Long time no see

A trecut ceva vreme de cand nu am mai notat nimic pe aici. Din pacate rutina zilnica, treburile cotidiene si invatatul m-au impiedicat in dezvoltarea acestui mic jurnal virtual, cum imi place mie sa ii zic. Insa mi-am propus ca de astazi sa imi fac in fiecare zi putin timp pentru el si sa nu mai las treburile si grijile sa-mi incurce planurile cu privire la blog.

Probleme si griji apar mereu,dar ar fi pacat sa irosesc timpul si speranta investite in el doar din cauza lor. Trebuie sa recunosc ca am dus dorul blogului si scrierii; ceea ce la inceput era doar o modalitate de a-mi petrece timpul a devenit treptat un loc special si deosebit ce dadea glas si forma trairilor, simtirilor si pasiunilor mele.

Sper ca nu mi-ati dus dorul prea mult, voi, cititorii mei!

Voi incerca si ma voi stradui sa va fiu pe plac nemailipsind atat de mult si uimindu-va cu postari cat mai indraznete !

Chibi_Pencil_cleared_byCatPlus_by_chindefu

Diy – do it yourself concept

Fundite

In urma cu cateva zile m-am apucat de facut niste fundite – papioane si cleme mai concret. Le-am daruit unei cunostinte, m-am gandit ca i-ar place. Spre fericirea mea am avut dreptate, micuta Elena le-a adorat.

Cam asa arata:

DSCN0008

DSCN0009

DSCN0012

DSCN5911

Cum a inceput?!

Am inceput sa fac fundite pentru a-mi umple timpul si pentru a crea ceva nou si frumos din ceva vechi si fara valoare. La inceput le-am facut din curiozitate, apoi din placere, acum pentru ca sunt persoane interesate sa cumpere. Treptat ceea ce a inceput ca ceva nesemnificativ pentru umplerea timpului, s-a dovedit a fi ceva plin de insemnatate si frumos.

Sunete pe banda – ceea ce ne place

Astazi va voi povesti despre o melodie care pe mine m-a marcat. Probabil ca aveti cunostinta de ea; Melodia se numeste „Un milion de cuvinte”,si este o creatie a formatiei Crush.

Ce mi-a placut la ea?!

Instrumentalul melodiei este bestial, infatisand cateva note muzicale ce danseaza pe corzile unei chitari iar la cateva secunde departare se iveste vocea cantaretei de la Crush ce completeaza ansamblul sunetelor acestei opere.

Mai concret?!

M-a emotionat teribil faptul ca infatiseaza declaratia de dragoste a unei indragostite – nu orice fel de fata indragostita, ci una ce nu poate simti cuvintele la propriu pentru ca doar le vede insa nu le si aude.

Tot ceea ce aude ea e tacerea care in povestea cantecului, alaturi de persoana iubita pare mai usor de suportat. Pana si videoclipul este in ton cu lumea vazuta de acei indragostiti – cuvintele ce alcatuiesc versurile melodiei sunt exprimate prin semne de comunicare folosite de cei ce nu pot auzi – limbajul semnelor sau cel dactil.

Ce va sfatuiesc eu?!

Ascultati melodia pana la capat. Doar asa veti putea probabil sa simtiti ceea ce simt eu si va rog sa imi impartasiti ideile despre aceasta piesa.

Versuri

Daca ai pleca tu mi-ai lua inima
Tot ce-ar conta, tot ce-ar conta

Mi-ai lua si zilele, mi-ai lua si noptile
Mi-ar ramane doar cuvintele
Mi-ai lua si zilele, mi-ai lua si noptile

Un milion de cuvinte oo
Inima nu le simte oo
O imbratisare oo
Ma poate duce acum pana la Soare (X2)

Cuvinte .. cuvinte .. cuvinte ..
Un milion de cuvinte
Cuvinte .. cuvinte .. cuvinte ..

