Ipostaze

I

              29 aprilie 2015.Doar o zi racoroasa de miercuri,primavara.O zi in care soarele si razele lui calduroase au disparut din peisaj,lasand ploaia si vantul sa acopere toata bucuria si veselia cu monotonia si reveria.La primul contact cu lumea de afara aerul rece si ploaia isi fac simtite prezenta.O briza de aer rece,acompaniata de cateva picuri reci de ploaie iti provoaca o senzatie de trezire mai dura decat efectul amestecului plantei de cafea.Oameni grabiti,alearga fiecare in drumul sau,dorindu-si parca cu mai multa ardoare sa cuprinda mai mult timp in palma si sa-l manipuleze conform viselor.Se ciocnesc in graba,unul de altul ,din greseli intentionate ,scuzandu-se sfiosi strabatand drumul stiut de atata vreme.O pisica pufoasa neagra isi cauta un loc caldut,ferit de aglomeratie si masini.In graba ei,taie calea unor fiinte la fel de grabite scapand cu greu insultelor aduse din vina superstitiilor; ciori de aceeasi culoare,cu penajul scamosat isi incep reuniunea cu cativa metri mai sus de harababura de la sol,dantuind si ele zapacite acel dans vechi,strigand simultan sunetul specific lor.

II

           Dar in clepsidra,nisipul e trecut de jumatate.E dupa amiaza,si orele au zburat fara sa intrebe.Lucrurile incep sa se miste in slow motion.Pana si oamenii,pioni pe un joc de sah,par a-si fi incetinit ritmul.Ceea ce nu se poate spune si despre atmosfera.Picurii de ploaie au inceput sa curga tot mai des,vijelios spulberate de curentii de aer.Si totusi,era o pata de culoare… .

III

           Am zarit-o in multime.Cu pasii marunti,incalciti isi face loc printre trecatori.Timid,usurel paseste pe aleea scorojita de timp si de atatia oameni grabiti strivita inainte cu multi ani.Era usor de observat.Ochii ti se loveau de imaginea ivita instantaneu si te determina sa privesti.Printre atatia trecatori pripiti de timp,rutina si vremea cea urata ,ea era singura persoana ce nu se ferea de vantul crud,rece si picaturile spontane de ploaie ce se iveau cand ici cand colo.Trupul fetei se mladia usor in bataia vantului,in incercarea de a merge mai departe.Hainele prea subtiri ,agatate de curentii de aer pluteau usor in atmosfera uda si rece.Paru-i lung si matasos dansa gratios odata ce ea inainta in mers.Chipul desenat parca de mari pictori,era vizibil doar pe jumatate fiindu-i ascuns de umbrela.O umbrela mare si colorata ii era partenera in aceasta calatorie scurta.Iar ea tinea strans de manerul ei in speranta de a nu-si pierde acoperirea si sustinerea.Pe sub umbrela puteai descoperi insa o cu totul alta poveste.Acea aspectuoasa persoana pe afara ,era o cu totul alta pe dinauntru.Ochii ei oglindeau o tristete nemaintalnita.Fereastra sufletului ei spunea o cu totul alta poveste.Ploaia ii adusese la viata amintiri triste din trecut ,ce o macinau de o perioada mai indelungata.Involuntar,i-am citit gandurile:

,,Toate lucrurile care au fost,care s-au intamplat in trecut nu-si mai gaseau locul in prezent,erau inutile.Si mai mult decat atat o raneau peste limite si mereu o faceau sa se intoarca inapoi sa isi regandeasca actiunile si faptele facute in trecut. Da si greseli,destul de multe greseli.Amintiri,fapte,ganduri,idei ; toate erau acolo,desi ea incercase sa le alunge cat mai mult cu putinta.A incercat pana sa si treaca mai departe,si-a spus ca nu se mai poate asa. Suferinta nu aduce nimic bun,nimic altceva decat lacrimi,dureri de inima si stare de rau.Ea stia asta mai bine decat oricine,si totusi uneori nu se putea abtine sa nu retraiasca acele momente.Acele clipe relativ frumoase care o facusera sa zambeasca si sa admita din toata inima ca erafericita.Da,fericita. Scopul ei in viata a fost sa fie fericita,sa traiasca cu zambetul pe buze fiecare zi,cu sufletul deschis fara frica,fara frustrari si fara conditii.Sa fie ea,pur si simplu ea.Sa traiasca vesela,in comuniune cu cei de langa ea.Sa nu-i pese daca a esuat intr-o situatie si sa treaca cu usurinta peste greutati,intampinand necunoscutul cu bratele deschise.Sa fie ,mai presus de toate optimista.Caci o atitudine ca aceasta te ajuta sa primesti fiecare colaps ca pe un pasi inainte.Te invie… .Si in ciuda faptului ca incercase de atatea ori nu isi pierduse speranta.Trist este ca aproape de fiecare data cand a incercat asta ,a esuat lamentabil.Increderea in persoane necunoscute,lipsa stimei de sine si atitudinea de copil n-au dus-o nicaieri,ci i-au facut rau,foarte mult rau.Au ranit-o atat de profund incat o posibila ridicare si vindecare era aproape imposibila.In ochii ei mari,nu exista.Era ca un vis de neatins,o himera ce se iveste inaintea ochilor pentru o secunda si dispare fara urma.Un copil pustiit,gol pe dinauntru,cu inima sfasiata si sufletul tandari,asa era ea.Ii venea greu sa mai existe,sa mai respire.”

=

Cu umbrela deoparte,hainele si parul jilav,cu privirea lasata in jos si lacrimile spalate  de ploaie la cativa pasi mai departe ,pe aleea gloduroasa aproape de acasa,m-am descoperit pe mine … !Si pe tine,cel ce te regasesti in randurile mele.

da5c9290452b11fbb22797a08d343b40

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s