Carantina. Ziua N.

Nici nu mai stiu ce zi este, nici nu mai retin notiunea timpului, daca timpul s-ar putea masura in aceasta carantina. Clipele conteaza doar atunci cand lucrez, insa am avut recent indraznirea de a-mi cere cateva zile de concediu. Simteam nevoia de o deconectare.

Am lipsit doua saptamani jumatate de pe blog. Nu imi cereti un motiv, ca nu stiu sa va raspund. M-am intrebat si eu de ce m-am distantat de blog si de mine, de gandurile mele. Am gasit raspunsuri dar parca nici unul nu a parut destul de plauzibil.

Faptul ca am devenit comoda cu munca de acasa si m-am plictisit sa repet non-stop aceleasi chestii, una dupa alta intr-un ritm monoton. Pe undeva, in tot acest timp, mi-am pierdut speranta si dorinta de a trai o viata ocupata, dorindu-mi sa fiu conectata la lumea din jurul meu.

Scuza ca petrec mult prea multe ore in fata ecranului, mi s-a parut patetica deoarece fac asta de prea mult timp. Apoi, justificarea ca m-am afundat in curatenie si gatit pentru ca a sosit Pastele dar apoi a trecut, din nou, nu este un motiv bun.

Pentru ca nimic nu e destul de bun acum. Nimic nu e normal. Nimic nu are sens.

Pastele anului 2020 in carantina

Acest Paste l-am petrecut acasa, in izolare, departe de familie si de cei dragi in mod diferit de cum o faceam pana acum. Dar hey, ne-am auzit prin telefon si am putut sa ne simtim tremuratul din voce, frustrarea din ton si disperarea din volumul glasului. If that makes any difference.

Am iesit la geam si am ascultat slujba de inviere prin boxe, am vazut privirile neajutorate ale altor vecini de la geamul alaturat, si mai apoi m-am afundat in tacere.

Am privit la stirile tampite din media cum lumea face scandal pentru ca ar trebui ca regulile sa se respecte conform ordonantelor politice. Drept dovada, politistii au fost atacati cu pietre si agresati de catre oameni. Ignoranta, nepasare si lipsa de bun simt.

Apoi m-am odihnit, am mancat si am privit la seriale, ca toata lumea de altfel. Ieri m-am decis sa fiu puternica si sa ma apuc de exercitii fizice pentru doua ore. Astazi aparent am racit din nou, simptome de raceala puternica (sa nu zic totusi, Corona).

…………………………………………………………………………………….

Astazi, m-am decis, cu cele cateva puteri ramase sa reincep sa scriu din nou pe blog. Nu am prea multa energie de la aceasta raceala ce s-a reintors pentru a nu stiu cata oara si o sa va rog sa fiti blanzi cu mine.

Voi cum va mai simtiti? Totul e bine?

(Image Source – Unsplash,
Dawid Zawiła)

4 gânduri despre “Carantina. Ziua N.

  1. Aa, bine!? Cât de bine poți fi în astfel de situații. Sigur, noi nu avem restricții mari în zonă, doar recomandări. O recomandare este să reducem cât de mult putem ieşirea din casă sau să nu frecventăm locuri posibil aglomerate. Lumea chiar a înțeles. De altfel, parcurile, spațiile de joacă, sălile de sport s-au închis.
    Sănătate multă!

    • Da, fix, ecoarta.
      Pe mine ma iau durerile de cap cand vad adunarile de copii din parc in mijlocul zilei sau chiar miezul zilei. Si nu sunt doar copii mici, ci si adolescenti, care nu iau deloc in serios situatia in care ne aflam.
      Sunt unele persoane care nu au inteles deloc, sau mai bine zis aleg sa ignore situatia in care ne aflam.

      Multa sanatate! 🙂

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.