Anul 2018 in retrospectiva/ 2018 in retrospective

Nisipul fin din clepsidra vietii isi numara ultimele fire de timp ale anului 2018. Ne mai despart doar cateva ore de noul an 2019 si cu aceasta ocazie as dori sa privesc inapoi, in retrospectiva la clipele anului 2018.

Imi place sa cred ca anul 2018 a fost un an bun. Privind inapoi la toate sarcinile indeplinite cu succes, la toate furtunile si incercarile la care am fost supusa, la toate lucrurile invatate si toate descoperirile nu pot decat sa admit ca anul 2018 a fost de poveste.

Pentru mine a fost anul cunoasterii si dezvoltarii, anul in care a luat sfarsit pregatirea scolara si a inceput pregatirea pentru viata adevarata si dura.

2018 a fost anul in care am varsat lacrimi de bucurie si de dor la finalizarea studiilor, anul in care am mai pasit o treapta pe scala sociala, devenind angajata cu drepturi depline, (nu din prima incercare, dar important este ca mi-am regasit echilibrul ulterior).

In 2018 am cunoscut oameni noi, suflete inzestrate cu caractere si comportamente speciale, oameni cumsecade si oameni falsi. Am legat prietenii care mai apoi s-au destramat, am ras cu pofta si am plans cu lacrimi sarate. Fiecare persoana care m-a cunoscut si-a lasat o mica amprenta pe sufletul meu, schimbandu-ma in mod pozitiv si ajutandu-ma sa percep viata asa cum este ea, cu bune si cu rele.

Am invatat sa pretuiesc oamenii de langa mine si am descoperit adevarata insemnatate a cuvantului familie. Dupa o zi lunga de serviciu, cel mai bun tratament revitalizant este imbratisarea celor dragi si atmosfera familiara de acasa, sentimentul de a iubi si a fi iubit.

Am invatat ca nu trebuie sa imi fie frica de esec, ci sa imi fie frica de a nu incerca. Am invatat ca desi viata ma pune in situatii dificile, trebuie sa avansez si sa fiu recunoscatoare ca am trecut prin acele momente; am invatat ca fiecare vanataie este o lectie, si fiecare lectie este un pas inainte.

Am invatat ca sunt oameni care sunt pusi in situatii mai dificile decat mine, am invatat ca nu trebuie sa ma plang, am invatat ca trebuie sa vorbesc mai putin si sa ascult mai mult. Impreuna cu cei dragi am descoperit locuri noi din aceasta lume si am trait experiente de neuitat. Mi-am dat seama ca unele cai frumoase nu pot fi descoperite decat prin a te pierde.

Nu in ultimul rand, in 2018 am inceput sa cresc, articol cu articol blogul de pe care scriu in acest moment si am inceput sa am ganduri de viitor. Am inteles ca WordPress-ul ascunde o lume unita si frumoasa, am descoperit bloggeri dedicati, am inteles ca prin intermediul acestei platforme uriase, WordPress, pot face o diferenta. Pentru aceasta, multumesc echipei Wordpres si miilor de cititori si bloggeri care fac acest lucru posibil.

2018 s-a caracterizat prin emotii, nopti nedormite, lacrimi si sperante noi, bucurii, esecuri, incercari, rabdare, perseverenta, credinta, dragoste, descoperiri, fericire si implinire.

Ce va aduce 2019? Sunt extrem de curioasa si eu. Nu sunt genul de persoana care isi face planuri prea multe, insa atunci cand imi doresc ceva am grija sa se intample. Asadar, nu am o lista prea lunga insa am cateva idei solide:

In 2019 imi doresc mai mult decat orice sanatate. Imi doresc sa fiu fericita cu familia mea, imi doresc sa evoluez la noul loc de munca si sa continui sa imi scriu, cuvant cu cuvant, povestea vietii prin intermediul platformei WordPress.

La finalul articolului, doresc sa multumesc tuturor persoanelor ce au fost alaturi de mine in 2018, persoanelor ce au crezut in mine si m-au ajutat sa devin ceea ce sunt astazi.

Acum, la cumpana dintre ani, va urez speranta in suflet si curajul de a trece peste incercarile noului an. Belsug, sanatate si fericire, La Multi Ani!

dan-whale-155993-unsplash

(Sursa Imaginii – Unsplash)

                                                                   English version

The fine sand of life’s hourglass counts the last threads of the year 2018. We are split up just a few hours of the new year 2019 and on this occasion I’d like to look back in retrospect at the time of 2018.

