31 octombrie – Postata cu o zi inainte !

Astazi  este 31 octombrie ,mai concret sfarsitul unei luni de toamna.O zi ca toate celelalte,cu aproape nimic deosebit inafara de celebra sarbatoare de Halloween imprumutata de la engleji;O zi in care rutina zilnica nu lipseste si stresul si munca nici atat.As zice o zi ca toate celelalte in viziunea cotidiana a lumii.Insa astazi mi-am propus sa fiu mai atenta la detaliile trecute cu vederea pana acum si sa observ mai prudent neobservabilul.

Ultima zi a lunii a fost cam posomorata si mohorata, mai rece decat de obicei.Cerul a fost brazdat de nori involburati si grei acompaniati in mod bizar de sunetul vantului suierator lent si de aerul rece ce te infioara facand simtita prezenta frigului.Vantul sufla inviorator frunzele vestejite ale copacilor determinandu-le sa danseze pe trotuarul crapat incurcand traseul trecatorilor grabiti.Croncanitul ciorilor asurzitor rasuna in aer urmat de sunetele obisnuite ale unui oras de pronvincie – cateva masini ale caror soferi grabiti gonesc in drumul lor,urmate de claxoane deranjante si sa nu uitam lunga sporovaiala a copiilor si adolescentilor ce se indreapta spre scoala.Treptat norii incep sa dispara lasand cerul  gri ,gol.Frigul incepe sa isi intenteasca asprimea iar vantul sa bata mai puternic.E o atmosfera de toamna tarzie ,monotona si anosta.Aceasta schimbare a vremii provoaca si o alternare in starea oamenilor ce devin aspri , indiferenti si tristi.Chipuri mahnite si emfatice te lovesc din plin  determinandu-te sa iti lasi zambetul fals deoparte si sa porti aceeasi masca ca a lor – serioasa , obosita si ganditoare.Aerul devine din ce in ce mai greu de respirat,sufocant chiar.Neasteptate isi fac loc picaturi de apa iuti si sporadice ce te fac sa te grabesti.Iti faci loc printre lumea grabita si te indrepti catre scoala,ca in fiecare zi de joi.Ambianta era cea din fiecare zi – de somnolenta,oboseala si nervozitate.Orele se scurg pe nesimtite in timp ce profesorii se straduiesc sa predea cat mai coerent si clar,evitand biletelul aproape neobservabil infipt in jacheta lor ce sugereaza ca sunt in greva japoneza.Pauzele scurte devin insuportabile datorita galagiei provocate de febra sarbatorii de Halloween.Elevi agitati si aprinsi se transforma – parerea lor – in monstri groaznici si infricosatori  ,de fapt in personaje ironice ale unui serial cotidian al scolii.Secventele mai nepotrivite colectivului – cele de Halloween,se sfarsesc odata cu terminarea orelor cand din lasitate renunta la machiajul strident si trec la vechea situatie de monotonie si plictiseala redevenind pioni ai unui sistem defect – elevi decenti si respectabili ce urmeaza rutina zilnica ca si cum nimic nu s-ar fi intamplat.Si,ca in fiecare zi te indrepti spre masina pentru a merge acasa din nou.Pasesti rar si lent,vrand sa nu stai in calea populatiei repezite si a nu-I incurca fara rost.Insa eforturile tale nu trebuiesc depuse prea mult.Vremea anosta si-a intins bine mrejele asupra micului orasel ce pare a fi inghetat in timp.Lumea a disparut din calea frigului si s-a adapostit intr-un loc caldut,ferit de intemperii.Peisajul pare inmarmurit,singurele obiecte in miscare sunt cateva hartii aruncate la intamplare ce par sa se intreaca in bataia vantului.Copacii isi misca crengile anevoios luptand contra fortei curentilor de aer in timp ce frunzele au parasit complet ramurile.Te afunzi mai adanc in hainele relativ calduroase incercand sa mai alungi din fiorii frigului.Pe parcursul drumului ignori vorbaria fara rost a colegilor din clasele mai mici,concentrandu-te la tabloul fugitiv ce ti se asterne prin pragul geamului.Privelistile toamnei se transpun unele peste altele in plan cu masinaria pe 4 roti fiind incapabila sa prinzi tot “filmul” agasant.Scurta calatorie inspre casa a fost linistitoare si tihnita,pot sa spun mai buna decat toata ziua petrecuta.

Cei 200 de metri care trebuiesc parcursi pana acasa devin parca mai scurti fapt ce nu devine chiar atat de suparator,putina odihna e bine venita.In momentul parcurgerii curbei drumului soarele se inalta falnic deasupra satucului uitat de lume.Razele sale indulcind tabloul pitoresc conferindu-I o aliura aparte ,deosebita.La capatul sau se zarea neclar un curcubeu minuscul indicand o posibila ameliorare a vremii capricioase.Satula de rutina si natura impozanta in felul ei te indrepti spre casa,fara a mai face pauze.Poate ca totusi,ziua de joi va deveni mai pozitiva decat pana acum !

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s