Memories

 

Sunt momente din viata ce raman intiparite in mintea si sufletele noastre si care nu pot fi date uitarii.Fotografii ale mintii ce ne infioara intr-un mod placut sau din contra.Clipe ce ne-au marcat intr-un fel sau altul in mod pozitiv sau negativ.E o adevarata simfonie de intamplari ce raman acolo,intr-un spatiu ambiguu,revenindu-ne in memorie in functie de stare.

Sunt amintiri ce ne fura zambete,lacrimi si timp si de care suntem uneori dependenti,fara de care am ramane singuri intr-o mare de lume.De exemplu noi,ca oameni, din pacate nu avem o eternitate la dispozitie pentru a trai,face relatii si petrece timp cu cei dragi;”pachetul” nostru de viata este limitat.Ramane la noi sa alegem cu ce persoane sa ne petrecem acel “pachet” si cat sa le pretuim.

Va voi relata o mica povestioara.

,,Am mers la magazin,nu interesata in a cumpara ceva anume.Imi era foame.Iar faptul ca mi-a decedat sotul acum 8 zile ,inca era dureros si acest magazin detinea prea multe amintiri dulci.Venea adesea cu mine la cumparaturi si de fiecare data disparea sub pretextul ca are ceva important de cumparat.Stiam ce are de gand.L-am surprins de fiecare data mergand tip-til pe culoar cu 3 trandafiri galbeni in mana.Stia ca imi plac trandafirii galbeni.Cu inima suferinda,am vrut doar sa-mi cumpar cate ceva si sa plec.Lucrurile s-au schimbat de cand a decedat.Pana si cumparaturile.Sa faci cumparaturi de una singura lua timp si multa gandire.Era altfel in doi.Inca imi amintesc cat de atent era la cumparaturi.

O femeie cu palton verde a venit dintr-o data langa mine.Era blonda,slabuta si draguta.Am privit-o in timp ce ridica o punga mare de oase pentru supe,si a pus-o in cos,a ezitat apoi a pus-o inapoi pe raft.S-a intors sa plece dar s-a intors aproape imediat pentru pachetul de oase.M-a vazut ca o priveam si mi-a zambit.”Sotului meu ii plac acestea,dar sincer…la preturile astea,nu stiu”.O priveam atent in ochii sai albastri.”Sotul meu a murit in urma cu 8 zile”.I-am spus.Privind la pachetul din mana ei,abia mi-am abtinut tremuratul din voce spunandu-I : “Cumpara-I oasele si pretuieste fiecare moment petrecut impreuna”

Si-a intors privirea si am putut observa emotia din ochii sai cand a pus pachetul in cos si a mers mai departe.M-am intors la sectiunea de produse lactate.Am stat acolo o vreme incercand sa decid ce cutie de lapte sa cumpar.M-am decis pe o cutie si am mers mai departe la sectiunea de inghetata.Am decis sa imi cumpar o inghetata chiar daca nu imi era pofta.Am pus inghetata in cos si m-am indreptat spre culoarul din fata.Am observat femeia draguta cu palton verde indreptandu-se spre mine.Tinea un pachet in mainile sale.Avea cel mai larg zambet pe care l-am putut vedea vreodata.Aveam impresia ca are o aura deasupra capului.Cand s-a apropiat mai mult am vazut ce tinea in brate si am inceput sa plang.

“Acestea sunt pentru tine”A spus si mi-a lasat 3 trandafiri frumosi in brate.”Cei de la casa vor sti ca sunt platiti”.S-a aplecat si m-a sarutat pe obraz dupa care a zambit din nou.

Am vrut sa-I spun ce a facut si ce insemnau trandafirii pentru mine.Insa nu puteam vorbi si am privit-o cum a plecat in timp ce lacrimile imi incurcau vederea.M-am uitat in jos la trandafiri infasurati in matase verde ,si mi se pareau aproape ireal de frumosi.Cum a stiut?Imediat raspunsul mi-a aparut.Era atat de clar!Nu eram singura.

“Oh,nu m-ai uitat,nu?”Am soptit cu lacrimi in ochi.El era inca cu mine si ea era ingerul lui.

 

Dupa cum ati putut observa in aceasta mica povestioara amintirile frumoase raman in sufletul nostru si suntem norocosi pentru asta.Si in primul rand trebuie sa fim recunoscatori pentru ceea ce avem.

Iata cateva sfaturi :

Fii multumit pentru ce ai si cine esti in fiecare zi.

Chiar daca imi dau patura peste cap si bombanesc cand suna alarma,ii multumesc Domnului ca pot auzi.Sunt multi oameni surzi.

Chiar daca imi tin ochii inchisi impotriva luminii puternice,ii multumesc Domnului ca pot vedea.Sunt multi oameni orbi.

Chiar daca mi-e greu sa ma ridic din pat dimineata,ii multumesc Domnului ca am puterea de a ma ridica.Sunt multi oameni paralizati.

Chiar daca la prima ora e aiureala,cand sosetele sunt pierdute,micul dejun e ars, copii imi sunt galagiosi si eu nu mai am rabdare,ii multumesc Domnului pentru familia mea.Sunt multi oameni singuri.

Chiar daca masuta cu micul dejun nu arata ca in fotografiile din reviste si meniul e uneori dezechilibrat,ii multumesc lui Dumnezeu pentru mancarea pe care o avem.Sunt multi oameni infometati.

Chiar daca rutina de la lucru e adesea monotona,ii multumesc Domnului pentru oportunitatea de a avea de lucru.Sunt multi oameni someri.

Chiar daca marai si imi plang soarta de pe o zi pe alta si imi doresc ca circumstantele in care ma aflu sa nu fi fost asa modeste,ii multumesc lui Dumnezeu pentru viata mea!

1920x1200

Anunțuri

2 gânduri despre “Memories

  1. Astazi ma plangeam ca maine trebuie sa ma trezesc devreme ca sa merg la scoala. Sfaturile tale de la sfarsitul postului au fost ca o palma peste fata. Trebuie sa apreciez mult mai mult lucrurile pe care le am. Ma duc sa-i spun fratiorului meu ca il iubesc.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s