Coronavirus in Suceava

Dupa cum bine stiti, din pacate, Suceava este acum supranumit epicentrul Coronavirusului. In fiecare zi se confirma noi cazuri de persoane afectate si situatia devine mai gri de la o ora la alta.

In data de 29.3.2020 avem in Suceava 317 pacienţi din care 149 sunt confirmati cu noul coronavirus. Chiar si Gheorghe Flutur, presedintele Consiliului Judetean Suceava a fost testat pozitiv pentru coronavirus aflandu-se in spitalul sucevean chiar in acest moment.

Sunt atat de multe stiri in ultima perioada despre situatia scapata de sub control la spitalul din Suceava incat nici nu mai stii ce sa crezi si ce sa nu crezi. Autoritatile nu se simt vinovate pentru ceea ce s-a intamplat si nu isi reproseaza nimic cu privire la managementul situatiei.

Dar intrebarea este, daca autoritatile nu se simt vinovate pentru ce s-a intamplat, atunci cine ar trebui? Vorbim despre sute de persoane infectate si probabil mult mai multe cazuri nedeclarate din lipsa testelor.

Situatia politica

Recent, ministrul sanatatii Victor Costache si-a dat demisia, fix in aceasta perioada de criza. Ludovic Orban, prim ministrul Romaniei, spune ca regreta situatia dar o intelege. Adica, cum poti tu ca prim ministru cu o zi inainte sa anunti un plan puternic pentru combaterea virusului si a doua zi sa renunti, ma depaseste situatia.

Si am impresia ca si conducerea statului este depasita, nimeni nu era pregatit pentru o asemenea infectare in masa. Insa ar trebui cel putin sa actionam inteligent si sa luam masuri care ar putea sa schimbe realitatea trista in care ne aflam.

Aud tot timpul la comunicari de presa afirmatii precum: incercam, vom face demersuri, lucram la asta. Intrebarea mea si cred ca a tuturor romanilor este cand se va realiza ceva concret si clar precum: astazi am facut asta, se va lua urmatoarea masura incepand din acest moment.

Companiile doneaza, oamenii de rand doneaza pentru situatia din Suceava insa statul sta practic cu mainile in buzunar si priveste de departe. Pai statul ce face? Unde este fondul de urgenta si de ce nu se implica?

Informari si dezinformari

Alaltaieri ma uitam la emisiunea Starea Natiei cu Dragos Patraru si de asemenea la stirile recente si pur si simplu ma enervam. Nu inteleg cum este posibil ca un manager de spital sa cheme toti doctorii, impreuna pentru a-i testa pentru acest virus, din ordin dat de ministru (ministrul nu stia absolut nimic despre acest lucru).

Astfel, doctorii, asistentele si tot personalul spitalului, fie ca discutam despre persoane testate pozitiv sau negativ cu Coronavirus au fost aduse in acelasi loc pentru un set de teste. Contaminarea a fost inevitabila.

De asemenea, discutam despre o lipsa de personal majora in spital, lipsa ventilatoarelor deoarece majoritatea sunt defecte. Discutam cu o colega si imi spunea ca sora ei se pregateste sa munceasca ca si asistenta in spital dar ca a fost obligata sa isi aduca singura echipament de acasa. Sunt probleme majore, lacune care afecteaza sistemul medical si pe noi, indirect.

Concluzii

Personal, nu am mai iesit din casa de doua saptamani, si atunci am iesit pentru cumparaturi necesare. Muncesc de acasa si incerc sa evit contactul cu alte persoane, aici facand referire la vecini si familie. Nu mi-am mai vazut parintii si ceilalti membri ai familei de mai mult de o luna.

Imi este dor de familie, de colegi si de rutina zilnica, insa nu pot risca sa ies afara. Sunt constienta ca sunt inca tanara la 24 de ani si desi nu prezint simptome de virus, pot fi o sursa de contaminare pentru ceilalti, raspandind virusulul.

Imi doresc din tot sufletul sa se gaseasca o solutie pentru aceasta problema si sa revenim la normal cat mai curand. Sper ca autoritatile sa isi revina la timp si sa actioneze inteligent in aceste situatii de criza nu doar pentru Suceava cat si pentru toate zonele Romaniei afectate.

Crenvurstii – alimente de proasta calitate daunatoare organismului uman

Priveam in aceasta seara o stire pe canalul de televiziune Pro Tv, care informa populatia cu privire la continutul crenvurstilor. Asadar, m-am hotarat ca in aceasta seara sa va povestesc cate ceva despre aceste minunate produse alimentare de origine animala.

Ce sunt crenvurstii?

Conform Wikipedia, Crenvurștii (din germană Krenwurst, in care Kren = hrean, regionalism din Austria si Bavaria; Wurst = carnat) sunt un preparat culinar din carne, invelit intr-o folie protectoare cilindrică. Produs alimentar in forma de carnacior, obtinut din carne de vita si slanina tocate fin, introduse in intestine de oaie sau in material plastic si adesea prinse in pereche.

Care sunt, de fapt ingredientele care stau la baza crenvurstilor?

Crenvurstii sunt alcatuiti dintr-o pasta. Pasta de crenvursti are la baza ei: grasime, carne dezosata mecanic, sorici, tendoane si proteine de slaba calitate. De obicei, crenvurstii sunt ambalati in membrane artificiale, daunatoare organismului uman in urma ingerarii.

Grasimea existenta in crenvursti este nesaturata si foarte daunatoare pentru sanatate, urcand nivelul colesterolului in organism.

Carnea dezosata sau separata mecanic este un produs din carne obtinut prin macinarea la presiune a carnii, de obicei de pui, trecut printr-o sita pentru a separa osul de partile comestibile de tesut.

