Gandul zilei 19#/Thought of the day 19#

Este seara si tarziu. Mult prea tarziu pentru a concluziona elementele importante ale zilei, mult prea obositor. Mintea este incarcata de notiuni nemaintalnite iar picioarele se simt greoaie si obosite, trupul este istovit. Dar cine mai sta sa numere orele si minutele scurse? La urma urmei timpul este facut sa treaca.

Afara e intuneric. Seara s-a lasat pe nesimtite, cuprinzand lumea intr-o manta neagra si umeda. Pe drum se zaresc faruri aprinse ale unor masini ratacite intr-o intersectie mult prea ingusta si becuri ce lumineaza slab soseaua.

Pe trotuar poti asculta pasii incalciti si grabiti ai trecatorilor osteniti adancindu-se in belti formate de sezonul ce tocmai a trecut. Lumea este agitata si se grabeste, fiecare la randul lui asteptand sa ajunga la adapost, intr-un loc cald si primitor, ferit de intemperii si tristeti, intr-un loc numit acasa.

In statia de microbuz, bancile de lemn sunt umede si mult prea reci. Stropii ascutiti de apa trec fulgeratori prin adapostul temporar, iar vantul arunca furios cu valuri de frig si neputinta. Fire subtiri si albe se ivesc de nicaieri pe cer, luminand pentru un moment intinderea pamanteasca.

……………………………………………………………………………..

Dar este abia luni si este ora 9 seara. Se arata o saptamana intreaga in fata plina de provocari si incercari, o saptamana intensa si lunga. La sfarsitul zilei ma simt amortita si mult prea obosita pentru a mai putea descrie si alte lucruri, lucruri vazute si simtite, lucruri care pot fi spuse si lucruri care trebuie tinute in adancul sufletului.

La sfarsitul zilei vreau doar sa tac si sa ascult ploaia, sa simt picaturile de ploaie pe piele contopindu-se cu sudoarea unei zile prelungite.

English version

It’s evening and late. Far too late to conclude the important elements of the day, far too exhausting. The mind is loaded with unimaginable notions and the legs feel awkward and tired, the body is exhausted. But who else can count the hours and minutes spent? After all, time is gone.

Outside it’s dark. The evening was left unmoved, encompassing the world in a black and wet mantle. On the way there are light beams of lost cars in a too narrow intersection, and light bulbs illuminating the road.

On the sidewalk you can listen to the hurried footsteps of the wandering passers by deepening into puddle formed by the season that has just passed. The world is agitated and hurrying, each in turn waiting to go to shelter, in a warm and welcoming place, away from the weather and sadness, in a place called home.

In the minibus station, wood benches are damp and too cold. Sparkling water splashes are flashing through the temporary shelter, and the wind blows furiously with cold waves and powerlessness. Thin and white threads rise out of the sky, lighting up for a moment the earthly stretch.

But it’s only Monday and it’s 9 o’clock in the evening. It will be a full week full of challenges and trials, a long and intense week. At the end of the day I feel numb and too tired to be able to describe other things, things seen and felt, things that can be said and things to be kept deep in the soul.

At the end of the day I just want to hear the silence and listen to the rain, to feel the drops of rain on the skin merging with the sweat of a prolonged day.