I like to think 2018 was a good year. Looking back at all the accomplished tasks, at all the storms and trials I have been subjected to, all the things learned, and all the discoveries, I can only admit that the year 2018 was beautiful.

For me it was the year of knowledge and development, the year when schooling ended and started preparing for real and durable life.

2018 was the year in which I shed tears of joy and longing to finish the studies, the year when I stepped on a social scale, becoming a full-time employee (not from the first attempt, but it is important that I found myself balance later).

In 2018 I met new people, souls endowed with special characters and behaviors, good men and fake men. I tied friendships that later broke up, I laughed with appetite and cried with salty tears. Every person who has met me has left a small footprint on my soul, changing me positively and helping me to perceive life as it is with good and bad.

I have learned to value the people next to me and have discovered the true meaning of the word family. After a long day of work, the best revitalizing treatment is embracing loved ones and the familiar home atmosphere, the feeling of love and being loved.

I have learned that I do not have to be afraid of failure, but to be afraid of not trying. I have learned that although life puts me in difficult situations, I have to move forward and be grateful that I have gone through those moments; I have learned that every bruise is a lesson, and every lesson is a step forward.

I have learned that there are people who are in more difficult situations than I have been, I have learned that I do not have to cry, I have learned that I have to talk less and listen more. Together with my loved ones, we have discovered new places in this world and have lived unforgettable experiences. I realized that some beautiful journeys can only be discovered by losing yourself.

Last but not least, in 2018 I started to grow up, article by article with the blog I am writing at this time and I started to think about the future. I understand that WordPress hides a united and beautiful world, I have discovered dedicated bloggers, I understand that through this huge platform, WordPress, can make a difference. For this, I thank the WordPress team and thousands of readers and bloggers who are making it possible.

2018 has been characterized by emotions, sleepless nights, new tears and hopes, joys, failures, trials, patience, perseverance, faith, love, discovery, happiness and fulfillment.

What will 2019 bring? I am very curious too. I’m not the kind of person who plans too much, but when I want something I’m looking to make it happen. So I do not have a long list, but I have some solid ideas:

In 2019 I wish more than any health. I want to be happy with my family, I want to evolve to the new job and continue to write, word by word, the story of life through the WordPress platform.

At the end of the article, I want to thank all the people who were with me in 2018, the people who believed in me and helped me to become what I am today.

Now, at the age of years, I wish you hope and the courage to overcome the challenges of the new year. Wealth, health and happiness, Happy New Year!

annie-spratt-178364-unsplash
(Unsplash – Image Source)

Absolvire si emotii. Discurs final de an.

Ieri am trecut printr-un moment important pentru viata mea, am participat la cursul festiv al facultatii de Inginerie Alimentara, programul de studii Controlul si Expertiza Produselor Alimentare. Spun moment important deoarece este ultimul curs festiv si ultima experiente de genul din viata mea de tanar student.

Ziua de ieri a fost emotionanta din mai multe puncte de vedere… impreuna cu colegii mei si cu indrumatorii ce ne-au fost alaturi 4 ani lungi am marcat acest eveniment si l-am scris in cartea vietii cu litere de aur. Am retrait clipe de pe bancile facultatii, ne-am adus aminte de lucrurile amuzante dar si cele triste ce ne-au facut ceea ce suntem astazi, absolventi ai facultatii de Inginerie Alimentara.

As dori sa public aici discursul pe care l-am rostit ieri in cadrul acestui eveniment important pentru colegii mei ce poate, pe viitor vor dori sa il revada.

Discurs final de an

Onorați părinți, stimate doamne profesoare, stimați domni profesori, dragi colege si dragi colegi. Am să mă străduiesc, în limita amintirilor şi cunoştinţelor, să vă demostrez că anii de facultate, de o frumuseţe tulburătoare şi inegalabilă, rămân unici în viaţa fiecăruia.

Pentru că sunt anii ultimelor în­­trebări, certitudini şi emoţii. Şi pentru că de ei ne leagă aduce­ri-amin­te frumoase sau mai puţin frumoase: prima notă mare la chimie oferita de doamna Leahu (şi ultima, de altfel), 5-ul firav la rubrica Fizicii din catalogul profesoarei Jarcau, foamea şi starea de semi-leşin după 6 ore de cursuri si sa recunoastem, viteza cu care părăseam, cu capul vârât la maximum între umeri, incinta facultatii, în tentativă de chiul.

Colegi şmecheri, fete prea serioase şi prea tocilare, am fost uniţi apoi de febra exa­menelor de mai târziu, am devenit între timp „noi”. Ne unesc zilele în care impartaseam emoţiile propagate cu viteza luminii dinaintea examenelor sau subiectele şubrede peste care ne-am aplecat frunţile fierbinţi.