De fapt, carnea dezosata mecanic este un „piure” ce  include oasele, maduva osoasa, pielea, nervii, vasele de sange si resturile de carne ramase pe oase. In unitatile mari de productie, se utilizeaza „carnea” ramasa in utilaj de la prepararea altor produse alimentare.

Un mic video despre cum se fabrica crenvurstii:

Istoricul carnii dezosate mecanic

Dupa al doilea razboi mondial a urmat cresterea rapida si continua a cererii de hrana, in mare parte a cererii de preparate culinare pe baza de carne. In acest mod s-a dezvoltat zootehnia intensiva, comertul cu carne, alimentatia publica, la scara din ce in ce mai mare.

Incepand cu anii 1960, produsele secundare / subprodusele, mai apoi chiar resturile din industria carnii au inceput sa fie folosite tot mai des in variante comercializabile, intai ca produse pentru animale de companie si de casa, apoi in variante destinate consumului uman.

MDM = carnea obtinuta prin separarea mecanica de pe oase, exclusiv cea de pe oasele capului si extremitatile membrelor sub articulatia carpiana (copita fata) si tarsiana (copita spate), iar in cazul porcinelor, si de pe vertebrele coccigiene (coada); carne de pasare separata mecanic este pasta cu granulatie fina obținuta prin separarea mecanica a carnii de pe oasele carcasei de pasare, exclusiv pielea gatului, ghearele, capetele si organele. Organele excluse, aproape toate, se vând ca sortiment separat.

In Regulamentul Comunității Europene nr. 853/2004 (Anexa 1, p. 1.14), carnea separata mecanic – CSM este produsul obtinut prin indepartarea carnii de pe oasele acoperite de carne după dezosare sau de pe carcasele de pasari, prin mijloace mecanice care determina distrugerea sau modificarea structurii fibroase a muschilor.

Completarea privind efectele separarii mecanice, referitoare la degradarea structurii fibroase a muschilor a fost adaugata dupa introducerea unor tehnologii care provoaca aceste efecte resturilor de carne colectate de pe oase, iar aceste efecte au avut ca urmare numeroase probleme de igiena alimentara, care au afectat mulți consumatori, au generat litigii, dezbateri si initiative publice.

In jargonul specialistilor carnea dezosata mecanic are chiar denumirea de „mazga“ sau „noroi“: „noroi alb – white slim. engl.“ (cand e vorba de carne de pasare) ori „noroi roz – pink slim, engl.“ (cand e vorba de carne rosie, de la specii patrupede).

Membrana artificiala este realizata din alginat de sodiu, celuloza, guma de guar, lactat de calciu, clorura de calciu, colagen de vita si coloranti. Nu este recomandat sa consumam membrana artificiala de pe crenvursti deoarece poate conduce la sufocare si grave probleme digestive.

Pe langa aceste ingrediente, crenvurstii mai contin si o serie de E-uri nocive:

• Nitrit de Sodiu (E250) – emulgator utilizat pentru prepararea numeroaselor produse din carne si confera culoare si aspect placut. In stomac, in prezenta proteinelor, nitritii formeaza nitrozamine, substante cangerigene. De asemenea, Nitritul de Sodiu actioneaza asupra hemoglobinei, distrugand-o. Hemoglobina copiilor, in comparatie cu hemoglobina adultilor este mult mai sensibila fata de nitriti, motiv pentru care copiii nu ar trebui sa consume produse continand acest aditiv. 
• Trifosfati (E451) – saruri utilizate ca stabilizatori si emulgatori, permitand uleiurilor sa se amestece cu apa si sarea, astfel permitand injectarea produselor alimentare precum crenvurstii.
• Polifosfati (E452) – saruri utilizate ca sechestranti si substante tampon. In produsele alimentare produc prelungirea termenului de valabilitate, si in cantitati mari pot produce tulburari metabolice. Acest aditiv este interzis cu desavarsire din alimentatia sugarilor si a copiilor mici!
• Caragenan (E407) – Aditiv alimentar cu roluri de: emulgator, stabilizator, agent de ingrosare, de umplere si de aglomerare.Caragenanul afecteaza grav sistemul digestiv producand ulcer, cancer de colon si inflamarea mucoaselor intestinale. Are actiune anticoagulanta si este toxic pentru rinichi si ficat.
• Monoglutamat de Sodiu (E621) – Acest aditiv este foarte folosit ca potentiator de aroma in diverse alimente si condimente. Glutamatul de sodiu este cancerigen, confera dependenta, produce obezitate si afecteaza anumite functii ale creierului.
  Cele mai intalnite efecte ale glutamatului de sodiu sunt durerile de cap, amortirea membrelor, inrosirea fetei, contractiile musculare, agravarea astmului si oboseala.
• Sare – Crenvurstii contin 2 % sare. Doar un crenvursti de 35 g contine 0.6 g sare, ceea ce inseamna 1/10 din cantitatea de sare recomandata zilnic pentru un adult.

La momentul de fata, cei mai ieftini crenvursti de pe piata sunt cei mai nocivi pentru sanatate. Legislatia din Romania este foarte permisiva la momentul de fata, existand pe piata crenvursti fara carne, fie ea si dezosata mecanic.

Crenvurstii sunt nocivi atat pentru sanatatea noastra ca adulti, dar in mod special, pentru copii. Ingredientele si aditivii prezenti in aceste produse alimentare pun in pericol sanatatea si procesul de crestere a micutilor, fapt recunoscut si de medici.

Asadar, cel mai indicat este sa ne facem noi acasa proprii crenvursti din ingrediente sanatoase si naturale, inlocuind aditivii si conservantii cu condimente atent alese.

(Sursa Imaginii – Unsplash)

Situatia transportului in comun in Romania si alte probleme

Microbuzul este principalul mijloc de transport in comun cel mai adesea utilizat de catre oameni. Oameni de oriunde, oameni simpli, oameni sofisticati, oameni tineri, oameni in varsta, insa toti cu acelasi scop: de a ajunge undeva.

