Raspunsuri, in lumea mea/ Answers, in my world

Sunt 7 zile de cand nu am mai scris nimic. 7 zile in care timpul a fost crud, el m-a uitat printre oameni angosi si sute de hartii scrise inutil. In ultimele zile m-am tot intrebat care este scopul meu in aceasta lume, pe ce carari voi merge, si pana la urma care este rolul acestei calatorii.

Din pacate, am mai esuat odata in gasirea unui scop, a unui job. Acest lucru se intampla a doua oara de la absolvire, insa de data aceasta cu mai putina durere in suflet. Tind sa cred ca jobul perfect se afla la sute de km departare, si eu sunt tot mai departe de gasirea acestuia.

In cadrul acestui job am intalnit din nou personalitati diferite, caractere conturate de emotii pozitive dar si negative. Am descoperit noi modalitati de a privi viata si de a trata persoane in viata de zi cu zi.

Am observat cat este de dificil sa lucrezi direct cu oamenii, sa implementezi un sistem controlat 100% cu proceduri si scheme ce nu vor fi niciodata respectate integral de angajatii in subordine.

Sa iti doresti din tot sufletul sa faci o diferenta, sa incerci imposibilul uneori, si cel mai dureros in opinia mea, sa nu fii perceput corect de catre superiori. Sa fii privit de jos, cu indignare si repulsie, sa fii considerat un neadaptat la cerintele si asteptarile conducerii.

Am auzit multe opinii cu privire la activitatea mea. Mi s-a spus ca sunt isteata si am inteles in cateva zile ce altii au invatat in saptamani; am crezut in progres si am continuat, insa ultimul feedback m-a lasat rece si indiferenta.

Pe de o parte mi s-a spus ca trebuie sa aplic o severitate fara margini si un caracter de gheata, iar pe de alta ca ar trebui sa fiu mai prietenoasa si deschisa. Ca nu inteleg procedurile si ca nu sunt capabila de progres. Unii s-au legat de maturitatea mea si au considerat-o absenta, in timp ce altii mi-au spus ca eu traiesc in lumea mea.

Dar cum pot eu schimba ce alti 10 inaintea mea nu au reusit?! … . Intr-un mediu stresant si rece din care un angajat vine astazi si altul pleaca maine, nu exista oameni multumiti, asadar nu exista progres.

Am ales sa opresc aici aceasta experienta deoarece m-am simtit bulversata si nu mi-am gasit linistea. Simteam ca nu am raspunsuri vitale si ca ma invarteam intr-un cerc vicios, plin de nesiguranta si incertitudine.

La finalul zilei, important este insemnatatea a ceea ce desfasori 8/12 h pe zi, sentimentul de gratitudine pe care ti-l confera. Feedbackul pozitiv alaturi de zambete de incurajare aduc si ele ganduri pozitive ce duc la avansare.

Daca in lumea lor sunt inconjurata de tipete, cuvinte amare spuse la suparare si frustrari atunci prefer sa plec in lumea mea, unde locul de munca inseamna multumirea fata de activitatea pe care o desfasor, de oamenii cu care lucrez si de mediu, oriunde ar fi ea.

                                                                     English version

It’s been 7 days since I did not write anything. 7 days when the time was cruel, locked among angry people and hundreds of unnecessary paper. In the last few days I have been wondering what my purpose in this world is, what paths I will go, and after all, what is the role of this journey.

Unfortunately, I failed once again to find a job. This is the second time since graduation, but this time with less pain in the soul. I tend to think the perfect job is hundreds of miles away, and I’m farther from finding it.

In this job I again met different personalities, characters outlined by positive and negative emotions. We have discovered new ways to look at life and treat people in everyday life.

I have noticed how difficult it is to work directly with people, to implement a 100% controlled system with procedures and schemes that will never be fully met by subordinate employees.

I wanted to make a difference, to try the impossible at times, and most painfully in my opinion, not to be correctly perceived by the superiors. To be seen from below, with indignation and repulsion, to be considered as inadequate to the requirements and expectations of leadership.

I have heard many opinions about my work. I was told I was smart and understood in a few days what others had learned in weeks; I believed in progress and continued, but the last feedback left me cold and indifferent.

On the one hand, I was told I had to apply a borderlessness and an ice character, and on the other hand I should be more friendly and open. That I do not understand the procedures and I’m not capable of progress. Some have linked to my maturity and considered it absent, while others have told me that I live in my world.

But how can I change what the other 10 before me did not succeed ?! …. In a stressful and cold environment where one employee comes today and another leaves tomorrow, there are no satisfied people, there is no progress.

I chose to stop this experience here because I felt upset and I did not find peace. I felt that I had no vital answers and that I was turning in a vicious circle, full of uncertainty and doubt.

