Bufnite

Bufnitele sunt pasari cunoscute pentru sunetele lor distinctive, habitatul nocturn si zborul silentios. Sunt pasari atat de familiare incat au propriile lor legende si povesti in cultura populara. Fiind atat de vestite au ajuns sa fie personaje de nelipsit din filme de groaza sau desene animate .Cum adolescentii din vremea de azi sunt total innebuniti dupa tot ce e nou , fascinant si mistic bufnitele nu aveau cum sa lipseasca din lista lor de favorite .

Fiind pasari de prada se hranesc cu mamifere mici , pasari mici si reptile , exceptie fac insa bufnitele mai mari din Asia si Africa ce se hranesc cu pasari mai mari . Bufnitele nu-si pot mesteca hrana, pentru ca, asemanator altor pasari, nu au dinti. Tocmai de aceea bufnitele isi inghit bucatile mici din prada, iar bucatile mai mari le rup in bucati mai mici inainte sa le inghita. Mai tarziu, regurgiteaza bucati de materiale nedigerabile cum ar fi oasele, blana si penele

Bufnitele fac parte din Ordinul Strigiformea;

Ordinul Strigiformea este impartit in 2 familii, bufnitele de hambar (Tytonidae) si bufnitele obisnuite (Strigidae). Bufnitele sunt pasari interesante si chiar daca nu pare, se impart in peste 220 de specii apartinand Ordinului Strigiformea. In trecut au existat alte 4 familii de bufnite insa au disparut:  Ogygoptyngidae, Palaeoglaucidae, Protostrigidae, Sophiornithidae.

Majoritatea bufnitelor sunt nocturne . Cele care fac exceptie (cum ar fi bufnita pigmeu) sunt active dimineata devreme si la apus, in timp ce altele (cum ar fi bufnita cu urechi scurte – Asio flammeus) sunt active pe timpul zilei.

Ochii bufnitelor sunt fixati in orbite.

Bufnitele sunt incapabile sa-si miste ochii in orbite, astfel ele trebuie sa-si intoarca capul pentru a vedea in diferite directii. Intrucat ochii bufnitelor sunt pozitionati in fata, acestea au o viziune binoculara bine dezvoltata.

Bufnitele au penele adaptate la zborul silentios.

Penele bufnitelor s-au adaptat special pentru a le permite minimizarea sunetului produs pe timpul zborului. De exemplu, marginile din fata ale penelor primare au capete rigide care reduc sunetul, in timp ce marginile din spate au capete moi care ajuta la reducerea turbulentelor. Penele pufoase acopera restul suprafetei aripilor, pentru a reduce si mai mult sunetul.

Bufnitele au facut parte dintotdeauna din folclorul uman si legende.

Bufnitele sunt prezente in desenele din pesteri din Franta de acum 15000, 20000 de ani. Ele apar si in hieroglifele Egiptene. Bufnitele au avut numeroase roluri simbolice in cultura si au reprezentat ghinion, moarte, prosperitate si intelepciune.

Smocurile de pene prezente pe capul unor bufnite, cunoscute sub denumirea de „pufuri de urechi” au rol decorativ;

Urechile bufnitelor sunt localizate pe discul facial, in spatele ochilor, si sunt ascunse de pene. Bufnitele au un simt auditiv acut care le ajuta sa localizeze si sa captureze prada. La unele specii, urechile sunt localizate asimetric, pe oricare parte a discului facial, imbunatatind astfel abilitatea de identificare a originii sunetului . Astfel, bufnitele detecteaza diferenta de timp necesara sunetului pentru a ajunge la urechi.

Bufnitele au picioare puternice asemanatoare rapitorilor, cu doua degete pozitionate in fata si doua in spate.

Structura piciorului bufnitelor este denumita zigodactila. Acest lucru inseamna ca doua degete sunt pozitionate in fata, in timp ce doua sunt in spate. Acest aranjament permite bufnitelor sa captureze si sa tina prada mult mai usor. Cateodata, al treilea deget poate fi rotit in fata, intr-o pozitie folosita in mod obisnuit pentru agatare.

Bufnitele au cioc lung, incarligat.

La multe specii, ciocul este partial ascuns de pene, astfel incat pare mult mai mic decat este. Bufnitele isi folosest ciocul ascutit pentru a rupe hrana.

