Decor de perete diy tip caramida sau brick wall art diy

Buna ziua dragilor! Nu am mai avut timp de articole prea siropoase si incarcate in ultima vreme si nici acesta nu va fi unul.

Am tot fost ocupata cu renovarea casei si inca sunt. Nu stiu de ce dar acest anotimp vara, il consider unul a reinnoirii launtrice si de ce nu, exterioare. Consider ca mereu mai poate fi adus un plus de nou si creativitate in viata noastra prin intermediul renovarii si decorarii spatiilor in care locuim.

Nu numai ca dam un refresh aerului din casa dar si curatim camerele in care desfasuram felurite activitati zilnic. Casa trebuie sa reprezinte „acasa” in primul rand si in al doilea rand locul nostru preferat, sanctuarul nostru.

In ultimii ani am ales sa personalizez cate un perete din casa, sa aduc putina culoare si viata in incaperile locuintei. Anul acesta am optat pentru decorul de perete tip caramida sau cum spun englejii, diy brick wall.

Nestiind ce imi doresc initial, m-am plimbat prin Dedeman si mi-am zis ca poate o sa gasesc un sticker de perete sau un sablon ceva. Stickerele de perete din pacate nu le pot aplica deoarece peretii mei nu sunt drepti 100%. Sabloanele de perete de la Dedeman erau exact ce mi-am desenat eu in camera mea, acasa la tara, in adolescenta… fluturasi si ramuri de copaci. Minunat! Fix ce nu ma mai pasiona!

Asadar, plimbandu-ma printre rafturi am dat de trafalet decorativ. Ce era mai exact acel trafalet decorativ? Un trafalet obisnuit dar pe care erau aplicate ori cateva bucati de piele prinse in suruburi ce creau fluturi, frunze sau colturi ori un plastic slab ce crea si el ceva efect.

La un moment dat am zarit un burete ratacit in coltul din dreapta si mi-am reamintit ca am vazut ceva modele de caramida prin Dedeman dar bineinteles, pentru alte locuri ale casei. Am stat si m-am gandit asa… avea rost sa investesc 100 de lei pe doua trafalete decorative sau era mai bine sa creez ceva nou? Am achizitionat in final un burete la 10 lei si o culoare pentru efect.

Ajunsa acasa am varuit peretele alb initial apoi cu ajutorul buretelui inmuiat in acelasi tip de var lavabil, dar de data acesta colorat am inceput sa aplic, „caramida cu caramida” buretele pe perete.

„Caramizile” nu au iesit chiar atat de simetrice si intr-un fel nu cred ca mi-as fi dorit sa fie chiar liniare.

Niciodata nu am chemat stiu eu ce decorator in casa, prefer sa muncesc eu. Aleg sa imi dezvolt latura creativa si infrumusetez si spatiul din jur!

Această prezentare necesită JavaScript.

Pictura, o meserie sau doar o pasiune ?

Sunt o parte din oameni care sunt talentati la mai multe lucruri, de exemplu in domeniul muzicii, al sculpturii, al teatrului etc. Insa cel mai important – lucrul despre care doresc sa discut astazi – acele persoane ce sunt talentate la desen. Exista o intreaga industrie in urma talentului acestor persoane si ca exemplu stau marii pictori romani: Nicolae Tonita, Nicolae Grigorescu, Camil Resu, Stefan Luchian, Ion Andreescu si multi altii ce au contribuit intr-o buna masura la imbunatatirea imaginii tarii noastre, Romania.

Talentul de a manui creionul sau pensula la unele persoane este innascut [provenit de la parinti sau rude] sau descoperit pe parcursul timpului. Desi desenul nu este promovat sau apreciat de unele categorii de oameni sunt persoane ce ar da o avere pe anumite piese de arta, mai ales daca au o vechime relativa. Aici stau ca dovada expozitiile de pictura desfasurate de catre autori sau de grupuri de autori, dupa caz de unde pot fi si achizitionate tablouri de cei interesati de arta – lucru ce nu se intampla prea des.

Iar acum sa revin la vechea problema ce nu isi gaseste locul doar in industria picturii daca pot zice asa, lipsa fondurilor din partea autoritatilor tarii noastre dragi ce nu isi permite ,,a irosi ” resurse financiare pe pictori fie ei si descoperiti. Dupa cum ar zice un articol al siteului http://www.pictat.ro,iata si linkul catre pagina respectiva -> http://tablouri-si-picturi.blogspot.ro/2012/03/pictura-o-meserie-costisitoare-facuta.html , o meserie costisitoare realizata de oameni fara bani.

Este un articol destul destul de bun ce scoate la lumina viata pictorului roman. O viata plina de incercari si nereusite as zice eu. Costurile pentru aceasta pasiune ce devine in timp meseria dintr-o viata a unui om sunt exorbitante, timpul acordat devinind din ce in ce mai lung. Sunt destule persoane ce renunta la aceasta pasiune din cauza costurilor si din cauza adevarului sinistru, acela ca nu se pot descurca financiar.

Desenele realizate de aceste persoane talentate necesita dupa cum am spus timp, rabdare si suflet ori pretul pus de autori nu se va putea compara niciodata cu munca depusa. Si totusi, sunt destule exceptii ce par a face abstractie la ceea ce am descris mai sus. De exemplu in tara sunt expozitii de pictura ce apar in fiecare luna, daca nu saptamana scotand la iveala talentul nebanuit al locuitorilor tarii noastre.

In cazul marilor pictori ce nu au fost recunoscuti in vremea razboiului si au ramas asimilati tarii in care au fost exilati din simplul fapt ca tara noastra nu a dorit sa-i accepte e o duritate. Nicu Enea un pictor bacauan al carui talent uimeste publicul strain, castigator al unui premiu important in Paris, dupa care fiind scos din viata artistica de catre comunisti in urma pictarii unor palate regale nu este apreciat de catre locuitorii tarii noastre si sunt destule exemple ce reflecta ceea ce tocmai am descris. Oare cat timp vom mai ignora si inlatura adevaratele talente,culegand ,,spinii si nu trandafirii”?

2131951188_2ff5c0e466_b