At the end of the day, it is importance of what you do 8/12 hours a day, the feeling of gratitude it gives you. Positive feedback with encouraging smiles also brings positive thoughts that lead to advancement.

If in their world I’m surrounded by screaming, bitter words said to sadness and frustration then I prefer to go into my world, where I am content about the place that I work in, the people I work with and the environment, wherever that place is.

alexandra-633017-unsplash
(Image Source – Unsplash)

16 gânduri despre „Raspunsuri, in lumea mea/ Answers, in my world”

  1. That’s called corporate culture my dear, people with different personalities and with the different view point…. people judge you by your mistakes but not by your caliber and achievements. And that’s hardcore reality. I stayed in corporate culture for 12 years, but now I realised I find a piece in my blogging and teaching in college. And sometimes exploring Art’s world.

  2. Trage aer adânc in piept și nu te descuraja. Am trecut și eu prin ce treci tu, și nu suntem singurele. Eu chiar am lucrat aproape 3 ani de zile intr-un mediu toxic pe care l-ai descris, in care șefa mea tipa zilnic la mine și își arunca ofurile asupra mea. Am rezistat pentru ca îmi plăcea ceea ce făceam și pentru ca restul colegilor mei erau oameni faini. Dar am rezistat pana intr-o zi. Și aceasta experiența m-a schimbat mult intr-un mod in care nu mi-as fi dorit. Așa ca, repet: nu te descuraja! Acum am doi șefi extraordinari, un cuplu, care îmi sunt și prieteni și familie și de la care învăț zilnic tot mai multe lucruri atât in plan profesional, cât și personal. Eu am reușit, o sa Reușești și tu. Nu ma îndoiesc! E nevoie de mai multă răbdare și perseverenta! 🤗

  3. E greu sa razbesti intr-o lume in care fiecare se crede „cel mai destept” si, culmea, de neinlocuit!
    Ori nimeni pe lumea asta nu este de neinlocuit. Pe piata muncii zic!
    Kate, vei reusi! Mai devreme sau mai tarziu iti vei gasi locul pe care-l visezi, dar il si meriti!

  4. Apreciind comentariile de mai sus, cu vorbe bune și înțelepte, poate că ce zic eu este o simplă repetiție. Aceeași idee într-un alt concept. Dar dincolo de așteptarea încrezătoare, mai vreau să adaug încă ceva… Și o spun din experiența vârstei mele matusalemice 🙂 Desigur că pe ici pe colo comportamentul tău într-un colectiv se mai poate lustrui, fiecare zi aduce o schimbare… Dar să nu te aștepți și să nu îți dorești una majoră. Ești bine cum ești. Acceptă-te! Și acceptă-i și pe ceilalți. Nici ei nu se vor schimba după voința noastră. Am fost în postură de angajat, de șef, de independent…Și iar de angajat… Oamenii mă plăceau, mă respectau, se foloseau de mine. Atunci și acum și cât voi fi activ profesional, mereu am simțit cum se folosesc alții de mine. Pentru că eu eram perfecționist, iar asta era problema mea. Și mă durea și îmi propuneam să întorc foaia… Ferfeniță am făcut-o de câte ori am întors-o, dar doar în gândurile mele. Eu sunt cum sunt și nu mă pot schimba. Ba parcă nici nu vreau!

    1. Stiu, condeiblog. Toate aceste schimbari au un rol semnificativ in transformarea mea. Dar atunci cand te afecteaza la nivel de sanatate si psihologic, cand nu mai ai timp de tine si de familie, atunci clar ca nu mai este locul perfect in care sa cresti si sa te modelezi.

      1. Firește că te afectează și aici… nu prea am sfaturi. Adică am, cum să nu? O teorie beton de cum nu trebuie să te lași dominat de câmpul negativ… Chestii-trestii-teorie. Nu a funcționat niciodată pentru că sunt ultrasensibil și dech… e cam greu. Dealtfel și Eminescu, cât era el de nepereche, ne-a făcut această recomandare în versuri: „Tu rămâi la toate rece…”. Dar se topea pur și simplu, consumându-se. Deci suferim și apoi scriem frumos, asta e soluția.

  5. Cred că ar fi bine să te obișnuiești cu ideea că nu există job perfect, cel puțin de la început. Trebuie să-l perfecționezi tu, prin adaptare și mici schimbări pe care le poți face pe parcurs. Eu așa am făcut, deși atunci erau alte vremuri, cu mai puține opțiuni.

  6. I’m sorry you are struggling to find work..

    But… your world is a million times better..

    Your world is and will be beautiful, stay true to it. And try to somehow make a smidge of impact in their world.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.