Song of the day 38#

Best Day of My Life
I had a dream so big and loud
I jumped so high I touched the clouds
Wo-o-o-o-o-oh, wo-o-o-o-o-oh
I stretched my hands out to the sky
We danced with monsters through the night
Wo-o-o-o-o-oh, wo-o-o-o-o-oh
I’m never gonna look back
Woah, never gonna give it up
No, please don’t wake me now
This is gonna be the best day of my life
My li-i-i-i-i-ife
This is gonna be the best day of my life
My li-i-i-i-i-ife
I howled at the moon with friends
And then the sun came crashing in
Wo-o-o-o-o-oh, wo-o-o-o-o-oh
But all the possibilities
No limits just epiphanies
Wo-o-o-o-o-oh, wo-o-o-o-o-oh
I’m never gonna look back
Woah, never gonna give it up
No, just don’t wake me now
This is gonna be the best day of my life
My li-i-i-i-i-ife
This is gonna be the best day of my life
My li-i-i-i-i-ife
I hear it calling outside my window
I feel it in my soul (soul)
The stars were burning so bright
The sun was out ‘til midnight
I say we lose control (control)
This is gonna be the best day of my life
My li-i-i-i-i-ife
This is gonna be the best day of my life
My li-i-i-i-i-ife
This is gonna be, this is gonna be, this is gonna be
The best day of my life
Everything is looking up, everybody up now
This is gonna be the best day of my life
My li-i-i-i-i-ife

Recompensa JTN Panel

In ultimul articol despre sondaje online, am mentionat despre un site de sondaje online cu premii si anume JTN Panel.

Am facut cererea de retragere pe data de 12 decembrie 2018, moment dupa care am mai completat sondaje pe platforma lor. Pe 9 ianuarie am primit si recompensa bine meritata:

jtn reward

Concluzionez ca acest site este de completare sondaje cu recompense este serios si isi respecta operatorii. Desi au durat 28 de zile de la cererea de retragere, recompensa a sosit si voi completa in continuare sondaje pe platforma lor.

Ganduri gri pentru o Romanie subjugata

Astazi sarbatorim 1 Decembrie sau ziua Romaniei, ziua in care aceasta tarisoara s-a format. Am citit nenumarate articole de la colegii mei bloggeri despre aceasta zi, ele m-au purtat prin diferite sentimente, cand mai dulci, cand mai amare.

Idei si opinii personale

 M-am nascut in aceasta tara, acum 23 de ani si aici doresc sa raman. Aici am familia mea, aici este locul unde am crescut, aici sunt eu.

Sunt constienta ca Romania poate face mai mult, Romania are potential insa din pacate este condusa de oameni mult prea preocupati de propriile interese decat de populatie si dezvoltare.

Recunosc ca mi-am petrecut ore in sir privind emisiuni precum Starea Natiei si m-am uimit si incruntat in acelasi timp cand am vazut ce impertinente si oameni slabi ne conduc. In parlamentul Romaniei se perinda zilnic, sau cand isi aduc aminte sa mearga la munca, oameni fara cultura, oameni fara respect – unii fata de altii si fata de noi, ca natie.

Sunt extrem de dezamagita din acest punct de vedere si mi-as dori sa existe oameni competenti si dedicati, care sa puna tara pe primul loc si averile pe locul al doilea.

Imi pare rau ca in acest articol nu pot vorbi doar despre lucruri bune si pozitive, dar atata timp cat in Romania domina coruptia si intimidarea, niciodata nu vom fi capabili de evolutie.

Privesc in fiecare zi oameni cum isi parasesc tara pentru un job peste hotare, oameni care sunt fericiti si cu speranta in ochi, oameni care cred intr-un viitor prosper, dar nu in tara. Familii intregi parasesc tara pentru joburi mici, insa care asigura un salariu decent si o masa la copii, hainute si un cadou de sfintele sarbatori.

Salariul minim pe economie „creste” pe zi ce trece. Salariul brut este de 20,000 de lei in timp ce tu, ca angajat, in mana iei doar 1,169 lei. Muncesti mai mult de 10 ore pe zi sa acorzi o masa familiei si abia daca reusesti sa iti platesti facturile si darile la stat, care daca ar fi sa calculam corect sunt de 8,831 lei pe cap de locuitor.

Rata somajului creste de la o zi la alta, persoanele nu mai vor sa munceasca atat de mult pentru un salariu atat de mic si se opresc la ajutorul social, de 200 de lei pe luna.