O clipa as vrea
Sa ascult tacerea ta
Dar cum ar suna
Tacerea in lipsa ta

Mi-ai lua si zilele, mi-ai lua si noptile
Mi-ar ramane doar cuvintele
Mi-ai lua si zilele, mi-ai lua si noptile

Un milion de cuvinte oo
Inima nu le simte oo
O imbratisare oo
Ma poate duce acum pana la Soare (X2)

Cuvinte .. cuvinte .. cuvinte ..
Un milion de cuvinte
Cuvinte .. cuvinte .. cuvinte ..

Un milion de cuvinte oo
Inima nu le simte oo
O imbratisare oo
Ma poate duce acum pana la Soare (X2)

 

Mahmureala

Un sot se trezeste acasa dupa o mare mahmureala. Incearca sa isi deschida ochii si primul lucru pe care il vede sunt cateva aspirine asezate pe masa langa un pahar cu apa.

Priveste mai bine si isi vede hainele asezate in fata lui, pe scaun curate si calcate. Totul in jur era curat, fara mizerie, fara pete. Restul casei era in acelasi fel – curata.

Ia aspirinele si observa un biletel pe masa.

„Iubire, micul dejun se afla pe masa. Am plecat mai devreme la cumparaturi. Te iubesc!”

El era foarte socat de biletel. Nu se astepta. Merge in bucatarie si gaseste micul dejun inca fierbinte, langa ziarul de dimineata.

Fiul sau manca la masa. El il intreaba:”Fiule, ce s-a intamplat noaptea trecuta?”

Fiul sau ii spune: „Ei bine, te-ai intors pe la ora 3 a.m. beat si galagios. Ai stricat mobila din sala, ai vomat in sufragerie si ti-ai invinetit ochiul in timp ce incercai sa deschizi usa”.

Confuz,omul intreaba :”Atunci de ce e totul pus in ordine si asa curat?! De ce este micul dejun pregatit? … ma asteptam sa ma fi certat cu mama ta!”

Fiul sau ii raspunde :”Oh,da!Mama te-a carat pana in dormitor si cand a incercat sa te dezbrace si sa te descalte, i-ai spus „Doamna,lasa-ma in pace! Sunt casatorit!”

Morala povestii: – Mahmureala – a costat 400 de dolari.

–       Mobila lovita  – a costat 800 de dolari;

–       Sa spun lucrul potrivit in timp ce eram beat – NEPRETUIT!

Schimbul de corpuri si atributiile sotilor/sotiilor

Un om se saturase sa mearga la munca in fiecare zi in timp ce nevasta sa statea acasa. A vrut ca ea sa vada prin ce trece el, asa ca s-a rugat lui Dumnezeu:

„Draga Dumnezeule,

Eu merg la munca in fiecare zi pentru 9 ore pe zi in timp ce nevasta mea sta acasa. Vreau ca ea sa stie prin ce trec. Asadar, te rog fa ca al ei corp sa se schimbe cu al meu pentru o zi. Amin!”

Dumnezeu, in infinita sa intelepciune i-a indeplinit omului dorinta.

Barbatul s-a trezit ca o femeie pentru ziua urmatoare si a inceput sa faca treburile zilnice pe care le face sotia in general.

El a gatit micul dejun pentru partenera sa, a trezit copii, le-a pregatit hainele pentru scoala, le-a servit micul dejun, le-a pregatit pranzul, i-a condus la scoala, a venit acasa si a luat hainele murdare, le-a dus la curatatorie, s-a oprit la banca pentru a face un depozit, s-a dus la cumparaturi, a venit acasa, a platit facturile si a balantat treburile, a curatat cutia pisicii si a spalat catelul.

Pana a-si da seama era deja 1.00 dupa masa (p.m.)

El s-a grabit sa faca paturile, sa spele hainele, sa curete covorul, sa stearga de praf mobilierul si sa spele pe jos. Cand s-a gandit ca poate lua micul dejun a realizat ca scoala era pe terminate asa ca s-a grabit sa aduca copii acasa. S-a certat cu ei pe drumul inspre casa.