Majoritatea au o talie mijlocie – cam cât un porumbel sau ceva mai mari, cât o cioară, să zicem.

Alte adaptări la această viaţă de vânători ai nopţii includ:

  • Pene filiforme – ca nişte peri – în zona ciocului; aceste pene specializate au rol tactil; cu ele, bufniţele „simt” prada
  • Discuri faciale – ansamblul penelor mărunte dispuse în cer în jurul ochilor. Acest aranjament special al penelor direcţionează undele sonore spre urechile păsării, ajutând-o să localizeze prada după sunetele produse.
  • Remige (pene ale aripilor) cu un „design” special; între altele, aceste pene au margini franjurate, care amortizează zgomotul produs de aripi. De aceea, bufniţele au un zbor silenţios, ivindu-se neauzit, ca nişte năluci, din întuneric – alt element care le face temute de om şi asociate cu spiritele şi morţii.
  • Unele specii au urechile aşezate asimetric, pentru a capta sunetele mai eficient într-un spaţiu tridimensional. (Urechile nu sunt acele „smocuri” de pene care pot fi văzute la unele bufniţe; adevăratele urechi sunt nişte deschideri largi în zona capului şi sunt, în general, ascunse în penaj.
  • Cioc şi gheare mari şi ascuţite – ca la orice pasăre de pradă; la speciile de bufniţe de mari dimensiuni, care se hrănesc cu prăzi pe măsură, ghearele au o forţă de strângere şi zdrobire impresionantă.

Bufnitele creeaza o mare varietate de sunete.

Bufnitele creeaza o varietate mare de sunete si vocalize. Sunetul familiar de huiduit este de obicei folosit pentru declararea teritoriului, desi nu toate speciile sunt capabile sa huiduiasca. Alte sunete pe care bufnitele le pot produce sunt hasaieli, scrasneli si urlete.

În România trăiesc aproximativ 10 specii, de la micuţa ciuvică (Glaucidium passerinum), de mărimea unei mierle, până la buhă. Li se adaugă striga, huhurezii, ciuful, minuniţa, ciuşul, cucuveaua – un întreg alai de prădători noptatici, mari şi mici, raraeori văzuţi, uneori auziţi (dar, de obicei, rar recunoscuţi după glas), mereu prezenţi, însă, şi activi, unii dintre ei chiar şi în parcurile oraşelor.

 

Păsări cu „chip”

Sunt, intr-adevăr, pasari aparte, ceea ce explică, oarecum, teama superstitioasă a omului în fata lor. Însasi infatisarea lor e tulburatoare: cine nu se simte impresionat în faţa unor pasari care, în loc de a te privi inexpresiv şi cas, strambandu-şi caraghios capul intr-o parte, cum fac pasarile care au ochii asezati de o parte şi de alta a capului, te privesc cu fata indreptata spre tine – „ca un om” -, tintuindu-te cu o privire uneori severă, alteori parca incruntată, alteori surprinsa, ori ganditoare, ori parand de o suverana nepasare, ca şi cand te-ar dispretui profund?

Opinie personala

Mie mereu mi-au placut bufnitele . Prin felul lor de a fi mi-au captivat interesul,desi unele persoane sunt putin cam inspaimantate de prezenta lor,dat fiind faptul ca sunt prevestitoare de moarte,vesti rele,insa pe mine acest lucru m-a facut sa le admir mai mult.Totul este mirific la ele,incepand cu penajul care este de o frumusete incantatoare la unele specii,si postura lor micuta pana la acei ochi intensi ce privesc in noapte.Dupa cum spuneam majoritatea oamenilor le detesta in primul rand pentru ca sunt pasari de noapte,de prada si in al doilea rand pentru ca aduc ghinion,dupa parerea mea doar niste superstitii nefondate si ganduri fara rost.

Anunțuri

4 gânduri despre “Bufnite

  1. eu ador bufnițele. sunt mare fan pentru ele. am colecție de bufnițe de pluș, de bufnițe în felicitări. în România nu există așa ceva decât foarte rar, pe când tot ce am eu e din străinătate… poate se gândește cineva să facă o afacere cu bufnițele 🙂 .

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s