Pentru a te putea angaja pe un post mai mare, desi pierzi ani din viata si banii parintilor trebuie, in cazul in care ai sanse sa platesti sa ajungi acolo. Bani grei, pentru care platesti toata viata, asta in conditiile in care acel post nu este sigur 100%.

Serviciile medicale lasa de dorit, spitalele sunt in paragina si angajatii nemultumiti. In spital, esti obligat sa iti imparti patul de durere cu alti pacienti, mai loviti de soarta decat tine. Mai mult decat atat, trebuie sa omori gandaci pe pereti cu papucii de casa si sa alergi dupa muste – nu exista igiena.

Asadar, astazi, de 1 decembrie in calitate de romanca am un dulce gust amar si nu imi vine sa sarbatoresc, ci sa protestez, de halul in care a ajuns aceasta tara.  In semn de protest nu voi aduce o varianta in limba engleza a acestui articol.

La multi ani, Romania!

Mesaje-1-decembrie-2014-Ziua-Nationala-a-Romaniei-la-multi-ani-680x365

Sursa imagine – Google imagini

Nobila Casa – decor deosebit in camin si dragoste in inimi

Orologiul pamantului numara zilele pana la marea sarbatoare a iernii, Craciunul. Din fericire, afara cerul cerne deja fulgi mari si siguri de nea, cu toate ca ne aflam abia in luna noiembrie.

Sarbatorile de iarna aduc pe langa imensa bucurie si emotie in suflet si foarte multa pregatire si munca, in special in ceea ce priveste decorarea casei.

Foarte multe persoane ne trec pragul cu prilejul sarbatorilor de iarna, si ne dorim ca interiorul caminului nostru sa fie cald si primitor, sa fie apreciat sincer de cei dragi.

De sfintele sarbatori, interiorul caminului ar trebui sa reflecte frumusetea si curatenia launtrica a fiecareia dintre noi; in modul in care postim inainte de sarbatori pentru a ne curati sufletele, asa trebuie sa procedam si cu interiorul locuintei.

Nobila Casa ma ajuta sa creez un Craciun de Poveste

pozancbun11

De Craciunul acesta, Nobila Casa ma ajuta sa decorez interiorul casei cu elemente de decor specifice sezonului rece.

Pentru mine, sarbatorile iernii reprezinta o noua modalitate de a-i conferi stralucire si caldura caminului pe care il impart in fiecare zi cu familia si cei dragi.

Cand vine vorba de decor, un lucru important pentru mine este alegerea unui element caracteristic pentru pat/canapea. Anul acesta am optat pentru perne de decor marca Nobila Casa . Le consider foarte deosebite datorita materialului de calitate si a culorilor vii specifice iernii.

Masa de Craciun la care ne asezam cu totii are, de asemenea, un rol important. Craciunul acesta aleg sa asez o fata de masa speciala, peste care voi potrivi o traversa din cadrul aceleasi game marca Nobila Casa .

La servirea mesei imbelsugate de Craciun invitatii mei vor folosi servetele de masa Snow White in Red, care sunt perfecte pentru crearea unei atmosfere calduroase de Craciun prin impaturire corespunzatoare.

De asemenea, voi servi bunataturile dulci pregatite cu grija si satisfactie pentru Sfanta Sarbatoare a Craciunului in platouri festive, din sticla rezistenta.

La finalul serii voioase vom discuta despre peripetiile anului 2018 la un pahar de sampanie delicat si ne vom propune noi idealuri realiste pentru anul 2019 privind artificiile colorate si zgomotoase.

Deoarece stiu ca voi fi intrebata de sursa de provenienta a acestor elemente deosebite de decor de catre familie si cei dragi, voi recomanda cu caldura in suflet magazinul Nobila Casa ce se afla in incinta Iulius Mall Cluj-Napoca precum si in alte locatii.

In final, pot admite multumita si lipsita de griji ca sarbatorile acestea de iarna vor fi speciale, datorita prezentei familiei si a interventiei magazinului Nobila Casa.