Cand a ajuns acasa, a pregatit laptele si prajiturile si a facut temele cu copii. Apoi a pregatit masa de calcat si a luat o „pauza” calcand hainele si privind la televizor. A inceput sa pregateasca cina si supa la 4.30 p.m. A curatat cartofii, a spalat legumele pentru salata, a taiat oasele de porc si a faramitat boabe de fasole. Dupa cina a curatat bucataria, a spalat vasele, a luat hainele de la uscat, a facut baie copiilor si i-a pus in pat la 9.00 p.m.

Era obosit si inca treburile zilnice nu erau terminate; s-a dus in pat unde se astepta sa faca dragoste cu partenera sa. Lucru ce a si facut.

Dupa ce s-a trezit in urmatoarea dimineata, a ingenuncheat langa pat si a spus :

„Draga Doamne,

Nu stiu la ce ma gandeam. Am gresit asa de mult cand mi-am invidiat nevasta pentru faptul ca sta acasa toata ziua. Te rog, Doamne! Lasa-ne sa ne schimbam corpurile inapoi. Amin!”

Dumnezeu, in infinita sa intelepciune a raspuns :

„Fiul meu

Cred ca ti-ai invatat lectia si voi fi fericit sa schimb lucrurile inapoi dupa cum au fost. Oricum, va trebui sa astepti inca noua luni. Ai ramas insarcinat noaptea trecuta!”

w

Jurnalul lui Chris

A tot plouat de o saptamana, atat de multa ploaie a facut fiecare zi sa para nelinistita si posomorata. Ea a sunat si a anuntat ca va veni. Era a treia oara cand a venit sa ma vada in saptamana aceea. I-am acceptat scuza – venise de la o distanta relativ lunga la ora 7 jumatate dimineata sa ne intalnim. Statea intr-un colt singura, carandu-si umbrela rosie dupa ea. Amicul ei a lasat-o intr-un loc ferit de ploaie. Ploua iar ea tremura. Parea slaba si fragila in ploaia dura, purtand cateva haine subtiri ce nu-i tineau de cald.

M-am dus inspre ea si i-am spus: „N-ar trebui sa vii sa ma vezi”si lucruri de genul cum ca n-ar trebui sa fim impreuna.

Ea a spus : „Mi-e dor de tine”.

I-am spus rece : „Haide sa mergem. Te voi duce acasa.”

Ea nu si-a deschis umbrela, stiam ca voia sa o deschid eu pe a mea. I-am spus:”Deschideti umbrela, sa mergem.”

Fara voia ei si-a deschis umbrela si a mers cu mine pana la masina. Ea a spus ca nu a luat micul dejun si nici cina si a intrebat daca putem sa oprim in vreun loc sa mancam.

Am raspuns cu inima impietrita :”Nu!”

Dezamagita m-a rugat sa o conduc la statia de tren, spunand ca va lua trenul pana acasa.

Poate ca era din cauza ploii, toate trenurile erau pline de oameni cu umbrele si valize care erau nerabdatori sa ajunga acasa nepasandu-le de cine trecea pe langa ei. Am asteptat si am asteptat iar ea ma privea atat de inocent… . Faptul ca am fost impreuna pentru asa mult timp, bineinteles ca o stiam si ii intelegeam privirea. Inteleg cum trebuie sa se fi simtit cand a venit de la asa mare distanta pe o vreme ca aceasta sa ma vada si faptul ca eu o tratam in felul acesta. Era dureros. Am privit-o in ochii ei mari, gandindu-ma la faptul ca nu ar trebui sa o las sa plece, simtindu-ma vinovat… m-am gandit ca as fi putut s-o invit sa stea la mine peste noapte.

Insa realitatea a lovit din nou si i-am spus rece :”Hai sa mergem la statia de tren.”

Locuiam in aceeasi cladire de apartament, la acelasi etaj. In urma cu ceva timp eram patru persoane si ne intelegem bine. Mancam cina impreuna, priveam filme impreuna si cateodata mergeam si in camping. Eram ca o familie insa nu stiu cum am sfarsit indragostindu-ma de ea. Poate ca s-a intamplat in timpul ultimului an de colegiu… iar faptul ca am trait impreuna pentru 2 ani a fost ceva. Ambii am dezvoltat in timp sentimente reciproce. Dupa ce a absolvit, a mers acasa si eu am mai ramas un an pentru a-mi termina studiile.

