Unde s-au dus, unde-au apus…/ Where did they go, where did they disappear…

Citeam acum cateva secunde articolul unei bloggerite talentate pe care imi place sa o citesc, Poteci de Dor.

Nu stiu de ce, dar mi-a starnit niste emotii atat de intense si triste incat nici lacrimile nu-mi pot exprima in cuvinte ceea ce simt. Cert este ca s-au dus. Bunicii.

Nu-i mai pot gasi, oricat de mult as vrea sa ii caut, nu mai sunt acolo. Inauntrul meu s-a aprins un foc atat de puternic, incat nu pot sa il sting, arde mocnit.

Amintiri din copilarie de la bunici

Vreau sa ma rog de parinti sa ma mai lase la bunici. Vreau sa stau uitata o vara intreaga la acele persoane dragi, mai vreau sa stau cu ei.

Vreau sa ii regasesc la poarta, stand pe banca din lemn putred, vreau sa le vad zambetul ridat de pe chip si sclipirea din ochi.

Vreau sa o vad pe bunica, firava si slabuta, dar cu sufletul plin de emotii si afectiune, vreau sa o strang in brate cu putere si sa ii spun ca mi-e dor.

Vreau sa stau la povesti cu ei, cu dragii mei bunici, vreau sa imi mai spuna intamplari. Vreau ca bunicul sa relateze glume crude si vechi, sa imi povesteasca amintiri din tinerete, sa radem impreuna.

Vreau sa merg cu bunica in bucataria de vara, sa facem mamaliguta cu tochitura si ochiuri. Vreau sa ma mai invete inca o data cum sa fac mamaliguta, vreau sa gresesc si sa o vad razand.

Vreau sa ii cant melodii vechi si sa stam impreuna, pe banca de langa soba, vreau sa facem scrijele arse.

Vreau sa mai mergem impreuna la adunat de fan, vreau sa greblu si sa aduc doua fire de fan in furca. Vreau sa ma mai certe odata, vreau sa ma mai invete lucruri.

Vreau sa stam impreuna, obositi de soare si truda la umbra merilor batrani din gradina, sa bem apa insetati, sa ne tragem sufletul si sa muncim din nou.

Desi vreau, acum nu se mai poate. Au trecut 8-10 ani de cand s-au dus, dragii de ei. Intai bunica si apoi bunicul. S-au dus in zile ploioase si reci, intr-un cimitir alaturi de alte suflete planse de familii, s-au dus de tot.

Acum, la bunici nu mai e la fel. Banca de la poarta e goala, locul este ocupat de vant si de zapada ce cade necontenit peste amintirea lor. Casa este pustie, si nu le mai aud glasul bunicilor, nici macar mirosul lor nu mai este prezent.

Chiar si astazi, le pastrez vie amintirea in suflet. Viata ma poarta prin atatea locuri si atatea simtiri incat uneori am impresia ca neglijez absenta lor. Pe moment. Si apoi viata ma aduce in unele situatii cand ii vreau alaturi, cand imi este prea dor de ei.

In finalul articolului concluzionez ca in sufletul meu, bunicii inca sunt acolo. Ecoul dragostei lor se reflecta in gandurile mele, in cuvintele mele, in inima mea. Nu va voi uita niciodata, suflete dragi!

English version

I read a few seconds ago the post of a talented blogger I love to read, Missing Paths.

I do not know why, but it has stirred up some emotions so intense and sad that no tears can express in my words what I feel. The fapt that they’ve died. My Grandparents.

I can not find them anymore, no matter how much I want to look for them, they’re not there anymore. Inside me is a fire so strong that I can not quench it, and it burns smoldering.

                                            Childhood memories from grandparents

I want to ask parents to leave me to my grandparents. I want to be forgotten a whole entire summer for those loved ones, I still want to stay with them.

I want to find them at the gate, standing on the rotten wood bench, I want to see their wrinkled smile and shine.

I want to see my grandmother, poor and weak, but with her soul full of emotion and affection, I want to hold her tightly in my arms and tell her that I miss her.

I want to stay with them, with my dear grandparents, I want to tell them more. I want my grandfather to tell old and cruel jokes, to tell me memories of youth, to laugh together.

I want to go with my grandmother in the summer kitchen, to make polenta, stake and eggs. I want to learn once more how to make the polenta, I want to make mistakes and see her laughing.

