Vampirii din Morganville – recenzie

Rachel Caine este pseudonimul pentru Roxanne Longstreet Conrad, o scriitoare americana de science-fiction, fantezie, mister, suspans si nuvele horror.

Pana deunazi nici eu nu aveam habar de operele ei dar de curand am imprumutat cateva din volumele ei de la o prietena, mai concret – seria „Vampirii din Morganville”.

Volumul incepe cu : Vampirii din Morganville – partea I, ce cuprinde partea 1 si 2, cartile din acest volum fiind sub titlul – Casa de sticla. Vampirii din Morganville – partea II, ce de asemenea cuprinde partea 1 si 2 si se intituleaza – Balul fetelor moarte. Vampirii din Morganville III, ce ca si cele doua volume cuprinde partea 1 si 2 sub numele – Aleea intunericului. Sunt si mai multe volume, insa momentan, doar atat am reusit sa citesc.

Voi incepe cu :

 Casa de sticla  

–      Partea 1 + partea 2 –

In aceasta parte autoarea ne introduce personajul principal – Claire, o pustoaica de 17 (16 ani mai concret) care a intrat la facultatea din Morganville (un mic oras universitar din inima Texasului) si care din pacate se confrunta cu mici probleme de integrare printre divele facultatii – mai exact -> Monica si monicistele, a caror atentie le-a atras-o din cauza faptului ca Monica a afirmat ca al doilea razboi mondial a fost cel cu chinezii iar Claire nu a vrut decat sa dezminte acest lucru, facand-o,in mod indirect de ras in fata prietenilor si „fanilor” sai.

Avand probleme la camin din cauza Monicai,aceasta batand-o crunt, Claire pleaca in cautarea unui alt camin cand da peste Eve, o chelnerita la un bar din  apropiere ce de asemenea cauta o chiriasa. Atunci cand studenta Claire Danvers se muta din campus intr-una din cele mai vechi case din Morganville, ea descopera ca persoanele cu care imparte locuinta nu dau prea multe semne de viata. Insa totusi descopera in ele, desi nu spontan ci treptat, adevarati prieteni ce o vor proteja de ceea ce va urma atunci cand cele mai tainice secrete ale orasului vor iesi la lumina, lacome de sange proaspat.

Balul fetelor moarte

–      Partea 1 si 2 – 

Claire Danvers nu duce lipsa de provocari. Treptat, viata in Morganville se schimba tulburator pentru ea. Ajunge sa cunoasca cele mai intunecate persoane ale Morganvillului – vampirii si stapanii lor, toate acestea facand-o sa para vulnerabila si naiva in fata creatorilor noptii. Partea buna  este ca are un strasnic vecin de camera (care are obiceiul sa dispara odata cu rasaritul soarelui – Michael ce din cauza unui atac de-al vampirilor devine o fiinta prinsa intre doua lumi – nici vampir, nici om, ci fantoma) si un nou iubit – Shane ce are obiceiul de-a intra mai mereu in necazuri.

Intre timp o fratie isi organizeaza anualul Bal Al Fetelor Moarte si – surpriza ! – Claire si prietena ei Eve, proscrisa si ea, sunt invitate. Fetele se duc la petrecere sperand sa gaseasca acolo ajutorul de care au nevoie pentru salvarea lui Shane – ce a intrat din nou in bucluc, de data asta unul mare. Dar cand afla adevaratul motiv al invitatiei, intregul iad se dezlantuie, fiindca de data aceasta vii si mortii deopotrica sunt gata sa sfasie cortina mortii.

Aleea intunericului

–      Partea 1 si 2 –

Pentru a-i salva pe prietenii ei, Claire jura credinta lui Amelie, cel mai puternic dintre vampirii din oras. Protectia pe care i-o asigura contractul cu Fondatoarea nu prea are darul sa-i linisteasca pe cei apropiati ei. Dintr-o data oamenii incep sa moara pe capete si in moduri misterioase, cineva din trecutul ei revine in prezent, vanand-o, iar un stravechi vampir bolnav ii transmite infioratoarea invitatie de a veni sa ia lectii particulare in locuinta sa izolata. In ce scop – Claire urmeaza sa descopere… ceea ce va da un nou si inspaimantator inteles termenului de „cursuri serale”.

PARERE

Trebuie sa recunosc ca scrierile lui Rachel Caine ma fascineaza. Inca de cand am citit primul rand m-a prins in „transa” si nu m-am mai lasat pana nu le-am terminat. Sunt foarte incitante, interesante si captivante. Odata ce apuci sa citesti prima carte, ai dorinta de a o incepe pe a doua si tot asa. Merita citit!

 

 

Valea pasiunilor – de Lidia Jorge

 

In ultima perioada mi-am preocupat timpul in mare parte cu cititul. Este o activitate destul de linistitoare si relaxanta in parerea mea.

