Absolvirea licentei cu emotii si despovarare

Buna dragii mei! Au trecut ceva zile de la absolvirea licentei cu bine, mai concret doua zile. In aceste zile am preferat sa stau in preajma celor dragi mie, sa ma reculeg si sa imi reiinoiesc fortele pentru viitor.

Cum am trecut de licenta, sincera sa fiu nici nu realizez. Am avut foarte multa materie de repetat din cei 4 ani lungi de Inginerie Alimentara. Pas cu pas am reusit sa repet materia, sa trec prin ea si sa ii captez partile mai importante pentru traversarea examenului de licenta.

Noaptea dinaintea examenului a fost cea mai crunta, eram atat de stresata si emotionata incat aveam impresia ca dorm intr-un pat plin de furnici. Imi reamintesc ca pe la 3 noaptea am visat parametrii  ai tehnologiei de obtinere a chefirului (aceasta a fost tema mea de licenta)… murmuram temperaturi si etape importante pana am realizat ce fac si m-am trezit, am decis ca e mai bine sa ii repet in realitate si nu in subconstient.

Apoi orele au trecut si la fel si senzatiile mele de frica. Sosise ora cand trebuia sa plec… nu mai aveam stare si simteam ca nici rost sa mai pierd vremea acasa.

Am intrat in examenul oral la ora 9 fara dimineata. Mi s-a pus normal, o intrebare ce nu se afla pe lista de subiecte pentru licenta dar si una care era, slava domnului stapanita de mine la perfectie. Am multumit comisiei si am plecat de la examinarea orala, terifiata la gandul ca poate ceva din ce am spus nu a fost pe masura asteptarilor profesorilor.

Am mancat o ultima masa impreuna cu colegele mele in postura de studente, ne-am plimbat impreuna pe strazile prafuite ale Sucevei si in ultima instanta am ajuns sa aflam ca toate am fost admise. Deci asta insemna ca urma proba prezentarii proiectului de licenta, ultima din ziua respectiva si din viata de student.

Pe la ora 15:00 am intrat si la ultima proba si am incercat sa fiu cat de naturala si lejera am putut. Am vorbit liber si am explicat proiectul de licenta cum am crezut si inteles eu mai bine.

Rezultatele aveau sa fie afisate la ora 8:30 – 9:00 seara doar ca acum timpul parea sa treaca mult mai greu. Dupa atatea ore de invatat si asteptat, corpul parea sa nu mai fie prietenul meu si ma simteam din ce in ce mai epuizata si slabita.

La ora 8 deja toata lumea era agitata, obosita si curioasa. Ne-am asezat cu totii pe treptele corpului J3 din cadrul Universitatii Stefan cel Mare si am asteptat. Am mai discutat, am mai ras… dar parca nu era rasul nostru. Oamenii care erau in trecere pe la facultate ne priveau uimiti, schitau un zambet si plecau. Cred ca eram putin caraghiosi, asa obositi si lipsiti de speranta cum ne afisam, nu era tocmai o imagine pe care o vedeai in fiecare zi la USV. La ora 9 fara, seara de data aceasta s-au dat rezultatele de catre profesori care ne-au incurajat si ne-au propus inca doi ani alaturi de ei la programul de masterat.

…………………………………………………………………………………………………………………………………………………….

Sunt multumita de rezultatul obtinut si pot spune ca acesti 4 ani de facultate nu au fost in zadar. Am invatat lucruri importante, am cunoscut persoane minunate, am legat prietenii, m-am descoperit pe mine si am invatat ce inseamna sa fii om.

tim-gouw-227623-unsplash