Imi amintesc de momentele cand faceam naveta pentru a ajunge la locul de munca. Schimbam 4 microbuze pe zi si mergeam inca 600 de metri pentru a ajunge la destinatie. Ei bine, in aceste circumstante am avut timp sa observ atmosfera din aceste mici vehicule si tipologii de comportamente.

O plimbare prin Suceava cu microbuzul TPL

In statie sunt zeci de oameni insirati pe o linie dreapta care isi asteapta cu nerabdare microbuzul pentru a ajunge la locul unde se desfasoara activitatile lor cotidiene. Tineri, imbracati prea subtire pentru vremea de afara, insa cu speranta in ochi, si putere in trup, isi izbesc iritati incaltamintea de terenul asfaltat.

Oamenii in varsta privesc cu nerabdare catre sensul giratoriu pe care circula nenumarate masini, nerespectand regulile rutiere. Imbracati cu „n” straturi de haine, isi vara capul in geaca groasa, respirand din greu. Fetele le sunt palide si zbarcite, pielea le este traversata de timp si intamplari, ochii cazuti din pleoape… dar mai au speranta. Speranta ca o sa ajunga acel blestemat mijloc de transport si chinul lor o sa ia sfarsit.

Tocmai cand aparuse caldura in suflet si bucuria, Tpl-ul se opreste la semafor. Ironic, oamenii asteapta cuminti precum copii la prima ora din an, doar niste fete tinere de liceu isi scuipa mania, sporovaind mult prea galagios situatia pentru prima ora a diminetii.

Cand in sfarsit, mijlocul de transport ajunge in fata aleei, usile i se deschid mecanic, scartaind a durere. O multime de oameni privesc cu neputinta in fata grupului nou venit ce incearca sa patrunda in automobil.

Nimeni nu iubeste aglomeratia, cu atat mai putin persoanele in varsta, bolnave ce nu au la dispozitie destul aer respirabil. Ne impingem unul in altul, lovindu-ne fara sa vrem, calcandu-ne in picioare la propriu.

In aer este un amalgam de mirosuri, din care unele mai putin placute. Se simte mirosul proaspat al diminetii de mahmureala, al nespalatului pe dinti si al transpiratiei. Ici-colo mai simti cate un iz de parfum expirat, cumparat dintr-un chiosc din cartier. Este o realitate a vietii cotidiene, pe care nimeni nu o iubeste, insa o admite asa cum este ea. Dura, aglomerata si murdara.

Soferii au refuzat sa mai coopereze. Cunosc situatia si totusi nu iau nici o masura. In ciuda faptului ca toate scaunele sunt ocupate, mai sunt zeci de oameni in picioare si inca se mai aduna. Ne simtim cu totii, ca intr-o cutie de metal, rece si mult prea plina pentru incarcatura pe care ar trebui sa o duca.

Concluziile dure si reale ale anului 2019

O stiu ei, si o stim si noi. Nu sunt destule mijloace de transport in comun care sa acopere multimea de oameni, iar structurarea celor cateva existente este la pamant. Ele nu ajung niciodata la timp, si atunci cand ajung sunt burdusite de suflete ingramadite. Astfel, lumea intarzie la serviciu, la medic si la intalniri importante. Dar cui ii pasa?! Cu siguranta, nu conducerii.

Asta e realitatea anului 2019 pe care o traim cu totii, fie ca vorbim de comunitatea Suceveana, fie ca vorbim de alte comunitati. In aceasta dimineata citeam articolul Larisei, in care povestea cu indignare cum un cetatean din Bucuresti isi fuma cu nesimtire puturoasa tigara in mijlocul multimii din mijlocul de transport in comun.

Situatia este aceeasi oriunde. Nesimtire, nepasare, complacere. Imi vine sa si rad uneori cand ma gandesc la ce spera politicienii, „dragii” ce ne conduc. Ei vor sa iesim din Uniunea Europeana deoarece vor independenta, un trai mai bun pentru Romania. Dar cum poti tu asigura acest lucru cand Romania este mai mult decat datoare vanduta, cand tu nu esti capabil sa asiguri salariile bugetarilor, cand absolut tot sistemul este bolnav?! Si ei viseaza la avioane… .

Am oferit doar un exemplu, despre transportul in comun in acest articol dar problemele sunt mult mai complexe decat par. Este trist ca in loc sa ma bucur de tineretea mea, sa descopar bucuriile vietii, la 23 de ani stau si descriu o realitate crunta a Romaniei in care traim astazi. Ne maturizam mult prea devreme din cauza problemelor existente, luptand in tara cu morile de vant. Dar asta e Romania in care traim, si se pare ca din pacate, asta ne ocupa tot timpul.

Probleme cotidiene/Daily issues

Nu-i asa ca uneori aveti impresia ca sunteti inconjurati de oameni care nici macar nu au un motiv pentru care se afla in preajma voastra? Nu stiu de ce dar in ultima vreme eu am simtit asta foarte puternic.

Sunt unele persoane care in anumite momente critice genereaza dintr-un creier putin folosit raspunsuri si comportamente cat mai impertinente posibil.

In acest articol voi detalia cateva din momentele iritante petrecute in ultima perioada.

Cazul I

In urma cu cateva zile completam cateva sondaje de la Daedalus si nu stiu de ce, dar mie mi se intampla sa dau de erori la 4/10 sondaje in cazul acestei companii. Mi se intampla sa ajung la jumatatea chestionarului si sa ma lovesc de probleme de ordin tehnic, IT.