In timpul acelui an mergeam s-o vad doar in vacantele din timpul scolii insa nu pentru mult timp. Asa ne-am petrecut acel an.

Mergeam pe o parte a strazii. Ea era in fata mea si eu eram in spatele ei. Umbrelei ei i se rupse o spita. Arata ca un soldat ranit, carandu-si carabina ruginita dupa ea, mergand rar. De foarte multe ori intra adanc in ganduri si mergea aproape pe mijlocul strazii. Era cat pe ce sa fie lovita de masinile ce erau in trecere. Am vrut sa o iau in brate insa cu toata dragostea ce i-o purtam si durerea constanta din stomacul meu nu am putut face nimic. Pe drum am trecut pe langa parcul prin care mergeam de obicei impreuna.

M-a rugat si a spus: „Haide sa mergem in parc pentru o vreme, te rog. Promit ca voi merge acasa dupa aceasta.”

Inima mea impietrita s-a inmuiat la rugamintea ei insa totusi mi-am pus o fata de om nervos si am mers spre parc. Stateam pe banca aratand ca si cum as vrea sa plec. S-a apropiat de stejarul cel mai apropiat de ea si cauta ceva. Stiam ce cauta. Era ceea ce am scris impreuna pe acel stejar cu stilou anul trecut. Daca imi amintesc bine scria :

Chris si Susan beau ciocolata calda. Sa speram ca Susan si Chris isi vor aminti aceasta zi, iubindu-se mereu, pentru totdeauna.”

S-a tot uitat pentru o vreme, apoi s-a intors cu lacrimi in ochi. A spus :”Chris ,nu pot sa gasesc ce am scris, nu mai e nimic acolo.”

M-am simtit atat de rau la auzirea vestii, era ca un curent de durere ce zbura catre inima mea, durere ce n-am mai simtit inainte.

Dar tot ceea ce am putut face a fost sa ma prefac ca nu-mi pasa si sa spun:”Putem sa plecam acum?”

Mi-am deschis umbrela mea neagra mare in timp ce ea statea acolo, nedorindu-si sa plece inca sperand ca tot mai este o sansa.

Mi-a spus:”Tu ai inventat povestea despre tine si cealalta fata, nu? Stiu ca te deranjez din cand in cand insa nu putem sa incepem de la capat relatia?”

Nu am spus nici un cuvant, m-am uitat uitat in jos si am dat din cap. Dupa care, am continuat sa mergem pana la statia de tren, nespunandu-ne nici un cuvant.

Cu patru ani in urma doctorul mi-a spus ca am cancer dar s-a descoperit devreme, asadar era inca vindecabil. M-am gandit ca eram ok și am continuat sa-mi traiesc viata obisnuita din nou, uitand despre cancer. Nu m-am gandit la cancer si nici nu m-am mai intors la doctor. Pana acum o luna, cand stomacul meu ma durea de doua saptamani necontenit si cosmarul a luat amploare. Prima data am crezut ca durerea va disparea dar a devenit mai puternica pana am ajuns sa nu mai suport. M-am intors la doctor si mi-am facut o raza. Fotografia a aparut. Era  o pata mare neagra ce dovedea adevarul ce eu nu-l puteam accepta. Eram la cea mai frumoasa perioada a vietii, cand totul incepea sa se sfarseasca. Am vrut ca eu si cei din jurul meu sa nu treaca printr-o durere mare, asa ca m-am decis sa ma sinucid. Dar nu puteam sa-i las sa afle despre intentiile mele, in special pe Susan, persoana pe care o iubesc cel mai mult din lume, care inca nu stie adevarul. Susan era inca tanara, nu trebuia sa treaca prin asa ceva.

