In dimineata aceasta tocmai ce am avut un „wake up call”. Citeam un articol din feed-ul meu WordPress despre recunostinta, si despre a spune multumesc pentru tot ceea ce avem.

V-ati gandit vreodata la cat de nemultumiti putem fi? La cat de multe lucruri ne dorim si apoi dupa ce le avem cat de usor ne plictisim de ele si mergem mai departe ca si cum nimic nu s-ar fi intamplat? Sa va dau un exemplu.

Acum cateva zile, eram extrem de nemultumita, deprimata chiar, de faptul ca nu gaseam un job potrivit si ca eram mai mereu acasa, nereusind sa aduc un venit si fiind incapabila sa ma dezvolt. De saptamana aceasta situatia s-a schimbat, am un job mai mult decat placut, intr-un mediu minunat si agreabil, insa normal ca am o problema: Managementul timpului.

Pentru prima saptamana este putin cam dificil sa ma adaptez la programul de serviciu, la treburile de pe acasa si la activitatea de pe blog. Dar, din fericire ajung chiar la momentele potrivite in timp util fara a intarzia sau a nu realiza vreun lucru din ce imi propun.

Sigur ca sunt mai epuizata psihic datorita „sarcinii” de noi cunostinte, si la fel de obosita fizic dar sunt multumita, deoarece mi s-a indeplinit dorinta si pot evolua. Dar, normal, ca orice om am si nemultumiri si imi doresc sa pot functiona si mai bine dand un randament mai productiv.

Dar treptat realizez ca totul necesita timp, perseverenta si dedicare. Si ca in loc sa ma plang, ca am prea multe task-uri si prea putin timp la dispozitie pentru a le rezolva pot sa spun un simplu dar sincer „Multumesc” lui Dumnezeu ca m-a adus intr-un prezent mai mult decat perfect, alaturi de oameni frumosi si momente deosebite.

Asadar am doua alegeri: Sa ma plang si sa fiu morocanoasa sau sa fiu recunoscatoare si fericita pentru ceea ce am, muncind pentru un viitor mai bun, pentru o mai buna „eu”. Se spune ca recunostinta este o virtute a sufletelor nobile, cheia prosperitatii si fericirea dublata de surprindere.

Pentru mine recunostinta este un adevar ce l-am acceptat cu sufletul impacat, fiind multumita pentru ca ceea ce am cerut depaseste ceea ce am primit. Astfel, iau ziua de astazi ca pe un dar, eliberandu-ma din inchisoara preocuparii de sine.

Buddha spunea : “Sa ne ridicam si sa fim recunoscatori, pentru ca, daca nu am invatat multe lucruri astazi, macar am invatat putine, iar daca nu am invatat nici putine, macar nu ne-am îmbolnavit, iar daca ne-am îmbolnavit, macar nu am murit; așa ca, haideti sa fim cu totii recunoscatori.”

English version

This morning I just had a „wake up call”. I read an article in my WordPress feed about gratitude, and about saying thank you for everything that we have.

Have you ever thought how discontented we can be? How many things do we want and then after we have them as easily bored with them and go on as if nothing had happened? Let me give you an example.

A few days ago, I was extremely unhappy, depressed, that I was not able finding a job, and that I was always at home, unable to make a living and being unable to grow. This week the situation has changed, I have a job more than pleasant, in a wonderful and agreeable environment, but normally I have a problem: Time management.

For the first week it’s a little difficult to adapt to work schedule, homework and blog activity. But fortunately I get to the right moments in a timely manner without delaying or not doing any of what I propose to myself.

Of course I’m more psychologically exhausted due to the „hardness” of new knowledge, and as well physically tired but I’m happy because my desire has been fulfilled and I can evolve. But normally, like any man I have and discontent, and I wish I could work better and give a more productive situation.

But gradually I realize that everything requires time, perseverance and dedication. And instead of crying that I have too many tasks and too little time to solve them I can say a simple but sincere „Thank you” to God that brought me into a more than perfect present, alongside beautiful people and special moments.

So I have two choices: To cry and be sad or to be grateful and happy for what I have, working for a better future for a better „I”. It is said that gratitude is a virtue of noble souls, the key to prosperity and happiness doubled by surprise.

For me, gratitude is a truth that I have accepted with my heart, and I am pleased that what I asked exceeded what I received. Thus, I take this day as a gift, freeing me from the prison of self-concern.

Buddha said, „Let us rise up and be grateful, for if we have not learned much today, at least we have learned a little, and if we did not learn a little, at least we did not get sick and if we got sick, at least I did not die; so let’s all be grateful. „

ty-williams-466945-unsplash
(Image Source – Unsplash)
Reclame

13 gânduri despre “Gandul zilei 17#/Thought of the day 17#

  1. Kate, mereu vom avea o „nemultumire”! Unii. Poate ca si eu am, poate prea des, dar am si motive de „multumire”! Ma bucur ca ti-ai gasit rostul tau si, cu putina rabdare, toate vor intra pe un fagas normal! Sa ai o zi buna!

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.