Ne unesc clipele frumoase şi greşelile, tot ce am învăţat aici şi acum despre câte emoţii poate să aducă apropierea finish-ului unui an şcolar! Mai ales atunci când, despărţindu-ne de acest an şcolar, ne numim absolventi. Emoţiile-s provocate de neliniştea prevestitoare fiecărei despărţiri, de examenele ce ne aşteaptă şi, poate, de zilele acestea frumoase, atât de îm­bie­toare la o plimbare. Ne des­parţim de emo­ţiile canceroase de dinaintea examenelor, de colega de bancă. Sau, şi mai trist, ne des­parţim de cafelele aparatelor – de acel ,,gagaut,, falsificat, de setea care ne chinuie după o oră de sport, de banca prea în­gustă, de colegii de suferinţă alături de care am cunoscut atâtea bucurii şi necazuri, satisfacţii şi împliniri.

Profesorilor nostri le multumim pentru ca ne-au oferit ocazia sa descoperim lucruri noi care ne vor folosi in activitatea ce urmeaza, pentru ca au transformat relatia rigida student – profesor intr-una de comunicare deschisa si prietenie si pentru ca ne-au format ca oameni. Va multumim pentru toate intrebarile, uneori copilaresti, la care v-ati straduit sa gasiti raspunsuri, pentru acele cuvinte cheie pe care ni le-ati oferit ca punct de plecare in cautarile de pe Google sau Wikipedia.

Știm  că n-a fost ușor, știm că nu v-am ascultat întotdeauna, ba unii dintre noi au fost uneori chiar obraznici, dar dumneavoastră ați înțeles că acesta a fost felul nostru, al fiecăruia,  de a vă arăta că avem nevoie de dascăli cu vocație, care să știe să ne ia pe fiecare exact așa cum suntem, să ne prețuiască, să ne ajute să ne cunoaștem, să ne descoperim, să prețuim prieteniile, să iubim cuvântul și cărțile și să ne formăm astfel niște caractere putenice,  capabile să înfrunte viața adevărată. Dacă am reușit sau nu, ca împreună să facem asta, nu vom putea ști decât peste ani, pentru că piatra de încercare a caracterului nostru este timpul.

Acum 4 ani intram pe poarta acestei facultati cu inima strânsă și fără să cunoaștem pe nimeni, iar acum, când ne pregătim s-o părăsim, luăm cu noi pe lângă foarte multe amintiri frumoase, și mulți prieteni adevărați. Dumneavoastră veți rămâne aici, vin acum din urmă alți studenti, aveți datoria  de a trece acum trecutul la amintiri și de a vă concentra pe viitor. Ne vom gândi la dumneavoastră la fiecare început, știind că sufletele vă vibrează când zăriți pâlcurile de studenti ce se îndreaptă voioși spre facultate, și ne vom aminti cu drag că odată, demult, în grupul de copiii către care priviți acum eram și noi.

In numele colegilor mei, vreau sa le multumesc parintilor nostri care ne-au indrumat pasii pe aceasta cale si ne-au sustinut in anii de facultate, pentru ca ne-au trezit in fiecare dimineata la timp sa ajungem la ore si pentru ca ne-au fost alaturi in toate momentele noastre importante, inclusiv astazi aici.

Astazi este un moment de sfarsit si totodata un nou inceput, o noua viata ne asteapta. Este momentul cand cele acumulate pe bancile scolii vor fi puse in practica si vor legitima valoarea castigata in timpul facultatii. Noi avem astazi nu numai pregătirea necesară unor buni specialişti, ci şi capacitatea de a reuşi în viaţă. Cu siguranţă, după numeroasele examene prin care am trecut şi experienţa căpătată în anii de facultate, suntem pregătiţi să facem faţă obstacolelor care ne vor astepta de acum înainte.

Dupa Absolvire, vom fi membri cu drepturi depline in sintagma inginerilor si vom trai toate acele lucruri frumoase pe care viata ni le-a pregatit: un loc de munca, casatoria, copii, rate la banca, privirile suspicioase ale sefilor.

Imi doresc sa ne intalnim cu totii peste 10 ani aici, la fel de entuziasti, zambitori si veseli, însă cu firile șlefuite de experiențele maturizării, fără a vă fi lăsat vreo umbră pe chipuri.

Vă mulțumesc pentru atenția acordată!

 

cropped-156152-batch-28-blog-5-of-5-main-113017-01-1.jpg