Asadar zilele precedente am “investigat” putin prin biblioteca mea si am dat peste o carte necitita de mine – Valea pasiunilor ,de Lidia Jorge.

La prima vedere cartea nu este cine stie ce de imbietoare. Are o coperta destul de interesanta si daca nu i-ai acorda atentie, ai spune ca e chiar veche. In partea stanga tabloul surprinde doua pasari in mediul lor natural, in partea dreapta in sus,o zana ce ar putea semana cu o fetita iar in partea dreapta, in jos cateva flori si o mica frantura pe un  petic de hartie.

Insa povestea in sine, este cea care atrage atentia. Este o mica istorioara, spun mica, deoarece nu cuprinde mai mult de 200 de foi, actiunea fiind narata.

Intriga se desfasoara undeva in Portugalia, intr-un satuc numit Valmares. Sirul povestii se invarte in jurul fetitei lui Walter ce este prinsa intr-un adevarat circ vicios. Protagonistii acestei povesti sunt tatal lui Walter – Francisco Dias, fratii sai si copii lor, Maria Emma – mama fetitei lui Walter si sotia fratelui sau Custodio. Insa aceasta povestire este una capcana – pentru a o intelege trebuie citita pe deplin cu atentia cuvenita. Povestea surprinde activitatea fetei si a familiei pana intr-un punct de unde incepe treptat sa infatiseze adevaratul fir al povestii .

Francisco Dias isi oboseste copii fara tihna la muncile campului, agricultura si ingrijitul animalelor, fiind concentrat doar asupra acestui gen de munca, eliminand fara gandire, orice alt fel de indeletnicire devenind treptat ahtiat dupa dragostea de pamant si avere.

Insa fiul cel mic, Walter, nu se supune dorintelor sale cerand sa fie trimis la scoala si refuzand cu ardoare sa munceasca in vreun fel. Francisco Dias, neavand incotro isi trimite fiul la un profesor proaspat venit in zona; Acesta nu-l invata “ce trebuia”,indrumandu-I pe elevii sai sa studieze mai mult pasarile, activitatea lor in natura ghidandu-i sa le deseneze.

Walter a deprins cu repeziciune acest lucru si devine chiar pasionat, in timp ce tatal sau si fratii lui il ironizeaza si ii dau de inteles ca isi pierde timpul. Asadar Walter prinde gustul calatoriilor si a lumii, intorcandu-se acasa deseori cu desene ce ilustreaza pasari. Cu trecerea timpului Walter devine tot mai rebel ignorand sfaturile tatalui sau in materie de viata.

Membrii familiei incep sa-l desconsidere din ce in ce mai mult, timp in  care Walter da foarte rar pe acasa, invocand motive neserioase pentru sederea sa in strainatate. Ca mai apoi, lasand o fata insarcinata si plecand. Parintii fetei au alungat-o si Walter era de negasit. Asadar alta solutie decat cea de a o casatori cu Custodio, fratele lui Walter, nu se intrevedea. Maria Emma – acum sotia lui Custodio, da nastere unei fetite – fetita lui Walter.

Dar ea, fetita lui Walter stie adevarul si ceilalti membri ai familiei stiu, si insista sa spuna ca Walter ar fi unchiul ei. Libertinul Walter Dias isi lasa in urma indatoririle si familia din vechea ferma portugheza unde crescuse ca sa rataceasca in jurul lumii. Trimite acasa scrisori care contin desene cu pasari, singurele amintiri pe care fetita le aduna pentru a crea imaginea unui tata pierdut. Unchiul Custodio – care s-a insurat cu mama ei pentru a-I salva onoarea o creste. Unicele amintiri ale acestei fete despre tatal sau sunt doua vizite scurte, atunci cand acesta se strecoara tiptil in camera “nepoatei”…

Enigma fiicei lui Walter ar întrece enigma Otiliei – ”nepoata” pentru Walter, ”sora” pentru verisorii ei, o fetita  tacuta ce isi reaminteste imaginea tatalui intrand tiptil in camera ei, aceasta isi va dezvalui, incetul cu incetul, iubirea pentru un tata, o imagine și o idee pe care o va pastra in adancul tacerii sale. Totusi, dupa trecerea timpului, aceasta are o ultima speranta sa gaseasca raspunsul ce a framantat-o mereu: de ce Walter desena pasari?

Povestea are un final deschis, ce ofera spațiu de gandire pentru cititor si o usoara urma de melancolie dupa ceva, sentiment ce este impregnat in paginile și personajele cartii. Mi-a placut foarte mult povestirea pentru ca are o pata usoara de tristete si lasa un gust dulce-amarui, alcatuind un univers aparte, plin de mister si miros de flori de smochin din Valmares… .