Spre exemplu, la intrebarea 25, din cadrul unei testari de reclama mi se cerea sa mut un atribut intr-o casuta x, corespunzatoare parerii mele de consumator. Bun, pana aici toate bune si frumoase, cu exceptia faptului ca nu puteam la propriu, muta atributul in casuta. Am tras de cuvintele alea cateva secunde pana am realizat ca este o problema. Dau sa merg inainte la urmatoarea intrebare, era logic sa nu ma lase pentru ca nu aveam cum raspunde, incerc sa mut din nou cu mouse-ul nici gand si tocmeala.

Aleg sa reclam problema la Daedalus. Dupa doua zile primesc si eu raspunsul la intrebarea mea. Nu stiam daca sa rad sau sa ma enervez la ce raspuns am primit:

Eu cred ca aceasta lectie am invatat-o la varsta de 8 anisori cand mi-am luat PC, si care cunostinta am dezvoltat-o apoi la orele de informatica din cadrul scolii. Adica, pe bune?!

Cum sa imi dea un raspuns asa nefolositor cand de fapt problema era alta? Hai ca poate mai intelegeam si eu sa imi admita ca exista o problema de browser (desi nu era cazul, am incercat sondajele pe 5 browsere diferite)… ah si la urma imi ia si dreptul de a mai completa odata sondajul, ca deh, eu nu stiu notiuni de informatica de baza.

Cazul II

In ultimii ani datorita serviciilor practicate in diverse domenii mi s-a oferit sansa de a lucra impreuna, de a instrui si supraveghea angajatii.

La o prima vedere, ai crede ca angajatii sunt oameni seriosi si competenti, care nu ar avea nevoie de tutorat si ca ar intelege anumite lucruri si s-ar comporta matur, conform infatisarii si tinutei pe care o afiseaza.

Dar, din nou viata ma surprinde. Nu de putine ori mi-a fost dat sa vad oameni certandu-se pentru un nimic, spunandu-si reciproc cuvinte grele si dand vina unul pe celalalt, aruncandu-si „vina” precum copii mingea unora altora. Mai mult decat atat, precum niste copii razgaiati dau fuga la sef si parasc unul neputinta si lipsa de gandire a celuilalt.

Intr-un astfel de colectiv, cu astfel de persoane nu numai ca iti este dificil sa ii intelegi, dar iti este si greoi sa lucrezi si sa te dezvolti ca persoana. (I can’t work with that!!)

(shutterstock sursa)

Cazul III

Cu totii stim, cu serviciile de telefonie, internet si gaz/curent mereu este si va fi bataie de cap. Esti client, ai drepturi. Cam asa speculeaza marile companii furnizoare de servicii de pe piata romaneasca, care incurajeaza oamenii in a le folosi serviciile.

Sa luam Orange, de exemplu. Parintii, cunostintele, rudele si prietenii – pana si necunoscutii folosesc Orange. De ce? Simplu! Pentru ca are acoperire mai mare de semnal si ofera abonamente avantajoase (sau cel putin asa se lauda).

In urma cu doi anisori am decis si eu sa imi deschid abonament pe numele meu, cu telefon nou, pachet complet.  Dupa un an de zile de platit, de depasit suma de pe abonament mi-a cam plecat simtul responsabilitatii si dorinta de a fi independenta. Am ramas totusi pe Orange, cu abonament pe care il platesc cu 10 zile inainte de termen pentru a evita penalizarile, ce sunt evident usturatoare.

Cazul IV

E-nergia, mama ei dara! Acum doi ani mi-a batut la usa o duduie ce se batea cu pumnul in piept ca este angajata a firmei E-on si ca imi prezinta o oferta de care o sa fiu cu siguranta multumita si ca nu o sa regret alegerea facuta. Nu numai ca am regretat, dar am ramas si stupefiata!

De fapt, „duduia Leana” era angajata misterios la E-nergia si cauta noi clienti. Am aflat cand doream sa achit factura la gaz pentru E-ON, nu ma aflam in baza lor de date pentru ca eram prezenta in catalogul unei alte companii. Ca sa pot reveni din nou la E-ON trebuie sa merg tocmai la Targu Mures sa ma reconectez… pe bune?!

Am rezistat pana acum tot pe E-nergia, ca deh. Targu Mures e departe si timp ioc… desi iarna la ce sume impresionante achit lunar ma cam motiveaza sa fac o plimbare.

Cazul V

UPC si angajatii competenti. Aceste doua elemente ce tocmai le-am specificat sunt cam in contrast unele cu altele. Data aceasta cand mi-am reinnoit abonamentul la ei, am primit cadou un modem nou!

Cee frumos! Noh, problema este acum ca dragul de tehnician de la UPC s-a cam grabit. A instalat in doi timpi si trei miscari modemul si a plecat ca vantul. 8 Zile fara Internet… cei de la configurare dadeau vina pe cei de la echipa de tehnicieni fizici, si vice-versa.

………………………………………………………………………………………………………………..

Cu situatii ca acestea si oameni ca cei pe care i-am descris… sper sa mai am rabdarea si inspiratia sa mai revin aici cu idei proaspete si ganduri mai bune. O saptamana minunata si lipsita de peripetii, dragi cititori!

English Version

Don’t you sometimes think that you are surrounded by people who do not even have a reason for being near you? I do not know why but lately I felt this very strong.

There are some people who, at certain critical moments, generate from their little brain used the most impertinent answers and behaviors possible.

In this article I will detail some of the irritating moments last month.

Case I

A few days ago I completed some Daedalus polls and I do not know why, but I am making mistakes in 4/10 surveys for this company. I happen to get to half the questionnaire and then to stop because of the technical problems, in IT field.

For example, in question 25, in an advertising test, I was asked to move an attribute into an x box, corresponding to my opinion of the consumer. Okay, up here all good and beautiful, except I could not really move the attribute in the box. I drew those words for a few seconds until I realized it was a problem. I moved ahead to the next question, it was logical not to leave me because I did not have the answer, I try to move again with my mouse and guess what? It didn’t happen.

