul e legat de bani si profit.

In momentul in care decizi sa iti transformi pasiunea in rutina, cand transformi placerea in necesitate, atunci totul devine sumbru si neplacut. Dupa 3 luni de scris articole advertoriale pe site-urile companiei in cauza am ajuns sa imi refuz placerea, sa spun un „NU” ferm si hotarat la pofta de scris pe pagina mea de blog.

Privind inapoi la evenimentele din trecut, la greseli si alegeri… nu regret. Spun asta deoarece toate alegerile si greselile din trecut m-au adus in prezentul de astazi, in care va scriu voua acest articol. Fiecare activitate intreprinsa s-a acumulat la lista de realizari si experiente, lista care se multiplica pe zi ce trece.

Asadar nu stiu ce voi face peste cateva luni, peste un an sau chiar maine. Probabil la un moment dat voi alege sa monetizez blogul, cine stie. Timpul si oportunitatile vor vorbi de la sine, insa un lucru este cert: Voi scrie din suflet orice ar fi, indiferent daca voi decide sa monetizez blogul sau nu.

Voi ce parere aveti, dragi cititori?

Fericirea sta in lucrurile marunte/ Happiness lies in small things

Buna ziua dragii mei!

In dimineata aceasta m-am trezit cu energie pozitiva si speranta. Am reusit cumva sa imi canalizez sentimentele negative si ostile intr-o alta directie, sa ma bucur de ceea ce am in prezent si sa savurez momentele fructuoase ale unei noi saptamani.

Alegeri si dorinte – vezi partea pozitiva a fiecarei zi

Aleg sa fiu multumita de cine sunt si ceea ce fac in fiecare zi.

Poate ca sunetul alarmei de dimineata este prea asurzitor si deranjant, dar ii multumesc lui Dumnezeu ca mi-a daruit auz, sunt foarte multe persoane surde.

Poate ca lumina prea puternica imi orbeste privirea si ma determina si imi asez din nou capul in perna, ii multumesc lui Dumnezeu ca pot vedea, sunt multe persoane oarbe.

Poate ca am febra musculara din ziua precedenta, dar ii multumesc lui Dumnezeu ca mi-a daruit simt in picioare. Zilele trecute am vazut un om al strazii ce isi taraia pe cimentul rece picioarele amputate pentru a castiga simpatia oamenilor din jur si pentru a-si castiga painea de toate zilele.

Poate ca vremea nu este perfecta, afara s-a intins un ger naprasnic si cerul cerne fulgi mari de nea; Ii multumesc lui Dumnezeu ca mi-a oferit sansa sa privesc acest piesaj minunat, sunt persoane ce nu au vazut zapada in viata lor.

Poate ca nu locuiesc intr-o casa uriasa, poate ca nu am luxul pe care si l-ar fi dorit majoritatea persoanelor, insa am un loc unde pot locui. Afara sunt oameni saraci care tremura in gerul dur al iernii, pe o patura subtire. Ii multumesc lui Dumnezeu ca mi-a oferit sansa de a avea un camin, un acoperis deasupra capului.

Poate ca nu am o familie numeroasa, insa Dumnezeu m-a binecuvantat cu o familie magica care ma iubeste si ar face orice pentru mine.

Poate ca micul dejun nu arata precum cel din filme, insa ii multumesc lui Dumnezeu ca am o masa, sunt persoane care nu au ce manca.

Poate ca momentan nu am un job stabil, dar am timp la dispozitie sa caut unul, am timp pentru mine si pentru familie. Consider ca Dumnezeu ne croieste drum prin toate colturile vietii, si acum este momentul sa invat o lectie.

rawpixel-760030-unsplash

(Sursa imaginii – Unsplash)

Concluzii

Fericirea sta in lucrurile marunte, adevarata valoare sta in lucrurile marunte. Cei mai fericiti oameni nu au cel mai bun lucru din toate, dar fac din ceea ce au cel mai bun lucru.

Fericirea nu trebuie cautata in ceea ce pare extraordinar, rar, iesit din comun, ci in lucrurile simple si accesibile care ne inconjoara in viata de zi cu zi. Pentru a simti bucuria nemarginita a vietii ajunge doar sa realizezi ca aproape fiecare clipa este o poarta catre ea. Doar cand vom descoperi lucrurile simple vom fi echilibrati in celelalte.

Asadar, in aceasta zi invata sa zambesti la cel ce se incrunta in fata ta. Fii multumit de ceea ce ai si nu te plange. Fii recunoscator pentru fiecare lucru marunt din viata ta!

English version

Hello my dear ones!

This morning I woke up with positive energy and hope. I have somehow managed to channel my negative and hostile feelings in another direction, to enjoy what I have today and to enjoy the fruitful moments of a new week.

                             Elections and desires – see the positive side of each day

I choose to be happy with who I am and what I do every day.

Perhaps the sound of morning alarm is too deaf and disturbing, but thank God for hearing me hear, there are many deaf people.

Maybe too bright light blinds my eyes and determines me to put my head back in the pillow, thank God I can see, there are many blind people.