I want to sing old songs and stay together on the bank beside the stove, I want to make grilled potatoes.

I want to go together at hay activities, I want to rake the field and bring two hay threads on the hook. I want them to argue with me again, I want to learn more.

I want to stay together, tired of the sun and toil in the shade of the old trees in the garden, to drink water, to pull our souls and work again.

Though I want it, it is no longer possible. It’s been 8-10 years since they were gone, dear ones. First your grandmother and then your grandfather. They went on rainy and cold days, in a cemetery with other family-friendly souls, they went all the way.

Now, at grandparents is not the same. The bank at the gate is empty, the place is occupied by the wind and snow falling constantly over their memory. The house is deserted, and I can not hear my grandmother’s voice, not even their smell anymore.

Even today, I keep them alive in the soul. Life takes me through so many places and feelings that sometimes I have the impression of neglecting their absence. Sometimes. And then life brings me in some situations when I want them both with me, when I miss them so much.

At the end of the article I conclude that in my soul, grandparents are still there. The echo of their love is reflected in my thoughts, in my words, in my heart. I will never forget you, dear souls!

(Unsplash Source)

Publicitate

Nobila Casa – decor deosebit in camin si dragoste in inimi

Orologiul pamantului numara zilele pana la marea sarbatoare a iernii, Craciunul. Din fericire, afara cerul cerne deja fulgi mari si siguri de nea, cu toate ca ne aflam abia in luna noiembrie.

Sarbatorile de iarna aduc pe langa imensa bucurie si emotie in suflet si foarte multa pregatire si munca, in special in ceea ce priveste decorarea casei.

Foarte multe persoane ne trec pragul cu prilejul sarbatorilor de iarna, si ne dorim ca interiorul caminului nostru sa fie cald si primitor, sa fie apreciat sincer de cei dragi.

De sfintele sarbatori, interiorul caminului ar trebui sa reflecte frumusetea si curatenia launtrica a fiecareia dintre noi; in modul in care postim inainte de sarbatori pentru a ne curati sufletele, asa trebuie sa procedam si cu interiorul locuintei.

Nobila Casa ma ajuta sa creez un Craciun de Poveste

De Craciunul acesta, Nobila Casa ma ajuta sa decorez interiorul casei cu elemente de decor specifice sezonului rece.

Pentru mine, sarbatorile iernii reprezinta o noua modalitate de a-i conferi stralucire si caldura caminului pe care il impart in fiecare zi cu familia si cei dragi.

Cand vine vorba de decor, un lucru important pentru mine este alegerea unui element caracteristic pentru pat/canapea. Anul acesta am optat pentru perne de decor marca Nobila Casa . Le consider foarte deosebite datorita materialului de calitate si a culorilor vii specifice iernii.

Masa de Craciun la care ne asezam cu totii are, de asemenea, un rol important. Craciunul acesta aleg sa asez o fata de masa speciala, peste care voi potrivi o traversa din cadrul aceleasi game marca Nobila Casa .

La servirea mesei imbelsugate de Craciun invitatii mei vor folosi servetele de masa Snow White in Red, care sunt perfecte pentru crearea unei atmosfere calduroase de Craciun prin impaturire corespunzatoare.

De asemenea, voi servi bunataturile dulci pregatite cu grija si satisfactie pentru Sfanta Sarbatoare a Craciunului in platouri festive, din sticla rezistenta.

La finalul serii voioase vom discuta despre peripetiile anului 2018 la un pahar de sampanie delicat si ne vom propune noi idealuri realiste pentru anul 2019 privind artificiile colorate si zgomotoase.

Deoarece stiu ca voi fi intrebata de sursa de provenienta a acestor elemente deosebite de decor de catre familie si cei dragi, voi recomanda cu caldura in suflet magazinul Nobila Casa ce se afla in incinta Iulius Mall Cluj-Napoca precum si in alte locatii.

In final, pot admite multumita si lipsita de griji ca sarbatorile acestea de iarna vor fi speciale, datorita prezentei familiei si a interventiei magazinului Nobila Casa.

Washington Irving spunea : Craciunul este perioada in care aprindem focul ospitalitatii in casa si cel al dragostei in inimi. Multumesc, Nobila Casa!

Quote of the day 2#

I so much wish that what will happen today will change my future!

But in the end its God’s wish and I will take the path he wants me to take.