I choose to refer the matter to Daedalus. After two days I get the answer to my question. I did not know whether to laugh or annoy at what answer I received:
They said I was not aware of how to draw an atribute to a box.

I think this lesson I learned at the age of 8 when I got my PC, and I learned it later in computer science classes in the school. I mean, are you for real?!

How could they answer such an unhelpful answer when the problem was different? Come on, if they would have admited that there was a browser problem (although not the case, I tried polls on 5 different browsers) … ah and finally I also have the right to fill in the survey once more, as deh , I do not know basic computer science.

Case II

In recent years, thanks to services in various fields, I have been given the chance to work together, to train and supervise employees.

At first glance, you would think that employees are serious and competent people who would not need tutoring and would understand certain things and behave maturely according to the appearance and the outfit they are displaying.

But again life surprises me. Not many times I have been given to see people arguing for nothing, telling each other their heavy words and blaming each other, throwing „blame” like children’s ball to each other. More than that, like a crying baby they flee to the boss and tell them and leave the other helplessness without thinking of the other person.

In such a collective, such people not only find it difficult to understand, but it is also difficult for you to work and develop as a person. (I can not work with that !!)

Case III

We all know, with telephone, internet and gas / current services is always going to be a headache. You are a client, you have rights. That’s what the big service companies on the Romanian market speculate, encouraging people to use their services.

Let’s get Orange, for example. Parents, acquaintances, relatives and friends – even the strangers use Orange. Why? Simple! Because it has higher signal coverage and offers advantageous subscriptions (or at least that’s what they say).

Two years ago, I also decided to open my subscription on my name, with a new, full package phone. After a year of pay, to exceed the amount on the subscription, I was left with a sense of responsibility and a desire to be independent. I have stayed on Orange though with a subscription. I pay 10 days before the deadline to avoid the penalties, which are obviously frightening.

Case IV

E-nergy, her mother darling! Two years ago, I was struck by a women who refferrs to me as an employee of E-on and she presented me an offer that I will definitely be happy with and will not regret the choice made. Not only did I regret, but I was stunned too!

In fact, „Leana duana” was mysteriously committed to E-nergia and was looking for new clients. I found out when I wanted to pay the gas bill for E-ON, I was not in their database because I was present in another company’s catalog. So if I want to go back to E-ON again I have to go to Targu Mures to reconnect… why GOD?!

We have resisted to E-nergia so far, as deh. Targu Mures is a long way to go … although in winter, what impressive amounts I pay for a month motivates me to take a walk.

Case V

UPC and competent employees. These two elements we have just outlined are in contrast with one another. This time when I renewed my subscription to them, I received a new modem gift!

That is beautiful! Noh, the problem is now that UPC’s tech is a little rushed. They installed the modem in two times and three moves and left like the wind. 8 Days without Internet … those at the setup blamed those from the team of physical technicians, and vice versa.

………………………………………………………………………………………………………

With situations like these and people like those I described … I hope to have the patience and inspiration to come back here with fresh ideas and better thoughts. A wonderful and and careless week, dear readers!

Pesta Porcina Africana/PPA

O multitudine de stiri… haos in tara, animale suferinde.

Unde o fi vinovatul?

Friends become forgetful in time…

Intro

       Hello dear readers and bloggers! Oh, I apologize again, because of too tight work and homework I can not go to write so often. I promise, however, that I will write at least once a week, and I will always be back here on the blog to read your posts that you write with so much dedication and talent.

Story

         Everyone knows that weddings are an occasion for joy and fulfillment in a person’s life. Marriage is the beginning of a new journey from this short life, it is the celebration of every moment of life with your beloved person and in the future with the little miracles that will represent everything for you and will complete your destiny.

But also during the wedding party you can rejoin old friends, acquaintance forgotten over time.

Last night I witnessed a less pleasant happening, namely the reunion of a few friends from childhood, people who grew up together and shared good and bad but who separated themselves along the way, the thread of everyone’s life tangling on another snare.

„Friend” nr. 1

„- Hey! How are you? You have not given any sign of life!

– Well, what else to do … good and bad to anyone !!

– What do you mean ?!

– I mean …

– How have you been?

– Well, I’ve been married in the meantime and working now, so my life is unfolding. You? Do not you have any thoughts about marriage?

– Me? No, he says, leaving his gaze in the ground. Now I’m working abroad … I’ve been to a warehouse, something. I worked.

– Oh, that’s good man! Are you okay?

„Yes, I’m fine …” he muttered to himself a few words.

Several incoherent replies followed because the interlocutor did not offer logical words.

„Friend” no. 2

„- Hey man! How are you?

– Hey, look at the wedding!

– How are you? You have not given any sign of life!

– Well, when … I work, I’m with my chores. How are you? You are fine?

„Yeah, with my wife here, I got married in the meantime,” he said proudly.

– Oh, man congratulations. I wish you happiness!

– Thank you!”

Behind the dialogue were hidden faces, considerations and elbows drawn to the next person.

At the exit, a photo of the bride was wanted. „Friends” took pictures before the couple, although they asked the first. During the photo session, the two friends laugh in jealousy and made signs about the couple.

Conclusion

True friendship resists time, distance and silence. The example I offer does not fit at all in this pattern, but on the contrary offers the opposite.

When we are children we do not know hate, we are not familiar with envy or other negative feelings; we choose the people around us as they make us feel, we are pure both inside and outside. We do not judge by appearances and preconceived thoughts, we are childish and accept reality as it is.

In this example, people or „friends” are those who disapprove of behavior. An old friend is met by a comradeship worthy of friendship, family not by a few words spoken by the facade, and by an indirect so obvious language.