Asadar am inventat cateva povesti si am mintit-o. Era un lucru crud si i-am frant inima insa era cel mai rapid mod de a sterge 3 ani de sentimente. Nu aveam mult timp pentru ca in curand incepeam sa pierd par si ea avea sa afle in cele din urma. Dar acum sunt aproape de reusita. Aceasta drama se va sfarsi in curand. Inca 30 de minute si totul se va intampla, tot ce aveam in minte. Trenul a incetat sa mearga si am chemat un taxi pentru ea. Stateam acolo si asteptam pierdandu-ne ultimele momente in tacere. Am vazut taxiul de la distanta. Mi-am retinut lacrimile si i-am spus :”Ai grija de tine, ai multa grija de tine.”

Ea nu a raspuns, m-a privit adanc si apoi si-a deschis umbrela stricata in timp ce pasea inspre strada. In strada, am devenit doua forme de viata singuratice, una rosie si una neagra indepartate una de alta. Am deschis usa pentru ea iar ea s-a urcat apoi am inchis portalul ce ne va separa pentru totdeauna. Am stat langa masina, privind prin fereasta intunecata la prima si ultima dragoste din viata mea. Masina a iesit in strada. In sfarsit nu am mai putut sa-mi mentin tristetea si minciunile innodate in inima mai mult timp. Am facut din mana rapid si am fugit dupa taxi, pentru ca stiam ca va fi ultima data cand o voi vedea. Voiam ca ea sa stie ca o iubesc. Am vrut sa-i spun atat de mult asta. Oricum taxi-ul deja s-a intors catre un colt. Lacrimi calde au inceput sa-mi cada pe fata, amestecate cu picaturi reci de ploaie. Nu eram rece din cauza ploii. Eram rece inauntru.

Ea a plecat si nu am mai primit apeluri de la ea. Nici macar azi. Stiu ca nu mi-a vazut lacrimile pentru ca au fost spalate de ploaie. Am plecat fara regrete. Dar nu sunt Chris … sunt Susan, folosindu-mi memoria si acest jurnal pe care l-am gasit la un an dupa ce el a plecat scriind aceste ultime cuvinte.

1000+ Images About Rain On Pinterest | Rain Photography, The Rain

Din seria povestirilor de viata – Aniversarea zilei de nastere

–         Poveste haioasa a unui sot idiot

In urma cu doua saptamani era ziua mea de nastere – implineam 36 de ani, cu toate astea nu imi pasa cine stie ce de acest lucru.

Am mers la micul dejun stiind ca nevasta mea va fi draguta si imi va ura “La multi ani” si probabil va fi pregatit un cadou pentru mine. Uita de “La multi ani” nici macar n-a spus “Buna dimineata”.

M-am gandit… ok, asa sunt nevestele, poate macar copii isi vor aminti. Totusi, copii au venit si ei la micul dejun insa nu au spus nimic.

Am mers la birou simtindu-ma putin dezamagit. In timp ce mergeam inspre birou secretara mea, Janet mi-a spus “Buna dimineata sefu, la multi, multi ani!”

Si m-am simtit putin mai bine, cineva si-a amintit .A functionat pana dupa masa. Apoi Janet mi-a batut in usa si a spus: “Stii, este o zi asa de frumoasa si este si ziua ta. Haide sa mergem sa luam pranzul, doar tu si eu.”

Mi-am spus : “Asta e cel mai bun lucru pe care l-am auzit astazi. Sa mergem!”

Am mers sa luam  pranzul. Nu am mers unde mergem de obicei; am mers la tara intr-un loc mai privat. Am baut doua martini si ne-am bucurat de timpul petrecut impreuna.

Pe drumul de intoarcere la birou, mi-a spus: “Stii ,este o zi asa de frumoasa. Hai sa nu ne intoarcem la birou, ce zici?”Am spus “Ok”. Ea a spus “Haide sa mergem la apartamentul meu.”

Dupa ce am ajuns la apartament mi-a spus “Sefu, daca nu te superi, ma duc sa ma schimb.”

“Sigur, dute.”Am raspuns excitat. Eram entuziasmat gandindu-ma ca astazi e ziua mea norocoasa.

S-a dus in dormitor si dupa sase minute, iese cu un tort urias, urmata de sotia mea, copii mei si sute de prieteni toti cantandu-mi “la multi ani”…

Si asa am stat pe canapea gol pusca… de ziua mea!