Maybe I had the muscular fever of the previous day, but I thank God for giving me a feel. Over the past days, I saw a man on the streets who rolled up his feet on the cold cement to amaze the people around him and win his bread of all the time.

Maybe the weather is not perfect, a terrible frost has spread out, and the sky is scorching heavy snowflakes; I thank God for giving me the chance to watch this wonderful piece, are people who have not seen snow in their lives.

Maybe I do not live in a huge house, maybe I do not have the luxury that most people would want, but I have a place to live. Outside are poor people who tremble in the tough cold winter, on a thin blanket. I thank God for giving me the chance to have a home, a roof over my head.

Maybe I do not have a large family, but God blessed me with a magic family who loves me and would do anything for me.

Maybe breakfast does not look like the one in the movies, but I thank God for a meal, there are people who have nothing to eat.

Maybe at the moment I do not have a  job, but I have time to look for one, I have time for myself and my family. I think God is making our way through every corner of our life, and now is the time to learn a lesson.

Conclusions

Happiness lies in small things, true value lies in small things. The happiest people do not have the best of everything, but they make the best of everything.

Happiness must not be sought in what seems extraordinary, rarely out of the ordinary, but in simple and accessible things that surround us in everyday life. To feel the endless joy of life, you only realize that almost every moment is a gateway to it. Only when we discover the simple things we will be balanced in the other.

So, on this day, you learn to smile at the one who frowns in front of you. Be happy with what you have and do not cry. Be thankful for every little thing in your life!

70b9e3d675717a0b58e7db6668875555

(Google Images Source)

Viata sau calatoria in care poti da gres

Asemeni unei calatorii scurte, viata este trecatoare. Zilele, lunile, anii se scurg cu repeziciune incat pur si simplu nu realizezi cand si cum au plecat. Clipele petrecute cu parintii in cel mai frumos anotimp al vietii – copilaria, sunt nepretuite. Ardoarea cu care doream sa trecem prin toate, sa descoperim lucruri necunoscute noua, ideea de a pasi spre o noua aventura era uimitoare. Energia si veselia pe care o posedam era de nestavilit.

Insa timpul nu iarta pe nimeni. Parca mai ieri invatam lucrurile elementare vietii si rostul ei alaturi de persoanele dragi noua iar astazi am devenit persoana ce nu credeam vreodata ca vom fi. Un om matur, cu ganduri si idei proprii cu griji si greutati. Trecand prin bune si prin rele descoperim adevaratul chip al lumii si realitatea dura – ca lumea nu e asa cum ne-am inchipuit-o noi si ca trebuie sa trecem singuri prin greutati.

Petrecem ani buni pe bancile scolii cizelandu-ne si invatand lucruri noi necesare vietii, ca mai apoi sa ne gasim un loc de munca respectabil. Considerand ca munca e pe primul loc dam la o parte toate relatiile si legaturile inchegate cu greu pana in prezent. Devenim indiferenti si nepasatori si mai mult decat toate – abovnici dupa mai mult. Amintirile se inmultesc pe zi ce trece cumulandu-se intr-un dosar imens analog unui album foto prafuit uitat intr-un colt.

Si asa,delasatori, cum ne-am invatat a fi mergem mai departe pierzand cate o persoana draga noua treptat. Iar la final ne gasim singuri, epuizati de rutina zilnica si monotonie incercand sa regasim tardiv in acel album vechi al mintii cateva momente ce ne fac sa zambim si sa ne amintim de momentele frumoase petrecute impreuna cu acele persoane ce poate acum nu mai sunt.

Tristi si ingandurati, realizam ca e prea tarziu pentru a mai face ceva. Viata a nins grav peste fizicul si interiorul nostru impodobindu-ne cu plete albe, riduri si probleme de sanatate. Mai mult decat atat durerea ne macina pe interior, realizand ca am muncit in van, ca nu avem copii care sa se bucure de ceea ce am cladit si de faptul ca nu luam nimic cu noi.

Constienti de greseala iminenta mergem mai departe,cu gandul ca poate acolo sus nu vom mai fi singuri si siguri pe faptul ca daca am mai avea o viata am trai cum se cuvine si am respecta si pretui persoanele din jurul nostru. Cu mersul taraganat si incetisor ne facem loc printre multimea agitata indreptandu-ne catre un restaurant pentru a ne servi ultima ceasca de ceai… .

Ironia zilelor de astazi a aproape fiecarei persoane este ca se pierde in rutina zilnica si  acorda importanta lucrurilor cu adevarat deosebite. Ca se afunda in munca si in stres, ca uita de persoanele care ii iubesc si le sunt alaturi indiferent de situatie. Pana si de sufletelul mic lasat acasa – catelul, pisica sau animalele de companie – au nevoie de atentia si grija lor. Problema este ca realizeaza prea tarziu si ca nu acorda importanta necesara acestui aspect. Ca lasa sa treaca timpul fara a spune un : ,,Te iubesc” , un “Mi-ai lipsit foarte mult”, un “Multumesc “ si asa mai departe.

Par lucruri neinsemnate dar spuse la timpul lor fac cat o mie de cuvinte !

silent-feature-940x420