In this life we ​​know so many people, we become friends with people of various souls and body appearances. Samuel Butler said that friendships are like the money: easy to make and difficult to keep … in the same context, I also conclude that friendships should have nothing to do with money and social status, and that it should be difficult to be made and easy to keep.

I wish you a nice sunday!

Prietenii se uita in timp…

Intro

Buna ziua dragi cititori si bloggeri! Oh, imi cer scuze din nou, din cauza programului prea restrans la serviciu si a treburilor de pe acasa nu mai apuc sa scriu asa de des. Promit totusi ca voi scrie macar o data la o saptamana, si voi reveni cu drag mereu aici, pe blog pentru a citi randurile voastre pe care le scrieti cu atata dedicatie si talent.

Povestire

Toata lumea stie ca nuntile sunt o ocazie de bucurie si de implinire in viata unei persoane. Casatoria inseamna inceputul unei noi calatorii din aceasta scurta viata, inseamna celebrarea fiecarui moment din viata alaturi de persoana iubita si pe viitor alaturi de micutele minuni ce vor reprezenta totul pentru voi si va vor completa destinul.

Dar de asemenea, in cadrul petrecerii de dupa cununie te poti reintalni cu vechi prieteni, cunostinte uitate in timp.

Aseara am fost martora a unei intamplari mai putin placute, si anume reintalnirea dintre cativa prieteni din copilarie, persoane ce au crescut impreuna si au impartit si bune si rele dar care s-au despartit pe parcurs, firul vietii fiecaruia impletindu-se pe alt snur.

„Prietenul” nr. 1

” – Hey! Ce mai faci? Nu ai mai dat nici un semn de viata!

– Pai ce sa mai fac… bine si rau la nimeni!!

– Cum adica?!

– Adica!!…

– Tu ce ai mai facut?

– Pai m-am casatorit intre timp si cu munca acum, asa se desfasoara viata mea. Tu? Nu ai ganduri de casatorie?

– Eu? Nuu… spune el, lasandu-si privirea in pamant. Acum lucrez in strainatate… am mai fost pe la un depozit, ceva. Am muncit.

– Aha, e bine man! In rest esti bine?

– Daa, sunt bine… mormai el inspre sine cateva cuvinte.”

Au mai urmat cateva replici incoerente datorita faptului ca interlocutorul nu oferea raspunsuri demne de o conversatie logica.

„Prietenul nr. 2”

” – Buna man! Ce mai faci?

– Hey bine, uite la nunta si eu!

– Ce mai faci? Nu ai mai dat nici un semn de viata!

– Pai cand… muncesc si eu, sunt cu ale mele. Tu ce mai faci? Esti bine?

– Da, uite cu nevasta pe aici, m-am casatorit intre timp, spuse el mandru.

– Oo, felicitari man. Sa fiti fericiti!

– Multumim!”

In spatele dialogului se ascundeau priviri fatise, considerari si coate batute inspre persoana de langa.

La iesire, s-a dorit o fotografie cu mirii. „Prietenii” au facut poze inaintea cuplului, desi ei au cerut primii. In timpul sesiunii foto, cei doi radeau in zeflemea si isi faceau semne cu privire la cuplu.

Concluzie

Adevarata prietenie rezista timpului, distantei si tacerii. Exemplul oferit de mine nu se incadreaza deloc in acest tipar, ba din contra ofera opusul.

Cand suntem copii nu cunoastem ura, nu suntem familiriazati cu invidia sau alte sentimente negative; alegem persoanele din jur in functie de cum ne fac sa ne simtim, suntem puri atat in interior cat si pe exterior. Nu judecam in functie de aparente si gandiri preconcepute, suntem puerili si acceptam realitatea asa cum este ea.

In exemplul dat, persoanele sau „prietenii” sunt cei care dezamagesc prin comportament. Un prieten vechi se intampina printr-o conduita demna de tovarasie, familiala nicidecum prin cateva cuvinte spuse de fatada, si printr-un limbaj indirect atat de evident.

In viata aceasta cunoastem atat de multe persoane, ne imprietenim cu oameni de diverse infatisari sufletesti si trupesti. Samuel Butler spunea ca prieteniile sunt ca banii: ușoare de făcut și greu de păstrat… in acelasi context, finalizez si eu cu gandul ca prieteniile ar trebui sa nu aiba nimic de a face cu banii si pozitia sociala, si ca ar trebui sa fie greu de facut si usor de pastrat.

O duminica placuta va doresc!

Sistemul birocratic din Romania si Somajul

Buna ziua dragii mei! Au trecut cateva zile de cand nu am mai scris nimic si imi cer scuze… doar ca a fost prima mea saptamana de lucru dupa finalizarea facultatii si a trecut putin cam greu. De dimineata pana seara eram la serviciu iar seara, abia reuseam sa gatesc si sa deretic prin casa.

Acum ca tot ma angajez la aceasta companie noua, Catyral, trebuie sa scot si actele de angajare.

Pe scurt, actele de angajare constau in: cazier, medicina muncii (care nu este alcatuita doar dintr- o simpla adeverinta pentru cei ce vor lucra in domeniul alimentar ci din analize rigurioase, care sa ateste ca esti sanatos si capabil sa muncesti intr-o fabrica), copiile banale dupa certificatul de nastere, de casatorie si actul de identitate, copie dupa ultima diploma de studii, in cazul meu adeverinta deoarece diploma de studii se elibereaza intr-un an.

DAR! Si zic dar, deoarece mai urmeaza ceva :-)) , noii absolventi ai anului 2018 de facultate beneficiaza de o prima de insertie in munca de la somaj.

