Scrisoare catre tine, strain nenorocit/ Letter to you, rascal stranger

Tu, strainule ce ma privesti urat din departare, ce treaba ai cu mine?! M-ai cunoscut cumva, vreodata in viata asta sau ai auzit de mine poate?

Nu imi amintesc sa te fi zarit vreodata in pasii mei, nici macar pentru o clipa, nici macar pentru o secunda. Si totusi, imi vine greu sa te vad, la cativa metri distanta scrutand priviri ucigatoare in aer.

Poate pe fata-mi obosita o sa vezi un zambet scurt si timid. Tu, strainule, niciodata nu o sa stii ce dureri se ascund in spatele zambetului, ce trairi, ce suferinte si ce necazuri am intalnit pana acum, si chiar astazi. La tine, totul e relativ, si ochii tai judecatori nu cunosc mila sau blandetea.

Iti place sa imi analizezi portul si stilul vestimentar, sa examinezi fiecare element in parte. De sus pana jos, categorizezi totul drept infim si lipsit de stil sau eleganta. Stil pe care, o fata obisnuita ca mine, il poate considera placut si modest, potrivit pentru o zi la birou, insa tu nu il intelegi. Iti citesc in ochii cenusii si tulburi dispretul si lipsa de interes.

Ma urmaresti cercetator prin mijlocul de transport in timp ce discut cu o simpla taxatoare in varsta, in timp ce respect regulile de buna maniera, spunandu-i un simplu dar sincer noapte buna. Cum ai putea tu sa te cobori vreodata la inaltimea unei persoane ce nu iti impartaseste idealurile si scopurile impertinente? La o persoana mediocra in comparatie cu tine?

Tu esti o persoana rece si inefabila ce nu va putea vreodata cunoaste alte realitati, in afara de cele ingradite de propria gandire ingusta si lipsita de idealuri. Ma urasti din simplul motiv pentru ca te regasesti in mine, in zambetul sincer si lipsit de interes, in inocenta din glas si linistea din privire.

Aflandu-ne in acelasi mijloc de transport, statia decide destinatia astfel ca la coborare tot simpli pietoni ai vietii suntem, captivi intr-un orasel mic si lipsit de importanta. Tu, la fel ca si mine, esti un simplu trecator, doar ca ai sufletul incarcat de ura si dusmanie, inversunat pe necunoscut si esti captiv in propria lume.

Pentru tine, strain nenorocit, nu am nimic astazi. Nu am zambete, nu am incruntari, nu am furie… ci doar indiferenta.

English version

You, stranger, why do you look bad at me, what do you have with me ?! Did you ever meet me, ever in this life or you heard of me maybe?

I do not remember seeing you in my footsteps, not even for a moment, not even for a second. And yet, it’s hard for me to see you, a few yards away, looking at me with those killing eyes in the air.

Perhaps my tired face will show a short and shy smile. You, stranger, will never know what pains are hiding behind the smile, the living and the troubles I have encountered so far, even today. To you, everything is relative, and your judge do not know mercy or gentleness.

You like to look at my port and style, examine each item. From top to bottom, you categorize everything as infinite and lacking style or elegance. A style that, like a regular girl like me, can find it pleasant and modest, suitable for a day in the office, but you do not understand it. I read in your eyes gray and troubled contempt and lack of interest.

You are following me with your eyes through the means of transport while talking with a simple old taxpayer, while respecting the rules of good manners, telling her a simple but sincere good night. How can you ever descend to the height of a person who does not share your impertinent ideals and goals? To a mediocre person compared to you?

You are a cold and ineffectual person who can never know other realities, apart from those inherent in your own narrow and lacking ideals. You hate me for the simple reason that you find yourself in me, in the sincere and unkempt smile, in the innocence of my voice and the silence of my gaze.

By the same means of transport, the station decides the destination so that when descending all the simple pedestrians of life we ​​are trapped in a small and irrelevant town. You, just like me, are a passerby, only that you have a soul filled with hatred and anger, you invade the unknown and you are captive in your own world.

For you, miserable stranger, I have nothing today. I don’t have a smile, I do not have anger, I do not have anything … but just indifference.

vincent-guth-140386-unsplash

(Image Source – Unsplash)

24 de gânduri despre „Scrisoare catre tine, strain nenorocit/ Letter to you, rascal stranger”

  1. E foarte interesant modul cum oamenii se raporteaza unii la altii atunci cand calatoresc, fie cu indiferenta si retinere unii fata de altii, fie confesandu-se unor straini pe care probabil nu ii vor mai revedea. Uneori poti auzi povestile vietilor unor necunoscuti in tren, vrand-nevrand.

  2. Esti extrem de revoltata, intuiesc ca pe buna dreptate, si nu -mi imaginam nici o data, ca o asa draguta si dulce fata, poate de catre un strain oarecare sa fie deranjata, suparata, revoltata…abuzata nici macar cu gândul sau privirea !
    „Nu te lasa biruit de rau, ci biruieste raul prin bine;”
    O noapte cu liniste si pace ! Fii binecuvântata, draga Kathy !

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.