Washington Irving spunea : Craciunul este perioada in care aprindem focul ospitalitatii in casa si cel al dragostei in inimi. Multumesc, Nobila Casa!

Nobila-Casa

Thought of the day 8#

Am vrut sa imi deschid ochii insa o durere m-a cuprins din neant. Niste fiori reci mi s-au strecurat pe dupa spate, si mi-au invaluit toata faptura.

Incerc sa ma misc dar trupul imi este captiv intr-o cusca si nu mi-l pot misca decat prin incercari asidue. Greutati invizibile imi captureaza picioarele si mainile, si lanturi grele imi apasa pe piept.

In ochi simt acid, ei ma ustura si ma dor. Pleoapele imi atarna greoaie iar cand clipesc fruntea imi trimite prin semnale prin vibratii chinuitoare.

Lacrimi aspre imi scalda fata fara motiv, si pielea ma irita. Nasul imi este captiv, mi-l simt incarcat si necajit.

Vreau sa rostesc niste vorbe, vreau sa cer ajutor, dar glasul imi este inactiv, corzile vocale sunt incetinite de un virus si reusesc sa scot un sunet ragusit si soptit: Am racit… !

Cu toata puterea ma ridic din pat ce pare a ma trage inapoi, cu mreje solide si sigure. Genunchii imi tremura, capul imi este impovarat si vederea incetosata; tot organismul este inghitit de simptomele bolii si eu… eu sunt sclava neputintei.

Aragazul tiuie aievea, sunete de gaz palpait prin instalatie. Arunc un ibric pe ochiul aprins, potrivesc cateva plante cu efecte vindecatoare si le innec in apa clorinata de la chiuveta.

Mergand cu durere, ca o bolnava fara scapare, rabatez geamul scrutand o privire asupra tabloului tomnatic. Dintr-o data, ca dintr-o alta lume mi se infatiseaza un film alb-negru,  cu sunete infundate de copii obraznici si galagiosi, schelalait de caini vagabonzi si ciori aiurite.

…………………………………………………………………………………………………………

Dupa o baie prea fierbinte ma las prada ceaiului aburind si pastilelor cu efect prea intarziat, prea slabe pentru afectiunea ce m-a invrajbit.

Este duminica, si saptamana atarna in tic-tacul catorva minute si secunde.

Dar va veni si saptamana viitoare… .

images

(Google pics sursa)

English version

I wanted to open my eyes, but a pain covered me from nowhere. A few creeps crossed my back, and my whole body was shivering.

I try to move but my body is trapped in a cage and I can only move it through hard attempts. The invisible weights capture my legs and hands, and the heavy chains press on my chest.

In the eyes I feel acid, they are hurting me. The eyelids hang on me like cumbersome and when I blink, the head sends me signals through tortuous vibrations.

Harsh tears blaze my face for no reason, and my skin irritates. My nose is captive, I feel it loaded and unkempt.

I want to say some words, I want to ask for help, but my voice is inactive, the vocal cords are slowed down by a virus and they are able to make a tingle and whisper sound: I got a cold …!

With all my power I get up from the bed that seems to pull me back, with solid and secure nets. The knees tremble, my head is overwhelmed and the vision blurred; the whole body is swallowed up by the symptoms of the disease and I … I’m the a helpless slave.

The gas cooker sounded, gas flashed through the plant. I throw a jar on the burning eye, match some plants with healing effects, and drown them in chlorinated water from the sink.

Walking painfully, like a sick man with no escapes, I open the window and take a look at the tomnatic painting. At some point, like a new world, I’m seeing a black-and-white movie, cluttered with tumultuous and noisy kids,  scaffolding stray dogs and vicious crows.

………………………………………….. ………………………………………….. ………………..

After a too hot bath I let myself pray to the steamy tea and the pills with too late effect, too weak for the affection that invaded me.

It’s Sunday, last week lays in the tic-tacs of a few minutes and seconds.

But next week will come too…. .