Da, absolventii, pe langa salariul de la compania care angajeaza mai primesc o suma de bani de la stat (s-au gandit si ei sa faca o fapta buna), prin intermediul somajului, ca bonus de angajare. Nu este o suma extrem de mare, este vorba de 1500 de lei care se acorda in doua transe, una la inceputul insertiei si una dupa un an, este vorba de 750 de lei inainte si 750 de lei dupa. Angajatorul TREBUIE sa angajeze pe termen nedeterminat sau pe 10 luni pentru ca sa poti beneficia de acea subventie. Nu este o suma mare, dar pentru o persoana care se afla la inceputuri, ca si mine, conteaza.

Proaspat absolventii vor trebui sa depuna un dosar cu actele necesare pana la 60 de zile de la data absolvirii. Aici din nou, actele cerute or sa fie: copie dupa cartea de identitate, copie dupa adeverinta de studii, adeverinta medicala,  si  copie dupa certificatul de nastere si de casatorie (aceste copii nu se mentioneaza de la inceput de pe site, ca sa bati drumul aiurea, pana la somaj-serviciu-acasa).

De asemenea, si angajatorii vor primi o suma de bani pentru „acceptarea si instruirea” tinerilor absolventi, de numai 2.250 lei pe luna.

Intamplare adevarata de miercurea trecuta, 1 august

Saptamana care tocmai a trecut a trebuit sa merg la somaj, sa depun acel dosar de insertie si sa ma interesez despre repartizarea in campul muncii.

Odata ajunsa la somaj, mi-am tras un biletel de ordine catre camera nr. 10 (stiam numarul caci am mai fost odata la acea institutie pentru a ma interesa de ce este nevoie pentru angajare si ce trebuie sa fac pentru a ma „infiltra” ca un angajat cu drepturi in aceasta societate) si m-am asezat cumintica pe un scaun.

Langa mine se mai aflau alte 4 persoane interesate ca si mine, de beneficiile unui tanar absolvent de facultate\liceu si in urma mea mai erau inca 4, si se preconizau a mai veni.

Biletul, nr. 7, okay, asteptam. Fiecare persoana trebuia sa astepte in jur de 20 de minute pentru a intra in evidenta autoritatilor competente, pentru a li se realiza acel „carnetel” de somaj si pentru a fi recomandat catre angajatorii interesati de noi forte de munca.

Sporovaind cu acele cateva persoane care se aflau in situatia mea, timpul parea sa se scurga mai repede si din acele 4 persoane mai ramasese una. Iupii, vine si randul meu!

Cand ma bucuram mai tare ca o sa intru si eu curand, si o sa scap de timpul pierdut pe culoarele institutiei, vine o angajata in graba si ne intreaba pentru ce asteptam.

Doamna inopinata isi fixeaza privirea catre mine si ma intreaba:

„- Domnisoara (care doamna, cred ca ma tradeaza fata si statura de copil 😀 ), dumneavoastra pentru ce asteptati?

– Doresc sa intru in evidenta dvs… sa depun acel dosar cu acte pentru angajare si sa ma interesez despre ce am de facut, urmeaza sa ma angajez la o companie.

– Aveti actele de repartitie? Actele de la firma angajatoare?

– Momentan nu, dupa cum am spus, doresc doar sa ma interesez despre ce documente as avea nevoie pentru viitoarea angajare si sa depun acel dosar de inregistrare in baza dumnevoastra de date.

– Aa, pai nu trebuie sa asteptati aici… mergeti la camera nr. 6!

– Dar eu am inteles ca trebuie sa astept la camera nr. 10!

– Ati inteles gresit, numarul 6 este cel la care trebuie sa mergeti, cel din capatul culoarului!

– In regula, multumesc.

Priveam in jos acum… nu mai stiam ce as putea face. Trecusera o ora jumatate de cand asteptam la acel rand, si acum urma sa fiu mutata la altul. Slava domnului ca acolo eram singura care astepta!

Ma resemnez, si ma indrept catre capatul culoarului. Ma indrept catre usa, bat cu simt, si astept sa mi se raspunda. Observand ca nimeni nu raspunde si ca era liniste am tras de usa. Surpriza! Biroul gol.

Ma indrept din nou catre acea doamna si ii spun ca nu este nimeni in birou.

Domnul de la securitate spunea ca probabil sunt in pauza de cafea, iar angajata dupa cercetari „riguroase” a ajuns la concluzia ca doamnele sunt in sedinta. Mi-a fost recomandat sa astept in capatul culoarului din nou, ca or sa se intoarca la un moment dat.

Mi-am zis ca o sa stau cu multimea care astepta la camera nr. 10, si asa in capatul culoarului eram singura, si din punctul meu de vedere acele doamne nu aveau sa se reintoarca prea curand.

Din discutie in discutie, m-am hotarat sa fac schimb de biletul de ordine, ca oricum la acea camera nu mai aveam treaba, dar am pastrat totusi biletul ei in dosarul ce acum era sifonat de la atata plimbari si strans in mapa.

Dupa alte cateva minute hotarasc sa ma intorc la camera nr. 6, ca poate s-or fi intors de la sedinta. Da de unde… in birou batea vantul libertatii… .

Ma imping intr-un colt de perete pentru a obtine o pozitie mai „confortabila”, caci acolo nu erau scaune de asteptare, si privesc pe ceasul de la mana cum se scurg secunde, minute.

Doamna cu pricina, care mi-a sugerat sa astept ma priveste cu mila si imi spune:

„- Vai, nu trebuia astepti atat de mult aici… nu inteleg de ce dureaza atat. Mergi inapoi la camera nr. 10!!”

Din celalalt capat al culoarului se aude persoana care striga in microfon: „Biletul nr. 8!!”

Ma ridic din coltul „confortabil”, iau ghiozdanul in mana si o sterg catre culoarul din fata fara a-i multumi doamnei angajate de „bunavointa” de care a dat dovada. Macar biletul persoanei cu care am facut schimb sa il prind!

Intru rapid in camera 10, gafaind usor si adresandu-ma primei persoane pe care o vad, doamna care data trecuta a fost amabila cu mine, si mi-a spus totul despre cum functioneaza somajul si ce acte ar trebui sa aduc.

Acea doamna ma priveste confuza si din dreapta mea, aud un domn ursuz, mormaind niste cuvinte in greata, dupa care la un moment dat ridica tonul:

” – La mine sunteti, domnisoara! V-am mai spus odata!!”

– Imi cer scuze, nu v-am auzit.

– Ei nu auziti… voi astia tineri niciodata nu auziti nimic… bombanea el in surdina.”

Nu i-am mai zis nimic… m-am asezat pur si simplu pe scaun, i-am inmanat dosarul cu actele necesare sugerate de catre doamna confuza si am asteptat sa imi trag sufletul.

Pe domnul, il cunosteam de data trecuta, de cand am fost sa ma interesez de documentele necesare pentru intrarea in evidenta somajului; el a fost cel care, in mod binevoit a plecat la cafea, timp de jumatate de ora… si apoi, dupa o ora am fost nevoita sa ii solicit doamnei confuze acum, cunostintele pentru obtinerea informatiei atat de necesare mie.

Incepe sa caute prin acel dosar, imi arunca actele din original in fata si imi inmaneaza niste hartii sa le semnez si sa le completez.

Curioasa, ca orice om, am intrebat pentru ce sunt necesare acele acte, si in ce ordine trebuie completate.

Bineinteles, ca domnul ursuz nu a avut rabdare sa imi asculte intrebarile si mi-a spus sa tac fara nici un menajament. (Pana la urma ce rost avea sa stiu eu toate acele informatii?! Si de ce era important sa stiu eu toate acele lucruri? La urma urmei, domnul ursuz lucra in domeniul statului, ce conteaza ca eu avea sa ii platesc salariul pe viitor).

Inghit galusca si completez acele hartii cum stiu eu, vazandu-mi de treaba mea.

Primesc toate documentele necesare, domnul imi spun ca atunci cand mi se va face angajarea si voi primi toate actele de la angajator sa le aduc pentru a putea demara cu acest proiect.

Cand sa ma ridic de pe scaun, doamna directoare impreuna cu personalul de la camera 6 ma invita in biroul lor pentru a primi alte formulare inspre completare; probabil erau o completare la dosarul principal.

Linistita la gandul ca totul se va termina si voi ajunge si eu sa finalizez cu actele pe ziua respectiva, ma indrept catre camera nr. 6, ciocanesc in usa si mai apoi intru.

O doamna mai plinuta, la cei 50 de ani ai sai, imi raspunde tulburata:

” – De ce bati la usa?! Nu vezi ca sunt intr-o discutie?! Asteapta pe hol cand iti spun!!

La capatul rabdarilor, si putin nervoasa ii raspund doamnei in cauza:

” – Doamna nu ma intereseaza, eu sunt aici deoarece am fost trimisa de doamna directoare, am nevoie de niste formulare!

Doamna uimita de raspunsul meu rastit, ma fixeaza cu privirea si imi raspunde din nou, pe un ton mai linistit:

” – Asteapta putin cand iti spun, mai am ceva de discutat si nu poti ramane aici!”

Tocmai cand ma pregateam sa ies de pe usa intra doamna directoare, val-vartej si ii spune doamnei ca trebuie sa imi dea niste formulare de completat pentru o viitoare angajare si ca este important sa le primesc acum. In final, cineva e de partea mea!

Doamna care ma tot trimitea afara, imi ofera pana la urma niste formulare, imi da un pix si ma trimite pe hol sa le completez ca mai apoi sa le duc din nou la camera nr. 10.

Imi grabesc pasii, de data aceasta mai linistita si ma duc pe hol, la o masa aruncata sa scriu formularele alea odata si sa ies de acolo.

O tipa statea trantita pe doua scaune si privea in zare… cred ca se gandea la nemurire sau ceva, ca in timp ce musca fara pofta dintr-un croissant i se scurgea saliva pe mustata.

I-am spus sa se fereasca putin deoarece am de completat niste formulare; aievea, parca nici nu i-as fi spus, daca lenesii aveau un echivalent omenesc atunci ea era cel mai bun exemplu.

Completez formularele si ma duc la camera nr. 10 pentru a i le oferi domnului ursuz.

Domnul ursuz era din nou la cafea si de data aceasta mi le-a primit doamna confuza, sugerandu-mi ca data viitoare sa pun mai putine intrebari si sa ascult mai mult.

Concluzii

Daca este sa urasc ceva pe lumea asta din tot sufletul atunci este birocratia romaneasca. Pe oriunde mergi, indiferent ce pas important faci in cariera ta, pentru dezvoltarea profesionala si personala este nevoie de un teanc de hartii, atat in original cat si in copie, care sa ateste si sa dovedeasca ca esti capabila si pregatita de a trece la etapa urmatoare.

Asadar, in acest fel, pierdem atat timpul nostru pretios care ar putea fi investit in alte scopuri, dar pierdem si rabdarea, stabilitatea psihica din cauza nivelului mediocru si a ritmului greoi in care se desfasoara sectorul de activitate al statului.

Din cauza ca am fost oprita din a pune acele intrebari acum trebuie sa caut pe anofm.ro raspunsuri pe care nu-s sigura ca o sa le gasesc sau inteleg 100%.

La sfarsitul zilei, concluzionez ca sistemul birocratic din Romania este cel mai josnic si ca nici angajatii lui nu-s mai departe. In cazul in care vrei sa obtii o indemnizatie, cum este si situatia mea acum, esti la mana lor si trebuie sa joci cum iti canta.

Aud multa lume care crede in schimbare si afirma cu toata vehementa si certitudinea ca Romania de maine o sa fie mai buna. Intrebarea mea este CAND?!